La circa trei sute de metri se împarte fasolea aburind? din ceaun. Aburul mânc?rii se înfr??e?te cu mirosul de alcool fiert.
Oamenii primarului-general On?anu împart bucatele cu dou? mâini. ?i nu numai. Se mai dau baloane. Ro?ii. Galbene. Albastre. Copiii nu mai apuc?, pensionarii “rad” tot. “Da’ ce faci tataie cu baloanele astea, ai nepo?i acas??” “Zgârci pentru pra?tie, fac, e?ti mul?umit, asta fac” ?i b?trânul care a prins doar trei “b??ici”, toate albastre, î?i reia locul l?sat la coad? pentru mâncare. Un copil plânge. Vrea, auzi colo obr?znicie, ?i el un balon. Mo?u’ râde în barb?, dar Dumnezeu nu-l ajut?, o femeie cu un pahar din plastic cu ?uic? fiart? î-l pune în poal?. Dar salveaz? sarmalele… Peste drum, Tibi, omul str?zii si al Oborului, doarme-dus pe o banc?. A a?teptat marea împ?r?eal? de 1 Decembrie, dar oboseala ?i frigul, l-au r?pus în cele din urm?. Acum adolescent, este, de loc, de undeva din Oltenia, dar st? prin canalele Bucure?tiului de când avea 11 ani. Ce-?i dore?te de Ziua Na?ional? a României? Nimic pentru el. Nu mai are de mult vise sau speran?e. Vrea doar un pled pentru câinele care-l înso?e?te peste tot, îi ?ine de cald iarna ?i îl ap?r? de furia ?obolanilor ?i chiar de cea a oamenilor. Nu-i pare r?u ca a adormit ?i nu a prins pomana electoralo-na?ional? de vis a vis. Un tovar?? de “boschet?rie” a stat ?i pentru el la coad? ?i acum se întoarce, victorios, cu bra?ele pline de farfurii albe, de unic? folosin??, pline cu mâncare. Sau de resturi. Se a?eaz? amândoi pe buza g?urii prin care trec, în fiecare sear?, în lumea “de sub p?mânt”, ?i încep sa m?nânce. Din canal, aburul se înal?? încet la cer, ca din oala cu sarmale a parangheliei na?ionale…