– Priviţi! asta-i lista oficială a morţilor căzuţi în faţa inamicului. Datată din 1 Iulie 1915. Iată numele meu.

El îmi arătă numele său şi bău din nou. Apoi îşi frecă capul, făcând gesturi nervoase.

Mă credeau mort, căci căzând, îmi pierdusem „fișa” ce-a fost găsită mai târziu lângă un om, al cărui cap fusese smuls de un obuz.

S’a presuspus că acesta eram eu. Când m’am trezit la spital, m ’au întrebat cine eram. Asta are haz, nu-i aşa? Şi închipuiţi-vă, că nu m ’au operat, deoarece medicii spuneau că e păcat să se mai obosească de pomană…

Am găsit natural să nu dorm cele trei sau patru zile care urmară trezirei mele. Mă durea grozav capul. Suferinţele  fură nespuse. Mă trimiseră într’un oraş de apă, unde medicii îmi dădură îngrijirile necesare. Durerile încetară peste câteva săptămâni, dar somnul nu mi-a mai revenit niciodată…

Şi de atunci nu dorm, nu pot să mă culc, căci nu e nimic mai groaznic decât să te afli într’un pat şi să nu dormi. Am consultat pe cei mai buni neurologi, am luat somnifere — nimic, nimic n’a putut să mă vindece…

Eram paralizat, nu puteam să lucrez, credeam că peste câteva săptămâni voiu muri… Femeea mea mă părăsi căci noaptea mă plimbăm prin apartament, şi apoi sărmana femee era nemulţumită de publicitate ce mi se făcea, de pacă’aş fi fost un animal curios.

Fotografia mea apăru în toate revistele medicale, însotite de articole scrise de medicii cei mai de seamă din Europa Centrală. Trebue să vă spun că profesorul

Freud m’a chemat la el şi c’am fost invitat la Institutul Rockefeller să mă duc în Statele Unite.

Am refuzat; atunci mi s-a scris că mi se va trimite doi doctori cari să studieze cazul meu.

Vedeţi aici, pe fruntea mea, rana? Pe aici a pătruns glontele în capul meu, distrugând centrul somnului; Atât timp cât cazul meu n’a fost cunoscut, savanţii nu bănuiau că exista un astfel de centru.

Eu mi-am studiat cu grijă boala şi ştiu ca, în lumea întreagă, suntem trei cari suferim de aceeaş meteahmă. Nu trei, ci doi, căci al treilea, care era de asemenea ungur, farmacistul Szekely s’a sinucis, acum câteva luni.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric

PAGINA ANTERIOARA