Jurnalismul constructiv este un răspuns la creșterea tendinței de tabloidizare, senzaționalism și negativitate a mass-media de astăzi. Este o abordare care urmărește să ofere audienței o imagine corectă și contextualizată a lumii, fără a sublinia ce este rău și ce merge prost.

Pe 24 august s-au născut Jorge Luis Borges, Jean-Michel Jarre, Regele Ferdinand, B. Elvin, Florin Gheorghiţă.

În calendarul creştin-ortodox este Aducerea moaştelor Sf. Bartolomeu şi Sf. Tit.

Nimic în „Kalendar”, strămoşii noştri erau mai cumpătaţi în obiceiuri şi mai exigenţi în a acorda „sfinţenia”, în versiunea lor.

"Evenimentul Zilei" din 24 august 79 a fost că Vezuviu a erupt, acoperind cu lavă şi cenuşe oraşul roman Pompei spre tragedia louitorilor de atunci, dar spre satisfacţia arheologilor de astăzi.

Vă mulțumesc din inimă celor care mi-au scris, la dom.profesor@gmail.com. Pentru vorbele bune și regretele sincere. Dar ați pus, mai mulți dintre domniile voastre și o întrebare: ”Dom’ profesor ce este jurnalismul constructiv”?

 Jurnalismul constructiv este un răspuns la creșterea tendinței de tabloidizare, senzaționalism și negativitate a mass-media de astăzi. Este o abordare care urmărește să ofere audienței o imagine corectă și contextualizată a lumii, fără a sublinia ce este rău și ce merge prost. Deși o doză sănătoasă de negativitate în presă este, fără îndoială, necesară, supraexpunerea cronică negativă constituie o tendință ascunsă a mass-mediei, care are un efect coroziv asupra societăților în care trăim. Scopul jurnalismului constructiv este de a combate trivializarea și degradarea jurnalismului prin noile  media care adesea sunt mai interesate de distragerea și crearea de controverse decât de informarea cetățenilor. Jurnalismul constructiv are un ton calm, fiind mai puțin concentrat pe scandaluri, conflicte și indignare. El raportează  aspectele importante ale societății, le stabilește într-o imagine mai largă și în contextul lor relevant. Jurnalismul constructiv ocupă și definește în mod serios funcția democratică a jurnalismului, bazându-se pe ideea că jurnalismul este un mecanism de feedback care ajută societatea să se auto-corecteze.

Dragi lupi, padawani și hobbiți în lume există o preocupare din ce în ce mai accentuată pentru definirea actuală a calității de jurnalist și stabilirea unor limite și concepte. Pare evident că dacă ai un blogg și scrii acolo vesel și fără grijă, chiar dacă ai un milion de accesări, NU ești jurnalist.

Ceea ce este interesant este ceea ce spune Rupert Murdoch, marele magnat al presei (Fox News): ”Ca să-și facă meseria, adesea, jurnalistul este expus la riscuri fixice și psihice imense. Și nu mă refer numai la corespondenții de război, ci la cei care caută informațiile în societate, chiar în medii infracționale, sau ilegale! Este cazul unei reformulări a statutului jurnalistului, în conformitate cu realitățile cotidiene, dând partea leului jurnalismului constructiv.”

Lumea este în schimbare și ne place, nu ne place și statutul jurnalistului se va schimba. Sper, că în bine.

După mult timp am intrat, din nou, pe ”Dimineața Astronomilor”. Am fost primit cu manifestări pe care nu le merit și cu multe vorbe frumoase de susținere prin tragedia prin care trec. O să vă povestesc altădată, sunt prea emoționat.

 Este ziua de naştere a francezului Jean-Michel André Jarre. Pentru mine JMJ înseamnă muzica secolului XXI. Prima dată i-am ascultat muzica la un curs de yoga, poate la un an înainte, sau după cutremur, curs oficial, de stat, organizat de „Casa de Cultură Mihai Eminescu” din Bucureşti. Apoi viaţa m-a dus lângă venerabilul înţelept sufi Hadji Bedâ Laleh Singh, ultimul Bătrân din Munte. Un an jumătate pe Acoperişul Lumii, în valea Quianggaxiang. Apoi Hunza şi doi ani în deşertul Kavir-e-Lut. Observatorul astrologic Nur-e-Dasht, ultima redută a înţelepciunii. Patru ani de învăţătură la Madrasse Omar Khayyam. În tot acest timp şi până astăzi nu m-am despărţit de muzica lui JMJ. O să ascult ”Oxygen”, îi place și Denisei, un LP din anul 1976. Vechi, dar bun! După ”Zoolook”, din 1984, nu mai mi-a plăcut așa de mult ceea ce a compus, greutatea celebrității i-a strivit geniul. Poate, doar ”Revolutions” din anul 1988.

Apoi, cu voia domniilor voastre, o să stau la sfat cu stelele. Demult nu am mai făcut acest lucru și știu că ele, stelele, știu ce și cum să-mi spună. Poate o să-mi spună și ele că mâine este o altă zi!