Marii scriitori ai lumii au avut un „moment zero”, acela când şi-au dat seama că vocaţia lor este cea de a scrie. Fie că au cunoscut în timpul vieţii faima şi recompensele financiare, fie că au murit faliţi şi operele le-au fost apreciate abia după moarte, următorii autori faimoși nu au dat un pas în spate de la „misiunea lor”.
George Orwell credea însă că motivele pentru care cineva alege o carieră literară ţin de „egoismul pur, entuziasmul estetic, impulsul istoric sau scopurile politice”. „Toţi scriitorii sunt aroganţi, egoişti şi leneşi, iar esenţa motivaţiei de a scrie este un mister”, mai spunea autorul romanului „1984”. Vă invităm să pătrundem împreună în intimitatea a 7 autori faimoși pentru a descoperi motivele care i-au determinat să îşi scrie romanele.
Autorul romanului „Madame Bovary” nu a avut în timpul vieţii niciun beneficiu financiar important de pe urma scrierilor sale. Gustave Flaubert a murit sărac lipit şi dator, însă aceasta nu i-a clintit nicio clipă decizia de a scrie în continuare. Autorul clasic francez a mărturisit printr-o frază rămasă celebră care a fost motivul pentru care a ales o carieră literară: „Să fii scriitor înseamnă să ai o viaţă de câine, însă aceasta este singura care merită trăită!”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pentru lordul Byron, figură proeminentă a romantismului englez, cunoscut pentru excesele sale de toate felurile, scrisul a fost întotdeauna o activitate care îi asigura un oarecare echilibru. Poetul a recunoscut în faţa prietenilor săi că perioadele de inactivitate literară erau resimţite într-un mod dureros. „Dacă nu scriu ca să-mi golesc mintea simt că înnebunesc!” s-a confesat Byron.
Somerset Maugham ar fi putut găsi oricând o raţiune financiară care să determine munca sa creativă, ţinând cont că a fost cel mai bine plătit scriitor al anilor 30. Însă pentru autorul „Valului pictat” motivaţia de a scrie ţinea mai mult de raţiuni filozofice. „Scrisul este suprema consolare” spunea Somerset Maugham, iar vorbele sale au rămas celebre până astăzi.
Terry Pratchett, autor al unor cărţi bune de citit atunci când eşti trist, a recunoscut că pentru el, spre deosebire de alţi scriitori, activitatea literară ţinea mai mult de divertisment. „Scrisul este cel mai bun mod de a te distra de unul singur!”
Autorul „Marelui Gatsby”, „copilul teribil” al aşa-numitei „generaţii pierdute”, a dezvăluit în scrisorile către Edmund Wilson care a fost motivul pentru care a ales să ofere lumii întregi poveştile sale. „Nu scrii pentru că vrei să spui ceva. Scrii pentru că ai ceva de spus” nota F. Scott Fitzgerald.
Pentru Neil Gaiman, „starul rock” al lumii literare, scrierea unui roman este „minunată, magică şi totodată stranie”. Autorul „Pulberii de stele” a mărturisit că scrie pentru că este fascinat de momentul în care se naşte un roman. „Atunci când scrii o operă de ficţiune cel mai interesant moment este acela când povestea începe să prindă viaţă şi dintr-o dată totul capătă sens. Ştii despre ce este vorba, ce vor spune şi ce vor face acele personaje. Simţi că eşti în acelaşi timp şi creatorul, dar şi spectatorul lumii imaginate” explică Neil Gaiman.
Ernest Hemingway, scriitorul american răsplătit atât cu Pulitzer, cât şi cu un Nobel „pentru măiestria artei narative”, aşa cum şi-a motivat decizia juriul care i-a acordat acest premiu, nu a dorit altceva, atunci când s-a apucat să-şi scrie romanele, decât să fie un cronicar al lumii aşa cum o vede el. „Scopul meu este acela de a aşterne pe hârtie ce văd şi ce simt în cel mai simplu şi bun mod cu putinţă”, scrie carteadelaora5.ro.
Recomandările noastre
