Greu de ucis (IV). Victor Ponta mai are niște bătălii de dat | CHIRURGUL POLITIC

Sebastian Lăz ăroiu in Politica la 11 august 2015, 0:00

Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu a revenit în paginile „Evenimentului zilei” cu o nouă rubrică. În fiecare marți puteți citi diagnosticul pe care „Chirurgul politic” îl pune pentru cele mai importante evenimente ale săptămânii

Punerea sub tutelă a clasei politice de către statul român începe să dea roade. Un fapt fără precedent e pe cale să se petreacă în România. O lege votată în unanimitate de Parlament urmează a fi modificată prin negocieri între partidele politice după trimiterea la re-examinare. Este vorba de Codul Fiscal. Avem copii mai cuminți în Parlament? Nu, avem o vargă mare care flutură amenințător deasupra capetelor lor. Negocierea nu are niciun fel de conotație tehnică. Direcțiile tehnice le dau „zeii banilor” de la BNR. Gestul în sine de a sta la aceeași masă e o modalitate împărtășită de a spăla rușinea „votului de turmă” pentru o lege inaplicabilă. Va demisiona Ponta în urma acestei evidente izolări? Nu, pentru că mai are de dus câteva bătălii până la toamnă. Se va forma un cabinet susținut de o majoritate PNLUNPR- UDMR? Încă e devreme să ne pronunțăm, iar cei care alcătuiesc guverne zilele astea nu fac decât să vândă pielea ursului din pădure. Pentru că „ursul” n-a putut fi răpus nici măcar de Triunghiul Bermudelor și nici de vreun „voodoo” din Caraibe. „Ursul” cade prin moțiune de cenzură sau prin demisie.

FOTO: Victor Ponta va încerca să recâștige PSD la Congresul din noiembrie FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Când pleacă Ponta?

În mod normal ar trebui să plece după ce Codul Fiscal, propus și susținut acerb de Guvern, suferă modificări substanțiale la re-examinare. Dar, să nu uităm, asta e logica politică elementară, la fel cum a fost și în cazul plagiatului dovedit al lucrării de doctorat. Ponta pleacă după ce va fi făcut o ultimă încercare la Congresul PSD din toamnă de preluare a partidului prin interpuși și după ce statul român va împiedica și grila salarizării bugetarilor, cu impact major asupra cheltuielilor publice. Cum speră să-i sufle lui Dragnea partidul de sub nas? Simplu. Folosind un candidat care să-l acuze de colaboraționism cu Iohannis și, deci, de trădare. Dacă nici asta nu-i iese, atunci poate pleca liniștit, victimă a lucrăturilor unei adevărate „conspirații mondiale”. De pe această poziție mai poate spera să construiască ceva în politică: n-a fost lăsat să facă bine românilor și a fost îndepărtat de „veneticii” lui Merkel. Ponta mai poate pleca printr- o eventuală moțiune de cenzură la toamnă. Puțin probabil. Asta ar însemna ca UNPR să trădeze și nu o va face. Va comite „crima” Dragnea? Cu neputință.

Guvern PNL-UNPRUDMR?

O asemenea combinație depinde în principal de felul în care UNPR concepe să-și joace șansele la alegerile de anul viitor. Dacă UNPR vrea să-și ia soarta în mâini și să candideze pe propriile picioare, atunci un asemenea scenariu e plauzibil. Dacă nu, alternativa nu poate fi decât PSD, pentru că PNL nu va remorca pe nimeni în 2016. Iar PSD ar putea fi interesat mai curând de o fuziune, decât de o alianță, nu de alta, dar PSD a mai tractat în 2004 un partid care a format o altă majoritate cu adversarii politici. Interesul lui Iohannis și al PNL de a intra înainte de termen în Palatul Victoria ține doar de șansa de a roda o echipă guvernamentală care să pregătească deja reformele pentru 2017-2018, primii doi ani consecutivi fără alegeri după șase ani de scrutinuri de tot felul. Cabinetul ar putea fi un hibrid politico-tehnocrat, adică un premier asumat de liberali și niște miniștri cu expertize confirmate pe portofoliile lor. Mai important însă decât numele miniștrilor este modul în care structura cabinetului se va schimba și asta pentru că USL a produs un monstru nefuncțional, menit să hrănească multe guri.

Cum calcă Dragnea pe gheață subțire

Pericolul pentru Dragnea este să piardă partidul la proximele alegeri interne, în cazul în care ar deveni prea bătătoare la ochi concesiile pe care i le face lui Iohannis. Iar revizuirea Codului Fiscal este deja una dintre ele. Ca să iasă din clenci, Dragnea are două variante: 1. îl trimite pe omul lui Ponta (Teodorovici) la negocieri. Dacă după negocieri PNL, UNPR și UDMR (adică altă majoritate) vor ieși cu o variantă diferită față de cea propusă de guvern, atunci „incompetentul” Teodorovici (de sub aripa lui Ponta) va fi țapul ispășitor, pentru că n-a reușit să convingă partidele de justețea Codului Fiscal. Astfel, PSD își poate lua libertatea să voteze cot la cot cu ceilalți și să ceară remanierea Acarului Păun. 2. Sau Dragnea poate spera, pur și simplu, ca Oprea să spele rufele murdare, adică PSD să rămână pe poziții, știind că în Parlament va fi oricum altă majoritate pentru o formă îndulcită a CF.

Statul român e dator să salveze și educația

Până acum PSD a dat trei asalturi majore asupra justiției: vara lui 2012, „marțea neagră” și „reforma” Codului Penal marca „Șerban Nicolae”. Cele trei operațiuni au fost dejucate abil de statul român. Alte două iureșuri asupra economiei au fost pregătite de PSD: Codul Fiscal - versiunea hiper-populistă și creșterea salariilor bugetarilor cu rate neverosimile. Primul va fi și el oprit, foarte probabil. Cel de-al doilea va fi demontat, sperăm, la toamnă. Rămâne încă o redută de apărat: educația. Pentru că proiectul de lege izvorât de „nu-se-știe-unde” arată aidoma „Tablelor lui Cati&co” – adică reguli pentru binele sindicatelor din învățământ. Or, educația rămâne domeniul cheie al modernizării României în următoarele decenii. O restaurație pe ultima sută de metri ar însemna sacrificarea altor generații.