Comisariatul General al Prețurilor a coordonat economia României sub raportul prețurilor între 24 august 1942 și 30 noiembrie 1946.
Prima dată Comisariatul a funcționat în baza legii pentru activarea producției, regimul prețurilor și reprimarea speculei ilicite și a sabotajului economic nr.396/1941 și a legii pentru stabilirea prețurilor nr. 871/1941.
Guvernarea mareșalui Ion Antonescu a căutat să frâneze dezechilibrul între producția aflată în comprimare și consumul mereu în creștere prin înființarea unui departament care să se ocupe în mod special de politica prețurilor.
Apoi, după instalarea la putere a comuniștilor, prin guvernul Petru Groza, s-a adoptat legea 351/1945, în vigoare din 3 mai 1945 până la 29 aprilie 1949, care a fost primul pas pentru anihilarea comerțului privat și impunerea comerțului de stat.
Pentru a intimida „burghezia”, autoritățile comuniste au arestat mari proprietari, industriași și chiar mici negustori, invocând de multe ori motive inventate, de mai mare râsul.
De exemplu, Krikor Ghiulbenghian, angrosist de legume și fructe în piața Obor, a fost arestat și condamnat la un an și jumătate de închisoare cu executare, deși avea autorizație pentru comercializarea produselor alimentare, pentru că ar fi vândut foi de plăcintă care, după autoritățile de atunci, nu erau produse alimentare.
Unii dintre negustori au reușit să scape renunțând la avere în schimbul libertății. Ușor, ușor în casele lor s-au instalat nomenklaturiștii PCR.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric