Continuăm prezentarea emisiunii difuzate de TVR, cu mărturiile a doi foști ofițeri de Securitate, Vasile Mălureanu și Dumitru Bădescu, secondați de cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor.

Securitatea, brațul înarmat al Partidului. Rolul diabolic al lui Nicolae Ceaușescu (partea I)

Mădălin Hodor, dezvăluire epocală:"Fratele geamăn al lui Nicolae Ceaușescu era unul dintre șefii efectivi ai Direcției de Informații Externe. Avea numele de cod ”Tovarășul Călin” în unul din documentele DIE, cam tot ce făcea Direcția de Informații Externe."

Cum s-a schimbat Securitatea pe timpul lui Nicolae Ceaușescu?

Mădălin Hodor (cercetător CNSAS): Foarte mulți dintre ei au această perspectivă...Noi am intrat în Securitate în anii 70, 80 când nu se mai făceau abuzuri, noi nu făceam chestiile care le-au făcut ăia în anii 50, 60 sub tutelă sovietică, ceea ce repet e ușor fals că nu se mai punea problema asta. E stilul de represiune de care vorbeam din anii 70,80 nu mai aveai nevoie să ții oamenii în închisoare pentru că-i făceai să se comporte ca într-o închisoare fără să mai fie nevoie să stea între 4 ziduri.

Gen bgd (r.) Vasile Mălureanu (fost maior de Securitate): Ca o paranteză vreau să vă spun că după 1968 și până în 1989 nu au mai fost în România decât 71 de condamnări de persoane pentru infracțiuni contra statului, majoritatea pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, art.166 indice 1 și în cazul acestuia nu pentru simple colportări de emisiuni de Europa Liberă sau critici la adresa regimului, ci pentru activități concrete cum au fost difuzarea de înscrisuri, cazul Petarda, dar și scrierea unor lozinci anticeaușiste îndeosebi pe ziduri, pe garduri sau trimiterea unor texte în cutiile de scrisori. Deci aceste genuri de activități deranjau cel mai tare regimul fiindcă ele erau preluate și comentate în străinătate și afectau imaginea regimului și țării în exterior.

În urma Plenarei din 1968 Ceaușescu decide înființarea sub conducerea lui Ion Stănescu a Departamentului Securității Statului care va funcționa timp de 4 ani separat de Ministerul Afacerilor Interne. Ulterior începând din 1972 și până la căderea regimulu, Securitatea va funcționa ca departament subordonat noului Minister de Interne.

Mădălin Hodor (cercetător CNSAS): De la bun început Securitatea și-a asumat rolul de braț înarmat al partidului. Nu era nimic nou, era o caracteristică specifică regimului comunist, așa o împrumutaseră de la sovietici, așa funcționase încă de la bun început. Totul pornea de la ideea că există dușmani care nu vor binele națiunii și partidului care este reprezentantul poporului și dușmanii ăștia nu pot fi înlăturați pe căi pașnice. Ai nevoie de niște oameni care să-și sacrifice viața, zilele pentru a-i urmări și a se lupta la baionetă cu dușmanii ăștia.

Gen bgd (r.) Valer Mălureanu (fost maior de Securitate): Prin această sintagmă erau înțeleși foștii exploatatori, moșieri, bancheri, liderii și persoanele cu funcție din partidele istorice, membrii organizației legionare până la chiaburi.

Mădălin Hodor (cercetător CNSAS): Ei se considerau într-o misiune de mare importanță că așa li se și spunea că e o misiune de maximă încredere, cum ar fi acești vajnici apărători ca ei să se lupte cu dușmanul. Lupta cu dușmanul nu era ceva ușor pentru că dușmanul era foarte pervers, era foarte abil, se ascundea, nu folosea metodele luptei politice deschise ci era alcătuit din tot felul de elemente clasate, din bandiți.

Concepția de muncă a intrat într-o nouă paradigmă. Vectorii de acțiune posibili împotriva Securității statului nu mai erau considerați sau cantonați în rândul dușmanilor clasei muncitoare ci era orice persoană din orice domeniu care din anumite nemulțumiri sau porniri personale fie sub influențe externe comiteau fapte, activități care puteau să genereze riscuri, amenințări la adresa securității statului în condițiile legislației deatunci dar eu aș folosi și sintagma de ordine constituțională care era configurată în constituția din 1953 și în a doua etapă în constituția din 1965.

Gen bgd (r.) Vasile Mălureanu (fost maior de Securitate): Deja se trecuse deja la faza că nu mai puteai să lucrezi cel puțin în aparatul central fără studii superioare. În aceste condiții eu am urmat și o a doua facultate, Facultatea de Comerț din cadru ASE care îmi asigura pe lângă cunoștințele juridice absolut necesare practicării meseriei și cunoștințe economice de asemenea foarte utile.

În acei ani 1969 și 1972 am urmat niște cursuri de specialitate interesante, expertiză grafică sau identificarea persoanei după scris și protecție antichimică. E foarte important pentru un serviciu de informații calitatea elementului uman al cadrelor. Poate pe perioada respectivă era cel mai important pentru că nivelul de dezvoltare tehnică aplicabilă în activitatea serviciului era redus și alte posibilități nu prea erau decât obținerea de informații de la surse umane și aceasta presupunea ca o ofițerii de informații să aibă o pregătire atât de cultură generală, dar și o foarte bună cunoaștere a domeniilor de activitate în care lucra. Erau preponderent juriști fiindcă că studiile de Drept erau obligatorii pentru că informațiile trebuiau evaluate și din punct de vedere juridic dar și alte meserii, ingineri, medici, profesori, finanțiști pentru că Securitatea avea o activitate informativă pe domenii și aceasta a de terminat Securitatea pe lângă Școala de Informații să recurgă din ce în ce mai mult la încadrări directe de absolvenți de studii superioare la unitățile de învățământ civile.

gen. mr. (rtr.) Dumitru Bădescu (fost ofițer de Securitate la Contrainformații Economice): Deci am venit în Departamentul Securității Statului în 1972 după ce am absolvit Facultatea de Fizică Nucleară și anume era o secție de reactori nucleari energetici. De fapt asta a fost și ținta instituției de recrutare în 1972 pentru Departamentul Securității Statului. Se demarase deja programul de energetică nucleară al României și cum exista o structură a Departamentului Securității Statului care se ocupa de apărarea intereselor economice ale României se numea Contrainformații din sectoare economice, în perioada respectivă când deja dădusem licența, au venit către mine și reprezentanți ai Departamentului Securității Statului care mi-au propus să vin în această instituție, spunându-mi exact de ce ar urma să mă ocup și anume de problemele legate de programul energetic nuclear. Mi-a surâs ideea pentru că mă plictisea un program de rutină zilnic. Eu aș fi vrut ceva de fiecare dată nou să am în activitate, deși și în cercetarea științifică evident că te întâlneai cu noul dar acolo intervalele de timp pentru a descoperi noutăți, cunoștințe noi în cercetare sunt mai lungi.

Dincoace m-am gândit eu că la o astfel de instituție unde te ocupi de culegerea de informații despre anumite probleme care țin de securitate sunt mai trepidante. M-au trimis la Băneasa unde era școala de pregătire de ofițeri de informații și nu numai de informații pregătea toate armele ministerului de Interne. Am făcut numai pregătire de informații și o acomodare cu probleme juridice, cu probleme de drept. După ce am terminat studiile cu un examen bineînțeles, mi s-a acordat gradul de locotenent și m-am aruncat în 3-4 ianuarie 1972 în activitatea la această unitate care era unitate centrală a Departamentului Securității Statului care era denumită Contrainformații în sectoarele economice.