Evenimentul Zilei > Actualitate > GALERIE FOTO. Cîțu a repus pe tapet tema exploatării de la Roșia Montană. Povestea minei de aur în imagini
GALERIE FOTO. Cîțu a repus pe tapet tema exploatării de la Roșia Montană. Povestea minei de aur în imagini

GALERIE FOTO. Cîțu a repus pe tapet tema exploatării de la Roșia Montană. Povestea minei de aur în imagini

Premierul Florin Cîţu a declarat că sunt căutate soluţii în dosarul Roşia Montană astfel ca situl să fie inclus în patrimoniul UNESCO şi să se afle răspunsul la întrebarea dacă poate avea loc şi exploatarea minieră.

VEZI GALERIE FOTO Poza 1/9

Roșia Montană (n.r. – în germană Goldbach, în maghiară Verespatak, în latină Alburnus Maior) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773, localitatea apare sub numele de Veres Patak (n.r. – Pârâul Sângeriu [Roșu]). Situată în Valea Roșiei, Roșia Montană este străbătută de râul Roșia, bogat mai mai ales în fier, explicaţia pentru culoarea roșiatică. Totodată, culoarea roșiatică este o consecinţă a mineritului excesiv ce durează de peste 2.000 de ani.

La 5 februarie 2016, patrimoniul din Roșia Montană – spionată de americani încă din 1952 – a fost recunoscut oficial de statul român, iar localitatea a fost inclusă pe Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.

Canadienii, aurul şi Roşia Montană

Roșia Montană a devenit arhicunoscută după ce o companie româno-canadiană, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), a obținut licența de concesiune pentru exploatare nr. 47/ 1999, pentru exploatarea minereurilor de aur și argint. Licenţa nu a fost obţinută prin licitație, ci prin transfer de la Minvest SA Deva.

Mai trebuie spus că licența este valabilă doar pentru exploatarea veche, închisă în 2006. În acelaşi context, este important de subliniat că autorizația de mediu emisă pentru Minvest a expirat în decembrie 2004, dar exploatarea de mici dimensiuni a continuat până în 2006.

RMGC a fost înființată în 1997 şi are acţinonariatul compus din Gabriel Resources, firmă canadiană și acționar majoritar (n.r. – cu 80,46% din totalul acțiunilor), compania minieră de stat Minvest Deva (n.r. – cu 19,31%) și alți acționari minoritari, cu 0,23%.

Proiectul minier de la Roșia Montană a fost gândit pentru 17 ani, pe o suprafață de 12 km². Se estima că vor fi extrase aproximativ 300 tone de aur și 1.600 tone de argint. Compania nu a primit autorizațiile necesare începerii proiectului. Activiştii de mediu au reacţionat după ce au aflat că proiectul reprezenta cea mai mare exploatare auriferă la suprafață, prin cianurare, din Europa.

Ea urma să cuprindă patru cariere deschise și o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului și argintului, iar în Valea Corna un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață de 367 hectare. Una din principalele temeri a fost legată de posibilitatea producerii unui accident ecologic asemănător celui de la Baia Mare din anul 2000.

La acea vreme, ruperea unui baraj al iazului de decantare a dus la poluarea cu cianură a Tisei și a Dunării, la moartea a 1.200 tone de pește și la contaminarea resurselor de apă pe care se bazau 2.000.000 de oameni.

Controverse legate de poluare şi protecţia mediului

Experții de la Norwegian Geotechnical Institute au studiat proiectul barajului ce urma să fie construit la Roșia Montană şi au estimat că barajul Corna poate prezenta siguranță. A fost evaluat şi riscul poluării apei şi s-a estimat că acesta este redus, la fel cum este şi riscul poluării transfrontaliere.

În proiect se prevedea că pe măsură ce se încheia activitatea, cele patru cariere de suprafață propuse ar fi fost reumplute cu pământ, cu excepția carierei Cetate. Aceasta urma să fie umplută cu apă și transformată într-un lac de agrement. Ulterior, toată zona ar fi fost populată cu vegetație. Planurile de închidere și post-închidere a minei asigurau monitorizarea permanentă pe parcursul a 50 de ani după încheierea exploatării.

Măsura era condiționată de asigurarea resurselor bănești absolut necesare și prevedea garanții sau depozite bancare necesare acoperirii acestor cheltuieli. Totuşi, o eventuală externalizare a acestor activități de închidere și postînchidere a proiectului minier poate compromite proiectul prezentat. Firmele aveau posibilitatea găsirii unor „portițe legale”, inclusiv intrarea în faliment pentru „a nu arunca bani” în refacerea mediului.

Astfel, proiectul de la Roșia Montană a generat numeroase dezbateri despre problemele de mediu și utilizarea tehnologiei pe bază de cianură. Mai multe ONG-uri au ridicat problema potrivit căreia Parlamentul European interzice tehnologiile de extracție pe bază de cianură.

Din nou, omniprezentul George Soros

În anul 2005 guvernul canadian a anunțat că susține proiectul Gabriel Resources. Ministrul Mediului din Ungaria, Miklós Persányi, a anunțat că guvernul se opune proiectului. La acea vreme au existat speculații care indicau că poziția ministrului este determinată de miliardarul de origine maghiară George Soros, căruia proiectul îi amenința poziția de important deținător de aur.

Adriean Videanu, fostul ministru al Economiei, declara la sfârșitul anului 2009: „Vrem să includem în Programul de Guvernare demararea cât mai rapidă a proiectului Roșia Montană pentru ca piața aurului favorizează asemenea proiecte.”

Academia Română, Academia de Studii Economice București, Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică și Biserica Unitariană și-au exprimat opoziția față de proiectul minier. La rândul lor, localnicii din Roșia Montană s-au constituit în mai multe ONG-uri (susținute financiar de RMGC) şi au susţinut demararea proiectului de la Roșia Montană pentru o dezvoltare sustenabilă a regiunii. La nivel local a existat și o puternică opoziție, care a prezentat efectele exploatării aurului prin cianurare.

Opozanţii au subliniat că o alternativă viabilă de dezvoltare este extragerea minereului aurifer prin metode clasice și conservarea patrimoniul cultural și natural al zonei. 21 organizații, instituții, sindicate și 11 primari și-au afirmat sprijinul sentimental pentru proiectul Roșia Montană printr-o scrisoare deschisă, trimisă pe 18 ianuarie 2010 ăreședintelui României, primu-ministrului, ministrului Mediului și Pădurilor, ministrului Economiei și Parlamentului.

Într-o altă scrisoare deschisă trimisă la 21 iulie 2010 fostului ministru al Culturii, Kelemen Hunor, un grup local a subliniat că este împotriva includerii localității în patrimoniul UNESCO. Hunor a eliberat în mai 2011 un certificat de descărcare arheologică a masivului Cârnic, act a cărui legalitate a fost disputată în urma anulării definitive și irevocabile de către instanță în anul 2004 a altui certificat eliberat de ministrul Culturii de atunci, Răzvan Theodorescu.

Numărul opozanților informați ai proiectului minier este mai mare şi include specialiști din domeniul minier, care contestă studiile de impact ecologic ale utilizării tehnologiei de cianurare.

Primele proteste au apărut în 2003

În acest context, proiectul Roșia Montană a atras cele mai longevive, diversificate și eficiente forme de protest din ultimii 20 de ani. Primele au început în 2003, când locuitorii din Roșia Montană au înfiinţat Asociația Alburnus Maior. Scopul lor era clar: lupta împotriva proiectului minier al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) dezvoltat compania canadiană Gabriel Resources.

Oamenii erau erau revoltaţi din cauza posibilităţii distrugerii minelor romane de la Alburnus Maior vechi de aproape două milenii. Totodată, nu erau de acord cu exploatarea zăcămintelor de aur din Munții Apuseni cu ajutorul cianurilor. De fapt, acesta a fost și rămâne principalul contraargument folosit de cei care se opun proiectului

Între 6-11 octombrie 2003 are loc primul marș de solidaritate de la Cluj Napoca la Roșia Montană. A durat 6 zile şi a avut efectul sconta: românii au aflat şi mai multe informaţii despre ceea ce se pregătea în zonă. În 2004 apare celebrul logo „Salvați Roșia Montană!”. Tot atunci este organizat primul festival FanFest. La finalul celui de-al doilea marș de solidaritate, 4.000 de oameni ajung pe islazul de la Roșia Montană.

În 2005 apar primele flashmoburi împotriva ministrului Mediului de atunci, Rovana Plumb (PSD). Social-democraţii încercau să emită aviz de mediu pentru Roșia Montană. Protestele se generalizează în 2013, an în care s-a încercat reglementarea legislativă a debutului exploatării miniere.

Zeci de mii de oameni au ieşit în stradă sub sloganul „Uniți Salvăm!” şi au reușit să blocheze legea care permitea exploatarea zăcămintelor de la Roșia Montană. Pe de altă parte, protestele au avut efect asupra deciziei guvernului Dăncilă de a scoate definitiv dosarul exploatării miniere din dezbaterea UNESCO.

Gabriel Resources cere o despăgubire-record

Motivul pentru care România ar vrea retragerea dosarului de la UNESCO are legătură cu despăgubirea-record pe care Gabriel Resources o cere statului român. Bursa zvonurilor indică faptul că înscrierea dosarului ar echivala cu creșterea șanselor ca România să fie obligată să plătească banii.

De cealaltă parte, ONG-urile și arheologii susţin că tocmai înscrierea dosarului la UNESCO, ar ajuta statul român să nu plătească respectivele despăgubiri. În 2015, Gabriel Resources dădea în judecată România la Curtea de Arbitraj a Băncii Mondiale pentru un prejudiciu de 4,4 miliarde de dolari, ca urmare a respingerii legii prin care putea începe exploatarea zăcământului.

Procesul în fața unei instante arbitrale a fost posibil în baza acordurilor bilaterale de protecție a investițiilor (BIT) încheiate de România cu Marea Britanie, Irlanda de Nord şi Canada. În prezent avocaţii ambelor părţi duc o bătălie dură şi se estimează că va mai trece mult timp până când va fi comunicată soluţia în această speţă istorică.

În iunie 2021, jurnaliştii ziarului Der Spiegel vorbeau despre 5,7 miliarde de dolari, suma pe care ar trebui s-o plătească România dacă pierde procesul de la Tribunalul internaţional de soluţionare a litigiilor din cadrul Băncii Mondiale (ICSID), cu sediul la Washington (SUA).

Aceeaşi sursă dezvăluia că există o nouă problemă pe care judecata a întâmpinat-o şi care are legătură cu anul 2018. Atunci, Curtea Europeană de Justiție, prin decizia Achmea, a dispus lichidarea a aproximativ 130 de acorduri bilaterale semnate de statele membre care permiteau judecata în fața unor tribunale arbitrale, nu în fața instanțelor obișnuite, printre care și cele în baza cărora există acest proces.

Guvernul Cîţu a preferat amânarea

Premierul Florin Cîţu a declarat luni că în coaliţia de guvernare sunt căutate soluţii în dosarul Roşia Montană. Unele pentru includerea sitului în patrimoniul UNESCO şi altele care să lămurească dacă poate avea loc şi exploatarea minieră. În acest context, a fost amânată luarea unei decizii despre retragerea cererii de introducere a zonei Roșia Montană pe lista de patrimoniu a UNESCO.

Documentul ar trebui dezbătut de UNESCO la 24 iulie. Societatea civilă susține că nu există varianta unei „retrageri temporare” și că România s-ar afla în afara procedurilor Comitetului UNESCO. Este o referire la procedurile Comitetului UNESCO, așa cum sunt descrise în Ghidul Operațional pentru Implementarea Convenției Patrimoniului Mondial și dincolo de practica uzuală a Comitetului Patrimoniului Mondial.

Amintim că regulamentele nu prevăd amânări succesive ale aceluiași dosar, context în care activiştii de mediu arată că retragerea (adică „III.F. Withdrawal of nomination”, paragraful 152) presupune că statul care a transmis nominalizarea poate să o retragă în orice înainte ca ea să fie dezbătută.

Protest Greenpeace Romania, statuie , Florin Citu
Protest Greenpeace Romania, statuie , Florin Citu
Protest Greenpeace Romania, statuie , Florin Citu

Reacţia activiştilor după anunţul lui Cîţu

„De peste 20 de ani comunitatea de la Roşia Montană este captivă unei exploatări care nu mai începe. E vorba de o exploatare care ar presupune raderea Munţilor Apuseni, raderea unui sit istoric de valoare universală şi înlocuirea lui cu un lac de cianuri.

Roşia Montană este locul unde de trei milenii, din Epoca Bronzului până prin anii 2000, oamenii au exploatat aurul în mod tradiţional. Avem acolo şapte kilometri de galerii romane perfect păstrate, cele mai bine păstrate galerii romane din lume, iar dacă civilizaţia occidentală înseamnă ceva pentru societate, atunci Roşia Montană este locul unde se păstrează cel mai bine felul în care romanii au exploatat aurul”, a adăugat acesta.

Vorbim de 4,4 miliarde de euro, care ar putea fi pierdute, sub acelaşi pretext pe care l-a folosit guvernul Dăncilă în 2018 pentru suspendarea aceluiaşi dosar la UNESCO, anume că intrarea Roşiei Montane în patrimoniul mondial ar putea să însemne pierderea procesului de către România.

Acesta este un argument fals, chiar o minciună, pentru că Roşia Montană este un sit istoric, protejat de legea română încă din 1992, iar UNESCO vine cu o protecţie juridică în plus, cu bani pentru restaurare, cu plasarea Roşiei Montane pe toate hărţile de turism ale lumii, ceea ce ar putea să însemne dezvoltarea acestei localităţi care, de 20 de ani, are un plan urbanistic general ce nu permite nici măcar deschiderea unei pensiuni.

E vorba de o zonă monoindustrială care e păstrată aşa, deşi 30 de guverne au încercat până acum să ofere acestei companii private o lege specială pentru a începe exploatarea aurului de la Roşia Montană şi pentru a distruge (…) istoria, cultura, comunitatea şi mediul de la Roşia Montană”, a declarat Cristian Neagoe, activist Greenpeace România.

 

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: