Specializat in roluri de arivisti si mafioti, inegalabilul actor se vede jucand rolul lui Mitica Dragomir intr-un film despre lumea fotbalului romanesc.
Cornel Dinu descrie in cartea sa, „Zambind din iarba”, atmosfera de la suetele la care luau parte, in urma cu decenii, actorii si fotbalistii. Ajunul Revelionului 1972-1973 a fost, din acest punct de vedere, unul de pomina. Intr-o vila a scriitorilor, la munte, s-au reunit Cornel Dinu, Conti Barbulescu, Gheorghe Dinica, Dan Spataru, familiile Fanus si Stela Neagu, Ion si Melania Baiesu. A iesit un chiolhan de pomina si un sprit cu prelungiri, pe parcursul caruia - povesteste Dinu - Dinica a cedat in duelul cu mult mai antrenatii sai parteneri.
Exilat in masina dupa ce si-a invitat comesenii la o partida de sex, genialul actor a fost la un pas sa inghete in padure, fiind uitat de petrecareti afara.
Scena salvarii, descrisa de Cornel Dinu (trimis sa-l recupereze pe actor) este spumoasa: „O iau prin preajma, sa gasesc rasfatatul. Ei bine, il disting, dupa vreo jumatate de ora de dibuiala prin ger si gheata. Maraia aproape degerat, lipit de un brad, in valceaua dinspre cantina spre „Vila 7”: „A, m-ai gasit. Ai venit tu, unde-i criminalul care m-a trimis in lagar? A, n-are curaj sa ma vada! Te-a trimis pe tine, cercetasule. Vino sa te strang in brate! Stiam ca esti singurul care ma poate salva. Contam pe tine. Cara-ma!”. Abia intrat in vila, subred cum era, in plina cantare a lu’ Danut (n.r. - Spataru), s-a repezit spre Conti: „Criminalule, ai vrut sa ma lichidezi, canalie, m-ai inchis in padure!”".
Acum, la peste trei decenii de la acele intamplari, Dinica spune ca a rarit intalnirile cu vechii sai prieteni. Inca mai urmareste de la distanta fotbalul si spune ca i-ar placea sa-l interpreteze pe Dumitru Dragomir.
Genial in intruchiparea arivistului Stanica, din „Enigma Otiliei”, sau al escrocului Pete Puiut, din „Filantropica”, nu exista dubii ca Dinica s-ar plia ca o manusa pe personajul „Corleone”.
„Mergeam la stadion ca la agatat”
Sunt adevarate povestile lui Dinu? Nu am citit cartea lu’ Dinu fotbalistul. Dar imi aduc aminte ca suetele erau ceva deosebit. Acum uite ca am imbatranit si nu mai avem prea mult timp... Asa e viata in capitalism, mai zbuciumata. Din pacate, drumurile noastre s-au mai despartit. Dar prietenia ramane. Am multi prieteni fosti fotbalisti sau sportivi.
Nu va pare rau ca nu v-ati facut fotbalist? Fiecare cu talentele lui. Cand eram copil, mancam fotbal pe paine. M-am nascut in Giulesti, deci doar saream gardul si eram pe stadion. N-am tinut doar cu Rapid, mi-a placut si FC Arges, mai ales datorita lui Gicu Dobrin.
Mai mergeti si in prezent pe stadioane? N-am mai fost de foarte multa vreme. Acum, sa vii la meci e un act de curaj. Ma uit la televizor cum stau ambulantele alea acolo, ca la razboi. In ‘60-’70, fotbalul nu era o inclestare, veneai ca la agatat, tribunele erau pline de femei. Iar fotbalistii ne raspundeau si veneau si ei la teatru. Pe cei de la Steaua ii aducea Emeric Ienei, a carui sotie, Vasilica Tastaman, era actrita la Teatrul de Comedie.
Care e cel mai mare actor din fotbalul romanesc? Mitica. Mitica Dragomir. Cred ca da, eu l-as juca daca s-ar face un film despre fotbalul romanesc. Mitica asta e bun, are poante, e glumet, e genul meu.
"Nu am citit cartea lu’ Dinu fotbalistul, dar imi aduc aminte ca suetele erau ceva deosebit. Acum am imbatranit si nu mai avem timp... Asa e viata in capitalism, mai zbuciumata. Drumurile noastre s-au mai despartit, dar prietenia ramane.", Gheorghe Dinica actor
CARTE DE VIZITA
Reperele unui actor urias Actorul Gheorghe Dinica s-a nascut la 1 ianuarie 1934. A jucat in aproape 100 de filme si a facut parte din distributia a 27 de piese de teatru jucate din 1961 si pana azi pe scena Teatrelor de Comedie, Bulandra si National. A castigat trei premii internationale: cel mai bun actor la Troia International Film Festival 1993 (in Portugalia), cel mai bun actor la Karlovy Vary International Film Festival 1976 (Cehia) si marele premiu la Paris, pentru „Troilus si Cresida”, de W. Shakespeare. Este cetatean de onoare al oraselor Bucuresti si Campulung Muscel. A fost decorat de Presedintia Romaniei cu Ordinul „Serviciul Credincios” in grad de Mare Ofiter.