Dana Gîrbovan, președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR) consideră că în Justiție există două feluri de corupție. Mult mai periculoasă decât mita, ”și mai puțin vizibilă”, este corupția puterii, consideră aceasta, făcând referire la situațiile în care un magistrat ajunge să se creadă ”infailibil și mai presus de lege”. Într-un interviu exclusiv acordat Evenimentului Zilei, judecătoarea, care doar ce a refuzat postul de ministru al Justiției, vorbește și despre desele solicitări de declasificare a hotărârilor prin care serviciilor de informații, cu precădere SRI-ului, li s-au dat competențe în urmărirea penală, dar și despre cauzele care deternimă un judecător să nu soluționeze drept un dosar.
Ileana Ilie: Câtă încredere aveți în CSM? Dar în DNA?
Judecător Dana Gârbovan: Încrederea în instituții este direct proporțională cu gradul acestora de responsabilitate și cu instrumentele pe care le ai pentru a le trage efectiv la răspundere. O altă condiție este legată de transparența activității instituției, și aici prin transperență nu mă refer la acțiuni de PR, ci la oferirea de informații corecte și complete. Or, în privința răspunderii avem un deficit serios atât în ceea ce privește CSM, cât și DNA. În ceea ce privește membrii CSM, nici până azi nu avem, dupa decizia CCR din 2013, un instrument legal de revocare a membrilor Consiliului. În cazul DNA, nu am văzut nicio analiză publică temeinică a activității acesteia, bazată pe un control de fond al Inspecției Judiciare. De asemenea, modul ofensiv în care DNA reacționează la critici demonstrează o autosuficientă periculoasă pentru un stat democratic.
Ileana Ilie: Persistă în sistem practici moștenite din perioada comunistă? Există o cultură a șefului, a stăpânului, de exemplu?
Judecător Dana Gârbovan: De ceva vreme citesc despre justiția din perioada comunistă și constat că noi am împrumutat forme democratice pe care le-am implementat pe un fond de justiție profund sovietizat. Societatea românească post-comunistă nu a beneficiat de o lustrație, care să ne permită o rupere reală de trecut. Foști turnători, colaboratori și ofițeri ai Securității au activitat până nu de mult și în magistratură. Una dintre cea mai des întâlnită reminiscență de gândire comunistă pe care o găsim și azi în societatea românească este desconsiderarea drepturilor omului și perpetuarea idei că acestea pot fi subsidiare în raport cu alte deziderate, cum ar fi lupta împotriva corupției. De asemenea, este extrem de îngrijorător și nesănătos pentru democrație modul în care ne raportăm la serviciile de informații.