Drept urmare. guvernul Angelei Merkel profită și trimite din ce în ce mai mulți solicitanți de azil înapoi în Italia. Procedura este, de altfel, cât se poate de legală. Potrivit Regulamentului III de la Dublin, aprobat în 2013, primul stat membru UE în care sunt luate amprentele digitale ale refugiatului sau în care acesta depune cererea de azil este responsabil să soluționeze dosarul.

Mai mult, în iulie 2017, Curtea Europeană de Justiție a confirmat aceste prevederi, recunoscând statelor membre UE dreptul de a deporta migranții în prima țară în care aceștia au început procedura de azil. Reglementările sunt clare, așa că autoritățile italiene n-au avut ce face.

Au primit o mie două sute de solicitani de azil numai în ultimele 6 luni. Cotidianul La Repubblica susține, însă, bazându-se pe declarațiile unor dintre imigranți, că practicile autorităților germane nu sunt tocmai ortodoxe.

„Am văzut pe cineva înnebunit, care încerca să se revolte împotriva transferului. Dupa un timp, s-a liniștit brusc, aproape că a adormit pe bancheta lui”, a explicat unul dintre cei întorși în Italia. Alții au povestit că polițiștii germani i-au pus la pământ și i-au încătușat.

Pe urmă, au fost sedați și urcați în avion pentru a fi trimiși la Roma. Dar nu numai imigranții vorbesc despre metodele controversate pe care le-ar folosi autoritățile germane. Raphael Reichel, șeful unei asociații din Germania care apără drepturile imigranților, declară:

„Da, e posibil ca unii dintre ei să fi fost sedați pentru a-i împiedica să fugă sau să se răzvrătească împotriva transferului. Dar nu numai în Germania. Știu că acum două luni un refugiat afgan din Lyon a ajuns în Monaco drogat”.

Dincolo de metodele folosite de autoritățile germane pentru a scăpa de imigranții, un lucru e sigur, guvernul de la Berlin lansează un mesaj din ce în ce mai clar că refugiații nu mai sunt bine veniți în țară. Să fie doar o strategie de a mai tăia din elanul populiștilor sau să fi ajuns Merkel la concluzia că imigranții nu sunt chiar o binecuvântare și că, în ciuda zecilor de miliarde de euro cheltuite în fiecare an, integrarea lor în societatea germană nu merge prea bine?

E greu de spus. Eu cred că toate aceste argumente au importanța lor, dar ar mai fi o ipoteză care merită luată în calcul- hotărârile recent încheiatei reuniuni Bilderberg de la Montreaux. În plin război economic, nababii lumii par să fi stabilit că nu mai au nevoie de belele în plus.

Te-ar putea interesa și: