„Stăpânii lumii”, cum sunt adesea numiți membrii Grupului Bilderberg, se întâlnesc din nou mâine, de data aceasta la Montreaux, în Elveția.

Ca de obicei, cei 130 de invitați din 23 de țări ale lumii sunt aleși pe sprânceană- oameni politici, manageri sau foști manageri ai unor multinaționale fabulos de bogate, experți de top din media și mediul academic. Un nume sare însă în ochi-Jared Kushner.

Celor care nu-și amintesc unde au mai auzit de el, le spun eu: Kushner este consilierul principal al lui Donald Trump, dar mai ales ginerele președintelui american, mai precis soțul Ivankăi.

Ce caută Kushner la această reuniune, având în vedere relațiile tensionate dintre Trump și elitele globaliste, mari promotoare ale valorilor progresiste? Informațiile lipsesc, lucru de înțeles dată fiind secretomania grupului Bilderberg. Nici Jared Kushner nu a spus pănă acum nimic.

Așa că tot ce putem face e să speculăm. Înainte de a ne lansa în tot felul de scenarii, ar trebui, însă, să vă spun că, în afara de Jared Kushner, președintele american pare să mai aibă un reprezentant la reuniunea de la Montreaux. E vorba de Mike Pompeo, secretarul de stat al SUA.

Numele lui nu apare pe lista invitaților grupului Bilderberg, dar ziarul elvețian Tages Anzeiger afirmă că Pompeo va fi prezent la dezbateri, mai ales că în perioada respectivă are mai multe întâlniri cu ministrul elvețian de finanțe, Ueli Maurer, pentru a discuta despre Iran, țară în care Elveția reprezintă interesele americane.

Dar să ne întoarcem la întrebarea esențială, ce caută ginerele lui Trump și Mike Pompeo la reuniunea Grupului Bilderberg? Eu unul exclud din capul locului două ipoteze - că la Montreaux ar avea loc negocieri între Trump și Grupul Bilderberg sau că Jared Kushner și-a asumat cu de la sine putere răspunderea de a face pace între președintele american și Grupul Bilderberg.

În primul rând, negocierile nu se duc într-un asemenea format, cu atâția oameni în jur și, mai ales, nu se anunță public. De altfel, faptul că prezența lui Kushner la Montreaux e publică mă face să fiu sigur că nu e vorba de o inițiativă personală, ci de o decizie a președintelui Trump de a-l trimite la reuniune.

Și, atunci, care e explicația? Prezența celor doi sau măcar a lui Kushner (să presupunem că jurnaliștii elvețieni se înșală, iar Pompeo nu va participa) e, pur și simplu un semnal- că între președintele Trump și Grupul Bilderberg s-a ajuns la un acord sau măcar că se întrevede un sfârșit al negocierilor.

Mai mult de atât, e posibil ca această reuniune să acționeze ca un grup de lucru chemat să pună în practică hotărârile luate și să identifice soluții practice la diverse probleme secundare. De ce ar fi cele două părți, implicate într-un război pe viață și pe moarte încă dinainte de victoria lui Trump, dispuse să facă pace? Pur și simplu pentru că războiul le lovește prea puternic interesele.

Trump vrea un nou mandat, elitele vor să-și facă liniștite afacerile, așadar, de ce nu ar face pace? Să fiu sincer, deocamdată semne clare că s-ar fi ajuns la un asemenea acord a dat mai mult președintele Trump. M-aș fi așteptat ca președintele american să fie mult mai activ în ceea ce privește alegerile din Uniunea European, prin intervenții pe față în favoarea populiștilor, dar și prin acțiuni de culise, că doar e șeful celor mai puternice servicii de informații din lume...

Nu a făcut-o, în schimb l-a chemat pe Viktor Orban în America și l-a lăudat în fața lumii întregi. Orban a câștigat detașat alegerile, la fel și polonezii din Partidul Lege și Justiție, și ei aliați devotați ai președintelui american. Să fie un semn că Europa de Est a fost lăsată în zona de influență a președintelui american? Nimic nu e sigur.

Dar ar mai fi totuși un element care pare să susțină această variantă. Întâlnirea pentru mulți inexplicabilă pe care Ambasadorul Statelor Unite pentru Libertate Religioasă, Samuel Brownback, a avut-o cu Patriarhul Daniel și mai ales mesajul ciudat pe care l-a transmis. Brownback a declarat că mulți români „se identifică cu Biserica Ortodoxă” și că e vorba despre o comunitate religioasă dinamică, ceea ce reprezintă „un lucru de preț pentru o țară”.

N-am să insist. Mi-e teamă că încep să mă iluzionez că vom scăpa cumva din mlaștina politică în care ne bălăcim. Firește, nu Europa de Est a fost miza esențială a acordului dintre Trump și Stăpânii Lumii (și cu atât mai puțin România). Dacă s-a ajuns într-adevăr la un armistițiu, acesta a vizat în primul rând un nou mandat de președinte pentru Donald Trump.

Și aici, trebuie să recunosc, e posibil ca Grupul Bilderberg, sau mai precis cei care stau în spatele lui, să-și fi respectat partea de înțelegere. Dacă se concretizează, candidatura unui politician democrat atât de vulnerabil ca Joe Biden (pe care straniile afaceri ale fiului său cu China îl transformă în victimă sigură) e clar că Grupul Bilderberg face jocul lui Trump.

Târgul mondial ar putea, însă, să conțină și un capitol dedicat Alianței Nord-Atlantice sau, mai precis, problemei armatei europene la care visau până de curând Macron și Merkel. Prezența secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, la reuniune spune multe din punctul meu de vedere.

N-am să mă lansez și în alte speculații. Dacă s-a ajuns la pace sau măcar la un armistițiu se va vedea probabil cât de curând. După cum se va vedea, probabil, și în ce constau zonele de influență.

Părerea mea este că războaiele comerciale ale lui Trump le vor da de acum încolo băieților deștepți posibilitatea să-și facă în continuare afacerile, iar imigrația masivă va lua o pauză, ca nu cumva să transforme Europa într-un butoi cu pulbere.