Cateodata nimeresti fix in spatele unei masini pe care sta scris clar "Politia".
Prima tentativa e sa verifici cu mainile din gand daca ai centura si daca nu cumva vorbesti la telefon. Daca esti in flagrant, te apleci un pic si cand te ridici ai centura, iar telefonul s-a volatilizat brusc. Oricum ar fi, esti stresat pana cand dispar din raza ta vizuala. Stresul nu e bun. S-a dovedit stiintific. Dar eu am alt punct de vedere: consider ca masina de politie ma escorteaza. E si mai distractiv si poti glumi la nesfarsit cu eventualii parteneri de drum pe tema asta. Altceva. Daca vezi oameni dubiosi facand agresiv semne cu mana - adica „opreste imediat si ia-ma si pe mine”, primul impuls e sa te sperii, sa franezi, sa accelerezi, sa te zapacesti, mai ales daca ei se fac ca pasesc in fata masinii.
Dar eu am solutie si la asta. Consider ca respectivii imi fac semne de prietenie, se bucura ca ma vad si-mi flutura din mana binevoitori, fericiti. Si le fac si eu semne, ei raman un pic descumpaniti si nu mai fac pasul acela sinucigas spre masina, trec si eu fara vreo farama de stres si toti suntem bine. Altceva. Daca in spatele masinii este o sursa inepuizabila de stres, adica un individ care claxoneaza nervos ca sa poata fi sesizata prezenta lui autoritara, de obicei te crispezi, te precipiti, vrei sa afli ce-ai facut de esti claxonat, gesticulezi, pierzi ritmul traficului si iar te incercuieste un colac de stres.
Dar eu am un colac de salvare. Consider ca respectivul vrea sa porneasca un imn, o melodie, o oda a prieteniei si intru imediat in joc. Claxonez si eu, pe alt ton, caci masinile sunt dotate cu claxoane care canta diferit, mai sus, mai jos, mai dogit, mai ragusit, mai harait, mai patrunzator, mai discret. Un adevarat cor. Daca incep si eu, se prind si altii in joc si intreaga strada devine o scena pe care evolueaza cea mai teribila trupa de improvizatori demni de a spera la recunoastere internationala.
Si iaca, iar dispare stresul. Pot face asta in orice situatie, pot combate stresul doar cu atat: cu o doza mare de buna dispozitie si cu un punct de vedere diferit. Singurul caz in care raman inmarmurita, trista si fara solutii este cel in care vad sau aflu de accidente. Aici exista doar un punct de vedere: sunt prea multe. Ajunge!