Gabriel (Gavril) Marinescu şi alţi camarazi din Armată i-au asigurat lui principelui Carol protecția în timpul deplasării de la aerodrom către Palatul Cotroceni după revenirea în țară pentru a prelua Coroana României. Drumul, deși scurt, nu era lipsit de pericole, întrucât Carol fusese decăzut din drepturile de prinţ moştenitor, interzicându-i-se prezenţa în ţară pentru zece ani după legea adoptată de Parlament din ianuarie 1926.

Toţi cei care i-au stat alături şi au pregătit reîntoarcerea lui Carol au fost răsplătiţi... regeşte.

Gabriel Marinescu a fost înaintat imediat general şi numit la comanda Prefecturii Poliţiei Capitalei, un serviciu esenţial ce furniza informaţii despre aproape tot ceea ce se întâmpla în ţară.

În această funcţie, Gabriel Marinescu a pus loialitatea faţă de rege mai presus de lege, moment de la care a început să se deruleze seria aproape nesfârşită de abuzuri până la revocarea sa.

Nu numai că a ajuns un membru influent al Camarilei regale, ci a şi demonstrat că legea este de ocolit sau înfruntat când în joc se aflau interese ale cercurilor Palatului.

Afaceri cu bani din tripouri, jocuri de noroc, speculaţii bursiere, reţele de prostituţie au constituit principalele surse de înavuţire.

Lupul ajunsese paznic la oi.

A depus un mare zel pentru distrugerea prin orice mijloace a Mişcării Legionare..

Însă, când regele Carol al II-lea numeşte ca prim-ministru pe Gheorghe Tătărescu, care a vrut un cabinet fără pată, acesta i-a cerut Suveranului excluderea lui Gabriel Marinescu, socotit vinovat de felul cum a condus reprimarea Mişcării Legionare.

Regele îl sacrifică pe Gabriel. După o scurtă perioadă la Ministerul Ordinei Publice, este demis în urma unor afaceri ilegale cu banii statului.

Prins de Poliția Legionară

Pricepând că a fost lăsat în plata Domnului, Gabriel Marinescu se hotărăşte să fugă din ţară. Este prins către Timişoara, reţinut şi depus în arest de poliţia legionară.

Înainte să încerce să fugă din țară, a încercat să găsească protecție la unii politicieni de vârf de la care spera să-i vină salvarea: Ioan Hudiţă, şi Constantin Argetoianu.

Iată ce i-ar fi spus Gabriel Marinescu lui Constantin Argetoianu, după cum consemnează ultimul în ale sale „Însemnări politice”:

«... şi cum curul Duduii e buricul României, şi cum afacerea Auschnitt a devenit principala preocupare a celor trei fraţi de cruce – iată că afacerea Auschnitt a mai devenit pivotul în jurul căruia se învârteşte întreaga politică românească…

Domnule ministru, nu ştiu de ce ai plecat din Guvern, dar ştiu că Urdăreanu a fost încântat şi că a făcut tot ce a putut să te învrăjbească cu Regele…

Nu era sigur de d-ta în afacerea Auschnitt…

De 2-3 ori Regele m-a întrebat: ce spune Argetoianu de Auschnitt ?

Şi am răspuns: ce să spună, nu spune nimic… Pe mine m-au curăţat fiindcă nu sunt un porc ca ei şi n-am vrut să muşc dintr-un nenorocit care mi-a făcut numai bine, şi mie, şi Poliţiei.

M-au dat la o parte ca pe un câine, fără să ţină socoteala de toate serviciile câte le-am făcut acolo sus, tuturor. M-au acuzat că am furat şi au pus pe incapabilul de [Rodrig] Modreanu, un dobitoc, ca să mă controleze.

Căci nu mai întrebuinţează decât proşti ca Modreanu sau oameni ieşiţi din dancinguri ca [Victor] Dombrowski, şi cu ăştia au să se cureţe, la rândul lor.

Au pretins că mă amestec mai departe în Poliţie, şi m-au trimis în străinătate!

În ce să mă amestec ?

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric