Luni, 18 ianuarie 2016, am luat masa cu Dan Andronic. Curios pentru mine, din Găgești Deal, acest obicei al lumii de la oraș. La noi, la țară, se putea vorbi de luat masa împreună doar cînd chemai vecinii să te ajute la prășit, într-un hei-rup necesar. Atunci, după ce gospodina aducea mîncarea la cîmp, pregătită cu huiet, ai casei și vecinii se așezau la ceea ce se numea masă: Un țol așternut pe pămînt.
Aici, la acest luat masa împreună se făcea politica satului. Nu, nu politica vremii, despre asta era contraindicat să vorbești altfel decît de unul singur, ci politica satului: cine cu cine se culcă, cine își înșeală bărbatul (nu și cine își înșeală nevasta, adulterul masculin trecînd drept normal), cine dă la facultate (cel mai important eveniment al satului, un fel de alegeri prezidențiale pentru republica de azi).
La oraș, din cîte am băgat eu de seamă, invitat uneori de către cineva să luăm masa împreună, lucrurile nu diferă prea mult de cele petrecute pe vremuri la țară. Cu o singură deosebire. Pe vremea mea, deși anticomuniștii de gardă pe unitate fac mare caz de monitorizarea de către Securitate, la luatul mesei pe cîmp eram siguri că nu ne înregistrează nimeni. Acum, sîntem siguri că ne vor înregistra Toți.
Se înțelege că nu pentru a mînca ne-am întîlnit noi, eu și Dan Andronic (la invitația lui, eu nu invit niciodată pe nimeni la masă în oraș, dat fiind că am un regim strict de viață). Masa a fost un pretext pentru a sta de vorbă. Despre ce-am discutat? Dacă vreți să știți, faceți o Adresă acolo unde trebuie.
Am luat masa împreună cu Dan Andronic, m-am grăbit să ajung la Bibliotecă și aşezat la masa mea de lucru, am accesat site-urile de știri pentru a vedea ce s-a mai întîmplat în lumea înaltă, Lumea oamenilor importanți pentru țară cîtă vreme eu am pierdut timpul cu un fleac la care – sînt sigur – iubiții noștri conducători nu se coboară: Mîncatul. Și am aflat astfel din știri, poze, comentarii că în România de după Incendiul de la Colectiv (din cîte se vede, decembrie 1989 lasă locul unui Eveniment care ține de Paza împotriva incendiilor) a avut loc, luni, 18 ianuarie 2016, un mare eveniment: Liviu Dragnea s-a întîlnit cu Victor Ponta la sediul PSD la o cafea.
Cînd în România e ceea ce gazetarul I.L. Caragiale numea Mare moartă, lipsesc, adică, ştirile, cele care umflă pînzele Senzaţionalului, presa noastră apelează la tot felul de cercetări aiurea, de regulă înfăptuite de institute aflate cît mai departe de graniţele Moldo-Valahiei. Astfel s-a stabilit cîţi crocodili ar avea nevoie de ochelari, cîte căprioare sînt virgine şi cîte vise erotice are un viţel într-o noapte.
N-am citit despre asta, dar sînt sigur c-au fost făcute studii şi în domeniul întîlnirilor dintre bărbaţi, altele decît cele mai nou erotice. Sînt convins că întîlnirile dintre bărbaţi se împart în două mari categorii:
- Întîmplătoare.
- Aranjate.
Întîlnirile întîmplătoare stau de regulă sub semnul stînjenelii. Dai nas în nas cu un fost coleg de şcoală la un Supermarket, despre care nu mai ştii nimic de cîteva decenii. Ce altceva îl poţi întreba decît: Ce mai faci? Întîlnirile întîmplătoare pot avea loc în cele mai diverse locuri: Pe stradă, la un restaurant, la o recepţie, la Circa financiară, pe pîrtia din zăpada de pe trotuar şi chiar în arestul preventiv. Cea mai stînjenitoare e întîlnirea de la un WC public. Cum să-l întrebi pe celălalt ce mai face în timp ce el se urinează? De regulă, întîlnirile întîmplătoare rămîn fără nici un efect în viaţa celor doi bărbaţi. Singura situaţie în care pot fi unele efecte neplăcute e cea în care îl întrebi pe celălalt Ce mai face doamna? cu referire la nevasta respectivului, pe care o ştii de pe vremea cînd cei doi s-au luat, fără să fi aflat că între timp tipul şi-a luat una mult mai tînără.
Întîlnirile aranjate sau convenite anterior pot fi aşezate pe o scară urcătoare după cum urmează: 1) Întîlniri pe gol, altfel zis, la care nu se consumă nimic. 2) Întîlnire la o cafea. 3) Întîlnirea la o bere. 4) Întîlnirea cu luatul mesei împreună.
Despre întîlnirea la o cafea dintre Liviu Dragnea şi Victor Ponta a aflat întreaga ţară. Liviu Dragnea a anunţat duminică seara, la Antena 3, că se va întîlni luni, cu Victor Ponta la o cafea. La sosirea la locul întîlnirii, Victor Ponta a fost întîmpinat de un ciopor de microfoane şi camere de luat vederi. La plecare, Victor Ponta a făcut Declaraţii despre întîlnire. La rîndu-i, Liviu Drangea a fost solicitat de presă să-şi spună consideraţiile după întîlnire. Și asta în condițiile în care a fost vorba doar de o întîlnire la o cafea. Nici nu vreau să-mi imaginez ce-ar fi fost în presa noastră dacă întîlnirea ar fi fost cu luatul mesei!
Nici Victor Ponta, nici Liviu Drangea n-au spus nimic despre conţinutul întîlnirii. N-au spus nimic nici măcar despre cafea. A fost fierbinte? A fost tare sau slabă? A fost cu zahăr sau nu?
Despre întîlnirea dintre mine şi Dan Andronic n-a știu nici dracu. Nu ne-a întîmpinat la sosirea la restaurant nici un jurnalist. Nu ne-a aşteptat nimeni nici după întîlnire. Despre întîlnirea celor doi, televiziunile de ştiri au organizat talk-show-uri. Despre întîlnirea noastră nu s-a organizat nimic.
Cum se explică – mă întreb – prăpastia dintre cele două întîlniri? O întrebare firească dacă mă gîndesc fie și la faptul că întîlnirea lor a fost la o cafea, pe cînd a noastră a fost cu o treaptă mai sus, pentru c-a cuprins și masa. Răspunsul e simplu. Eu și Dan Andronic n-avem nimic de împărțit. Liviu Dragnea și Victor Ponta au însă ceva de împărțit: PSD-ul!