Am ferma convingere că un grup de ființe, o comunitate umană, un popor și o țară nu se pot ridica pe propriile picioare decât prin instruire, prin educație și prin prizarea valorilor culturale care dimensionează spațiul și timpul ce li s-a dat lor și înaintașilor lor.

Nu există progres, onoare și demnitate fără educație. Punct. Există, în schimb, turme needucate mai ușor de condus/manipulat de unii și de alții, de aici sau de aiurea. Nu insist, ideea e limpede.

Copii/Copiii

Nu agreez politica, n-am avut și nu voi avea niciodată încredere în oamenii care cochetează cu acestă lume fără reguli și repere morale, dar am validat sintagma ”România educată”, vânturată de președintele Klaus Iohannis într-un peisaj sufocat de mediocritate și întors cu fundul în sus din cauza răsturnărilor tuturor scărilor valorice.

Am pătimit prea mult spunând impostorilor cu măști căscate hidos și legitimații căzute întâmplător din buzunare secrete adevărul verde-n față ca să nu fi crezut, măcar un pic, în România educată. Și nu mă refer la România aceea din cercul mic al fiecăruia, în care toți cunoscuții au buchisit deja câteva sute de cărți, știu să-l deosebească pe „datorită” de „decât” și să pună trei de „i” când se pomenesc în fața misterului copii/copiii” (nu râdeți, cunosc jurnaliști care-și ridică zilnic statui și pentru care „copiii” se scrie simplificat „copii”, cu doi de „i” în loc de trei).

Întâlnirea de taină a ludovicilor și a violetelor

Nu la acea Românie subțire mă refer, ci la una de bun simț, instruită într-o asemenea măsură încât să nu-și risipească votul pe măscărici, analfabeți și escroci. „România educată” suna atât de firesc încât am lăsat garda jos. Aiurea…

Dar să revin la ședința ludovicilor, a anisiilor și a violetelor, unde s-a pregătit dezumflarea gogoașei România educată prin golirea buzunarelor celor care ar trebui să formeze această Românie. Ce spune legea, în ce constă propunerea guvernanților?

Ce spune legea?

„Pe perioada decretării stării de urgență, pentru instituțiile și autoritățile publice se aplică, prin asimilare, prevederile art. 52 alin.1 din Legea nr. 53/2003 din Codul Muncii. În această perioadă se acordă o indemnizație plătită din fondul de salarii de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat”.

În continuare, aceeași limbă de soc: „Aceasta măsură se aplică pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă din cadrul instituțiilor și autorităților publice, indiferent de modul de finanțare și subordonare, autorităților autonome, precum și regiilor autonome, precum și societăților și companiilor naționale și societăților la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat sau de unitatea administrativ teritorială”.

Faceți ca ungurii!

Pe scurt, s-ar tăia salariile.

Nu, nu salariile speciale, nu simbriile magistraților, procurorilor și îmbuibaților de tot felul, nu! Nu se taie nici măcar pensiile cu dedicație – doar nu-s nebuni! E vorba de simbriile amărăștenilor. Printre toți acești lepădați ai istoriei postdecembriste, 1.400.000 la număr, dacă nu mă înșel, sunt și profesorii, dascălii, învățătorii, ăștia care ar fi trebuit să ne împingă înainte.

Asta-i România educată, nu alta! Tăiați, ludovici și iohaniși, de la profesori și cercetători, că doar nu era să tăiați din banii alocați partidelor, băncilor, multinaționalelor, așa cum au făcut ungurii!

Tăiați!

Craca României deasupra căreia v-ați înfundat tururile pârâie.

PS: Probabil veți prelungi eventualele „tăieri” „cauzate” de coronavirus cât de mult veți putea. Doar după fiecare boală grea urmează o criză economică, nu? Să-mi scrieți dacă am greșit undeva sau dacă informațiile mele sunt eronate.