De cealaltă parte, Emmanuel Macron nu mai poate accepta ca Franța să nu-și urmărească propriile interese. În Hexagon sunt prea multe probleme, iar manifestațiile vestelor galbene îl pun într-o situație delicată din punct de vedere electoral. Culmea, deși a fost amânată, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană nu face decât să accentueze fricțiunile dintre Berlin și Paris. Iată ce scrie prestigiosul ziar italian Corriere della Sera: „De câteva luni, Franța și Germania nu mai reușesc să găsească o poziție comună. Parisul susține impozitul împotriva giganților web, Berlinul este împotrivă. Parisul dorește sfârșitul embargoului asupra exporturilor de arme către Arabia Saudită, Berlinul tocmai l-a extins. La Consiliul European, Macron a refuzat să acorde o mai lungă păsuire Londrei pentru Brexit, forțând-o pe Angela Merkel la o mediere reținută”. Divergențele intre cele două puteri europene nu se opresc însă aici.

Potrivit ziariștilor italieni, deschiderea negocierilor comerciale cu Statele Unite este susținută de Berlin, dar respinsă de Paris. Banii par, de altfel, a fi mărul discordiei- lucru dovedit de altfel de schimbul tăios de replici dintre miniștrii de Finanțe ai celor două țări la summit-ul Fondului Monetar Internațional. Nici la nivel de lideri lucrurile nu stau mai bine. Tratatul de la Aachen a rămas literă moartă. „Cei care l-au întâlnit pe Emmanuel Macron în ultimele luni, au spus că acesta e „exasperat și dezamăgit” de Angela Merkel, care nu a admis niciodată propunerile sale ambițioase de reformă pentru Europa, de la bugetul zonei euro la ministrul finanțelor europene. Iar atunci când a sosit un răspuns, acesta nu a fost semnat de Merkel, ci de Annegret Kramp-Karrenbauer, moștenitoarea aflată acum la conducerea CDU. După un nu pe toată linia, germanii au mai lansat o insultă (la adresa Franței n.r.)- propunerea de a desființa sediul Parlamentului European de la Strasbourg…”. Iar lucrurile nu se vor opri aici, susține Paolo Valentino, corespondentul Corriere della Sera la Berlin: „Marea Britanie a fost de ani de zile alibiul în spatele căruia Germania a putut să se ascundă pentru a opri veleitățile intervenționiste ale francezilor (asupra economiei n.r.). Cu alte cuvinte, Londra, cu pozițiile sale irevocabil liberale, a fost întotdeauna o corecție, oferind Germaniei un paravan după care să reziste presiunilor Franței.

Cu Brexit, sau mai degrabă cu singurul său efect- anunțul că Marea Britanie va părăsi UE, nu mai există acest filtru: dacă vrea să blocheze propunerile de la Paris, Berlinul trebuie să-și asume împotrivirea. Dragostea s-a terminat, cursul lucrurilor duce inevitabil spre coliziune”. Dincolo de faptele expuse de Paolo Valentino, mi-aș permite să fac și eu o remarcă. În primul rând, Franța nu este, nici pe departe, singura țară pe care hegemonia germană asupra Europei o deranjează profund. Italia, țările grupului de la Visegrad, chiar și Austria și alte țări mici (care observă că interesele lor nu sunt niciodată luate în seamă) ar putea trece în următoarele luni într-o opoziție fățișă față de Berlin. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că ascensiunea forțelor suveraniste, naționaliste și populiste va continua să provoace schimbări majore în politica europeană și să amenințe veleitățile Berlinului de a impune Europei multiculturalismul și corectitudinea politică pentru a-și atinge propriile obiective.

 

Citește și: