HERA: Cazul Traian

"Procesele cu un milion de jurati si executiile publice au tot atata legatura cu democratia cata legatura au licitatiile masluite cu liberalismul".

Afacerea Remes poate fi privita din doua unghiuri. De aceea, am sa-i spun Cazul Traian.

Unu. Avem de-a face cu un ministru spagar, Decebal-Traian Remes; mi-e greu sa cred ca inregistrarile au fost masluite. Ca, doar, totul e vizibil, e mura-n gura.

M-a impresionat fata lui Remes, cea de la iesirea din cafeneaua spagii: o roseata in care se amestecau ciudat trasaturi de taran cu trasaturi de parvenit care si-a mai vandut un pic din suflet, din onoare.

Recunosc, eram curios sa vad mutra coruptului in momentul in care se manjeste, sa-l citesc, sa inteleg, ceea ce mi se pare, naiv, ca e de neinteles. Prostul de mine, am fost convins ca in acele haine ii voi vedea pe cavalerii coruptiei DIP, Nastase&Co.; i-am vazut pe tristii Muresan si Remes.

Doi. Dupa cum se exprima foarte succint un amic oengist, pentru cei care au pus la cale executia publica a prezumtiv nevinovatului ministru (pana la pronuntarea unei sentinte) conteaza prea putin ca justitia sa rezolve un caz. Ar dura prea mult si, pana la urma, tot scapa nenorocitul! Mai importanta e maciuca politica trimisa in capul adversarului.

Cine e in umbra? Habar n-am (sic!). Celalalt Traian politic, Basescu, zicea ieri ca el e doar „suspectul de serviciu”, asa ca nu stiu ce sa zic. Dar in afara de capul lui Remes mai trebuie sa cada cel putin unul: de la DNA, de la SRI sau de la Cotroceni, adica de acolo de unde o proba din dosar a ajuns pe sticla, in direct si la o ora de varf. Excelenta lovitura jurnalistica, jalnic autogol al unor institutii de stat in care ar trebui sa avem incredere.

Concluzie. Procesele cu un milion de jurati si executiile publice nu-mi plac si ma sperie. Au tot atata legatura cu democratia cata legatura au licitatiile masluite cu liberalismul. N-as vrea sa fiu in pielea lui Tariceanu, dar nici in a unora precum Geoana, Boc sau Stolojan, care tuna spart, fulgera fals si rad prosteste de parca anatema n-ar fi aruncata inclusiv asupra lor, reprezentanti ai unei clase politice de care eu, unul, nu ma simt reprezentat si de care mi-e scarba.