Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Frică de dreptate sau dreptate de frică?
Frică de dreptate sau dreptate de frică?

Frică de dreptate sau dreptate de frică?

Anul trecut pe vremea asta așteptam pronunțarea în dosarul Ferma Băneasa. Deși toate semnele arătau abuzul ce urma să fie desăvârșit prin Decizia din 17 decembrie 2020, am asistat muți la ce se petrecea în sala de judecată, sperând pe de o parte că poate dreptatea și legalitatea va prevala și pe de altă parte să nu deranjăm prea tare „completul negru” pentru a nu se răsfrânge asupra clienților... Până la urma era despre viața și libertatea lor, iar nu a noastră, a avocaților... Până la un punct..

În 17 decembrie 2020, colegul nostru, Robert Roșu a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru constituirea unui grup infracțional organizat și pentru complicitate la abuz în serviciu.

Alături de el, nume sonore, condamnate la pedepse absurde pentru acuzații absurde. Printre ei, Remus Truică, Dan Andronic, Tal Silberstein, Benyamin Steinmetz și alții.

Toată lumea juridică a rămas mută pentru o clipă din cauza nedreptății ce fusese comisă.

Am arătat la acel moment un raționament matematic prin care dosarul nu avea cum să fie judecat de alt complet. Am arătat la acel moment cum s-a ajuns la execuția judiciară devenită subiect de presă internațională.

Au urmat proteste masive ale avocaților, ale organizațiilor internaționale care blamau încălcarea dreptului la un proces echitabil și condamnarea avocatului Robert Roșu.

O mârșăvie judiciară, s-a spus…

Dar Robert Roșu nu a fost singura victimă a acestui proces. Alături de el au fost condamnați toți cei arătați și mulți alți oameni simpli, fără a fi vreo personalitate publică. De ce? Pentru că în lipsa condamnărilor acelor oameni nevinovați nu se puteau dispune condamnările numelor sonore.

Să mă explic… Funcționari publici care s-au bazat în activitatea lor pe niște hotărâri judecătorești definitive (dar nerecunoscute de Completul Negru) au fost condamnați pentru că au ținut seama de acele hotărâri judecătorești care arătau că Prințul Paul avea calitatea solicitată de legile retrocedărilor.

Cu alte cuvinte, victime colaterale ale unui război, în care nu a fost nicio clipă vorba despre dreptate, ci despre a distruge viețile, carierele și imaginile acelor oameni cu nume sonore.

Avocații s-au solidarizat când unul de-al nostru a căzut victimă acestui complot. Au țipat, au purtat banderole albe în semn de protest, au scris instituțiilor internaționale, iar vocea lor s-a făcut auzită. Răspunsurile organizațiilor internaționale au pus o presiune extremă pe sistemul judiciar din România. Presiune pentru ce? Presiune pentru dreptate.

Pe 23 noiembrie 2021 s-a făcut un dram de dreptate. Colegul nostru Robert Roșu e acasă cu familia lui, grație eforturilor susținute ale organismelor profesionale care au avut curajul să țipe despre abuzul comis iar completul care a decis admiterea recursului în casație nu a făcut decât să îndrepte o nedreptate cruntă comisă cu aproape un an în urmă. Presiunea cred că a fost enormă… Presiunea de a face într-un final dreptate, versus presiunea unui sistem represiv care încă își face simțită prezenta pe holurile unor instanțe…

Presiunea de a face dreptate a prevalat. Dreptatea a câștigat. Dar dreptatea de astăzi este dreptate doar cu jumătate de măsură.

Pe cât de mult mă bucură vestea că Robert e acasă, pe atât mă întristează că ceilalți încă nu sunt..

Condamnarea din cauza Ferma Băneasa, pentru orice persoană cu studii juridice și cu acces complet la dosar, este un total nonsens. Eu știu, eu nu doar că am văzut dosarul… Eu l-am trăit… Păcat că solidaritatea din breasla avocațiilor nu funcționează și în alte domenii. Dacă indiferent de breaslă, am fi vocali la abuzurile pe care le trăim ori le vedem, sistemul judiciar, sub presiunea dreptății va avea curajul să dea deciziile drepte și să se întoarcă la origini, IUS EST ARS BONI ET AEQUI („Dreptul este arta binelui și a echității”).

Mi-aș dori să văd totodată că flacăra avocaturii și patosul dreptății nu au apus odată cu victoria parțială de ieri. Mai sunt mulți alți „Robert” care sunt în această situație și care merită în al 12-lea ceas dreptate… Dar încă stau la coadă, pentru că unora le e frică de dreptate, iar alții fac dreptate doar de frică.