Guvernul Orban îi trimite pe medici să lupte cu Coronavirus cu mîinile goale

Guvernul Orban îi trimite pe medici să lupte cu Coronavirus cu mîinile goale

Un confrate mai tînăr – Bogdan Iacob, de la site-ul InPolitics.ro – și-a făcut un obicei din a-mi atrage atenția asupra unor campanii suspecte declanșate pe rețelele sociale. El se numără printre puținii jurnaliști știuți de mine care urmăresc Internetul pentru a dibui, asemenea unor detectivi, campaniile aparținînd Diversiunilor. 

Aceste campanii se dibuie ușor:

Sînt declanșate și întreținute de postaci și preluate apoi de televiziuni cu finanțări obscure. 

Textele – articole sau postări – seamănă între ele în chip izbitor prin stil și conținut, așa cum zicerile celor trimiși de partide la televiziuni sînt otova, potrivit punctajului dat la plecarea din sediul partidului.

Ne puteți urmări și pe Google News

Se bazează pe cantitate și nu pe calitate. Altfel spus pentru cei care le orchestrează n-are importanță argumentarea, ci repetarea.

Intervențiile sînt succinte și imbecile. Asta deoarece, încă de la bolșevici se știe că mujicul trebuie convins prin repetarea unor neghiobii spuse însă cu siguranța care definește zicerea unor adevăruri absolute.

Campania din ultimul timp asupra căreia mi-a atras atenția Bogdan Iacob îi vizează pe medici.

În ultima vreme se înregistrează cazuri de cadre medicale care refuză să mai intre în spitalele cu Coronavirus.

De aici s-a pus în mișcare o amplă campanie de denunțare a medicilor și nu numai a celor care refuză, dar și a medicilor în general. Medicii sînt acuzați că abandonează bătălia ca niște lași, că trădează Jurămîntul lui Hipocrate. 

Denunțul e însoțit de solicitarea, în numele pacienților, ca medicii să fie obligați să stea în spitale sub amenințarea puștii, ca medicilor care abandonează să li se ia dreptul de a profesa.

Ca în vremurile bune ale Binomului SRI-DNA cadrele medicale sînt acuzate că au salarii fabuloase, că iau mită, într-un cuvînt că sînt niște scursuri morale și nu oameni. 

Ultimul bilanț rostit de Grupul de Comunicare Strategică (ați băgat de seamă, ei zic Strategică, nu tactică, să fim noi convinși că persoanele care alcătuiesc acest Grup – ținute la secret, în cel mai cinstit stil ceaușist – bat cu privirea dincolo de împrejurări, spre orizonturi interplanetare?!) arată că dintr-un număr de 2460 de infectați 357 sînt cadre medicale. 14,51%. Un procentaj neliniștitor, deoarece e vorba de cei care ne vindecă nu numai de Coronavirus, dar și de alte boli. Lui i se adaugă știrile zilnice despre căderea rînd pe rînd a spitalelor din țară. Sincer să fiu, dintre toate știrile, cea despre căderea spitalelor e știrea care mă îngrijorează cel mai tare. E o stare de uluire pe care o va fi trăit rușii în 1941 cînd auzeau la Radio despre căderea rînd pe rînd a marilor orașe în drumul armatei nemțești spre Moscova. Ca și rușii din primul an de război, sînt nu numai neliniștit, dar și uluit. Rușii erau uluiți pentru că ani întregi li se vîrîse în cap că Armata Roșie e de neînvins, că oricine ar încerca să treacă granița va fi zdrobit cît ai clipi.

 La fel și eu.

 Am fost convins că dintre toate cetățile asediate de Coronavirus spitalele sînt cele mai greu de cucerit. Ca să nu mai spun că pentru mine medicii erau infailibili în fața unei boli tocmai pentru că sînt medici. Ori de cîte ori m-am îmbolnăvit am avut regretul că nu m-am făcut medic. Eram convins că un medic, indiferent de specialitate, se poate apăra mult mai bine decît un profan cînd vine vorba de orice boală. Cum Dumnezeu de medicii sînt cei care se îmbolnăvesc într-un număr mai mare și spitalele cele care cad pe rînd? Spitalul pare ultimul loc din lume unde te poți îmbolnăvi. Păi de ce te duci la spital? Ca să te vindeci. Spitalul – îți spui – e astfel conceput, încît te internezi ca să te însănătoșești, nu ca să iei o altă boală. 

Un timp de la debutul Crizei întrebările mele – care erau și ale milioanelor de români – nu primeau răspuns. Dinspre corpul medical nu venea nici un semn. Apoi treptat-treptat, grație unor site-uri și ziare care nu fac parte din Presa Miluită, cadrele medicale au început să vorbească. La început cu teamă, luîndu-și zeci de precauții, după care tot mai direct, mai curajos. În spitalele din România, mai ales în cele din provincie, domnește teroarea. Managerii, puși de baronii locali, au interzis orice informații date presei despre dezastrul din spitalele administrate de ei. Presa locală a fost pusă pe coji de nucă de posibilitatea ca așa zisul Grup de comunicare strategică să interzică un site, pe motiv de comunicare de informații false despre Conoravirus. Susține un cadru medical că spitalul în care lucrează n-are nici o dotare împotriva infectării cadrelor? În orice moment Marcel Vela poate dispune interzicerea sau deschiderea de dosare penale publicației care a tras semnalul de alarmă. O doctoriță de la Sibiu care a cutezat să-i reproșeze lui Klaus Iohannis că la Sibiu se mușamalizează cifrele, se ascunde adevărul pentru că Sibiul e un fel de Scornicești al regimului Iohannis s-a pomenit cu dosar penal. 

De se îmbolnăvesc cadrele medicale?

De ce cad spitalele? 

Pentru că e un dezastru în materie de echipament de protecție.

Acest dezastru din real întră în conflict cu imaginea de Totul merge bine promovată de regimul Iohannis.

Practic medicii au fost și sînt trimiși în prima linie la îmbolnăvire sigură cu Coronavirus.

În timpul celui de al doilea Război mondial Stalin trimitea în prima linie, fără cartușe, pe deținuții politici.

Asta pentru ca astfel înaintarea nemților să fie oprită cu orice preț.

Ceva asemănător se întîmplă și la noi, acum, cu cadrele medicale.

Și pentru că ele nu vor să meargă la infectare sigură – mulți avînd copii, familii, și astfel le riscă viața celor apropiați – împotriva lor s-a declanșat o campanie mizeră.

Medicii sînt acuzați că încalcă Jurămîntul lui Hipocrate, că nu sînt curajoși, că nu se jertfesc.

În rînd cu gîndacii de bucătării care lansează pe rețelele sociale astfel de acuzații, se află și politicieni și jurnaliști. Aceștia denunță medicii că sînt lași, cer pedepsirea lor cu retragerea dreptului de a practica medicina, că nu se sacrifică pentru pacienți, în timp ce stau acasă. Nici un politician dintre cei care le cer medicilor să-și riște viața n-a vizitat un spital în care medicii îngrijesc bolnavi de Coronavirus. Premierul, profitînd de Diversiunea cu așa zisa îmbolnăvire a lui Chițac, s-a retras la vila de protocol, cu piscină și dotări de lux. Nu s-a gîndit o clipă să meargă într-un spital cu bolnavi de Coronavirus. Nu de alta, dar el nu trebuie să-și asume riscul. Medicii, în schimb, trebuie să-și asume riscul. Nici un jurnalist care acuză medicii că sînt lași n-a avut curajul să meargă într-un spital ca să facă un reportaj. De ce? Pentru că se tem să nu ia virusul. Într-un spital în care medicii – după el – trebuie să meargă, chiar dacă asta ar însemna îmbolnăvirea cu Coronavirus.

Ce ascunde Operațiunea Denunțarea medicilor?

Ceva asemănător Diversiunii Complotul halatelor albe, declanșate de Stalin în 1952, curmată din fericire de moartea Dictatorului.

O încercare de a abate atenția de la adevărata cauză a dezastrului provocat de Criza Coronavirus.

Responsabili de dezastru sînt medicii și nu politrucii din fruntea țării.