„Fantomele” SPIONAJULUI românesc, SECRETUL cel mai de preț. Generalul SIE, Cornel Biriș, fostul comandant al Brigăzii „U”, s-a hotărât să vorbească! (I)
Editura Evenimentul si Capital

„Fantomele” SPIONAJULUI românesc, SECRETUL cel mai de preț. Generalul SIE, Cornel Biriș, fostul comandant al Brigăzii „U”, s-a hotărât să vorbească! (I)

18-07/genbiris-465x390
Autor: | | 3 Comentarii | 57157 Vizualizari

Foarte puține sunt situațiile în care dezvăluirile venite asumat din partea celor din serviciile de informații să lămurească aspecte de importanță istorică. Motivele sunt limpezi, destăinuirea nu intră deloc în preocupările ofițerilor din aceste servicii, ci dimpotrivă. Rareori, vreun asemenea personaj a contribuit decisiv la așezarea în lumină a unui capitol total necunoscut marelui public, dar de importanță maximă. Există, însă, și rare excepții. Cum este aceea constituită de relatările din interviul pe care generalul Cornel Biriș l-a acordat generalului Petru Neghiu, pentru Revista Periscop, publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervăși în Retragere din Serviciul de Informații Externe.

Ca să fie foarte clar din capul locului, timp de peste 30 de ani, ofițerul de informații externe Cornel Biriș și-a desfășurat activitatea în cadrul celei mai secrete unități a oricărui serviciu de spionaj din lume: cea supranumită la noi „Fantome”. Când a trecut în rezervă, în anul 2002, era șeful acestei unități.

Dar nu doar despre specificul acestei activități, lucrul cu „fantomele”, vorbește generalul Cornel Biriș în interviul său, ci și despre alte chestiuni total necunoscute. Unele, extraordinar de importante, cum ar fi trădarea de către șefii din Centrală a ofițerilor-„fantomă”, deconspirarea lor în fața serviciilor de contra-spionaj din țările în care activau, despre desființarea Unității „Fantome” de către Ioan Talpeș, precum și despre participarea unui ofițer român de informații externe la misiuni de asasinat, vor surprinde la maxim.

La fel cum m-au surprins și pe mine, acum câțiva ani, atunci când le-am aflat, la o cafea, de la generalul Cornel Biriș, personaj care mă onorează cu simpatia sa prietenească de 25 de ani, de când ne-a făcut prezentările colegul meu Dan Andronic. Pe parcursul câtorva episoade, vom intra în temele abordate de generalul Cornel Biriș, semnalând cu ghilimelele de rigoare pasajele preluate din interviul publicat în Revista Periscop, dar și intervenind cu explicații în măsură să clarifice chestiuni, cum spuneam mai sus, necunoscute publicului larg.

Din 1971 și până în 2002, generalul Cornel Biriș și-a desfășurat activitatea în Serviciul de Informații Externe, în cadrul celui mai secret compartiment al Securității Statului, Brigada „U” („Fantome”). În cadrul acestei „brigăzi speciale” s-a ocupat cu pregătirea și dirijarea ofițerilor deplin conspirați, a „fantomelor”, precum și a ofițerilor care recrutau, instruiau și țineau în legătură „fantome”. Dar ce este acela, un un ofițer-„fantomă”?

Este cel mai prețios, atât la propriu cât și la figurat, capital al unui serviciu de informații externe. „Ofițerul deplin conspirat”, sau „fantoma”, așa cum i se mai spune, este ofițerul de informații externe trimis, de cele mai multe ori, sub o identitate falsă, evident, alta decât cea a sa, într-o țară străină, în vederea desfășurării de operațiuni de spionaj în medii imposibil de penetrat prin modalități clasice.

Prima moarte, a doua viață

Ca să nu stârnească suspiciuni din partea serviciilor de contra-spionaj din țările în care era plasat, procesul de instruire al ofițerilor-„fantomă” era unul extrem de laborios, în care nici cea mai mică greșeală de instruire nu era permisă, pentru că orice greșeală putea fi fatală. Practic, cel care pornea pe acest drum își încheia prima sa existență. De aici și denumirea de „fantomă”, dată acestei categorii profesionale absolut speciale.

„Mort” în prima sa viață, ofițerul pășea în cea de-a doua. Renașterea sa însemna că trebuia să învețe tot ceea ce ar fi știut, dacă ar fi fost realmente cetățeanul care urma să pretindă că este. De la limba pe care urma să o stăpânească la perfecție, precum un nativ, până la cunoașterea topografiilor și toponimiilor, a legislației și a obiceiurilor locului, de la însușirea tuturor cunoștințelor despre țara și poporul în mijlocul căruia urma să trăiască, până la memorarea tuturor informațiilor pe care orice nativ le-ar fi știut despre țara și meleagurile sale, ofițerul-„fantomă” trebuia să se integreze la perfecție în mediul în care urma să fie implantat, să nu se deosebească cu nimic de restul cetățenilor de acolo. Orice neconcordanță, orice stridență, orice suspiciune stârnită îi putea compromite misiunea și îl putea arunca pentru zeci de ani în închisoare.

Diamante îndelung șlefuite

Chiar și doar din această succintă prezentare, este lesne de dedus minuțiozitatea cu care se construia o „fantomă”, precum și importanța pe care această categorie de ofițeri de informații o reprezintă în activitatea de spionaj.

Despre aceste „diamante îndelung șlefuite”, așa cum îi numea un legendar șef al unui serviciu de informații pe ofițerii- „fantomă”, vorbește și generalul Cornel Biriș în interviul din care cităm:

„De ce „fantome” sau „umbre”? Noțiunea este dată de faptul absolut necesar ca activitatea de selecționare, încadrare, pregătire, trimitere în misiune și legătura cu acest gen de ofițeri să se realizeze sub o strictă conspirativitate. Identitatea acestora era cunoscută de un număr mic de ofițeri din Centrală, respectiv „ofițerul instructor” (care ținea și legătura cu el pe timpul executării misiunii) și de șefii săi pe cale strict ierarhică.

De multe ori și numărul acestora era substanțial redus, în fapt, adevărata identitate a fost cunoscută, în puține cazuri, de toți șefii. Documentele din care rezultă identitatea acestor ofițeri erau ținute doar de „ofițerul instructor”.

Aș defini o astfel de structură : „Vârful de lance” al unui serviciu de informații externe care are misiunea de a penetra informativ-operativ obiective, organizații, medii sau orice altă formă de organizare, în care structurile de linie nu pot pătrunde informativ. De asemenea, această unitate folosește metode și mijloace specifice scopului pentru care funcționează, având o organizare și structură absolut independentă, fiind dotată cu cadre special pregătite în acest sens.”

O imagine sugestivă

„Ca să rup monotonia relatărilor mele, doresc să vă spun o mică povestioară care în anii ‘70 era spusă tuturor celor nou veniți în unitate. La întrebarea lor ce sunt „fantomele”, povestea ce li se spunea era că structura de informații externe este ca o corabie cu pânze, dar și cu vâsle, care navighează pe oceanele lumii. Când vântul nu umfla pânzele corabiei, „fantomele” aflate jos în cală la galere, trebuiau să lupte din răsputeri să împingă corabia pe traseul ei. De pe punte deseori răzbăteau în cală zgomote de voioșie, clinchete de pahare cu șampanie și frânturi de discuții diplomatice. „Fantomele” de jos nu aveau voie să ia parte la astfel de acțiuni. La aer erau scoase rar, si numai în nopțile fără lună pe cer, deci în beznă.”

Calități obligatorii

Chestionat în privința principalelor trăsături și calități cu care un ofițer-„fantomă” trebuia obligatoriu să fie înzestrat, generalul Cornel Biriș se dovedește din capul locului un demodat, atunci când răspunde printre altele, dar din prima, „un bun patriot”: „Răspunsul trebuie subliniat de la începutul activității unui astfel de ofițer. Toate cerințele sunt la fel de importante și ele trebuie îndeplinite armonios, în totalitatea lor. Foarte pe scurt, am putea enumera obligativitatea următoarelor calități:

- un bun patriot, cu un pronunțat spirit de dragoste de țară, de popor și neam;

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate