O greutate majoră a oferit-o evenimentului invitatul de onoare, profesorul Francis Delmonico, expert de renume mondial în transplant, fost profesor de medicină la Universitatea Harvard din SUA și directorul medical al Băncii de Organe din New England. Totodată, prof. Delmonico este un sprijin real al activităţii de transplant din România.

Acesta a propus ca temă a conferinței „creşterea numărului de donatori în centrele acreditate”, însă în urma acesteia, când s-a trezit în focurile unor jurnaliști-talibani care l-au acuzat inclusiv de faptul că a venit în țara noastră pentru a fura organe, profesorul a rămas cu un gust amar. Americanul trage un semnal de alarmă vizavi de dezinformarea populației și de tentativa de umilire în public a salvatorilor cu halate albe, pe baza unor informații false.

Cu greu a acceptat să mai discute cu un reprezentat al presei din România, însă prof. Francis Delmonico a înțeles că viziunea a doi-trei necunoscători nu poate reprezenta opinia maselor.

Evz: – De ce credeți că transplantul generează scântei?

Prof. Francis Delmonico: -Transplantul este un eveniment nobil. Prin felul său, mecanismul transplantului este divin: cineva moare, iar o altă persoană primește din nou viață. Deci, o persoană care a ajuns la sfârșitul vieții își oferă organele unei alteia, ca să trăiască. Presa are o mare responsabilitate vizavi de acest subiect, deoarece, ca parte din societate, presa trebuie să monitorizeze activitatea de transplant. Ministerul are responsabilitatea să raporteze activitatea de transplant, să cunoască în permanență starea de sănătate a donatorilor vii și să se asigure că distribuția de organe este făcută în mod corect. Revenind la presă, ea are responsabilitatea de a primi aceste informații și de a le pune în vedere societății în mod corect, real și fără a arunca ipoteze false, neverificate.

-În multe locuri din lume, presa se concentrează pe povești de genul „au furat organele unui om care nu era mort”, „Ambulanța neagră fură copii pentru a le lua organele”…

-Dar aceste povești se dovedesc a fi adevărate?

-Nu.

-Așa cum spuneam, responsabilitatea presei este să expună publicului informații reale.

-Ar putea o echipă medicală de circa opt cadre medicale care constată moartea cerebrală, să fie toți părtași la o crimă? Ați întâlnit astfel de cazuri în care un grup medical – neurolog, chirurg, anestezist, asistente medicale șamd, au complotat pentru a lua organele unui om care nu se afla în moarte cerebrală?

-Nu! Trei-patru medici nu pot cădea de acord să comită, împreună, o crimă! -Totodată, în China se vorbește despre uciderea deținuților pentru a li se lua organele. Un jurnalist din România a susținut că a citit o carte în care erați portretizat ca fiind un susținător al acelui regim.

– Acolo este vorba de cu totul altceva, acel regim este ceva unic și atroce. În ultimul deceniu din viața mea am vizitat China în mod regulat, pentru a le oferi sprijin celor care doresc reforma în această țară. Nu am sprijinit niciodată actele despre care presa a relatat pe larg. Și pe perioada în care am condus Societatea de Transplant, ca președinte, am reușit să colaborez cu colegi din China, cu scopul de a convinge Guvernul chinez să creeze reguli care să interzică folosirea organelor provenite de la prizonieri executați.

-Este China singura țară în care vedeți astfel de acte abominabile?

– Da, cu siguranță da! Dar lucrurile se schimbă, acum este împotriva legii să faci așa ceva în China.

-Poate fi acoperit sau ascuns traficul de organe? -Mulți ani am cunoscut pacienți din Egipt, Israel, Orientul Mijlociu, SUA, Canada, care mergeau în China pentru a-și cumpăra organe. Acest lucru s-a oprit. Acele organe proveneau de la deținuți executați. Acum am vizitat foarte multe orașe din China și am discutat cu medici, inclusiv cu cei din spitalele militare. Repet, mi s-a spus că această practică s-a oprit. Iar eu trebuie să-i cred. Faptul că nu mai știu pacienți care să se întoarcă din Egipt, în Arabia Saudită sau Israel cu organe noi, adică transplantați, deși în urmă cu câțiva ani acest lucru era ceva desîntâlnit… Mi s-ar fi spus dacă astfel de cazuri ar mai fi apărut, colegii mei m-ar fi informat.

– De ce este transplantul un subiect atât de controversat?

-Este o responsabilitate a societății ca organele provenite de la donatorii în moarte cerebrală să fie distribuite în mod echitabil, de o listă computerizată de așteptare. În ceea ce privește donatorii vii, acești indivizi care se oferă să doneze trebuie monitorizați, starea lor de sănătate trebuie monitorizată, să nu sufere complicații, să nu li se întrerupă ocupația sau dacă au decedat. Așadar nu cred că e neapărat un subiect controversat, ci un subiect care cere toate aceste măsuri. Aceasta este o problemă în India, de exemplu. Acolo se fac 10.000 de transplanturi anual. Nu știm dacă donatorul moare sau cum s-a realizat distribuirea organelor.

– Ați auzit de existența cărăușilor de pacienți, care iau bolnavii și îi duc în alte țări pentru a beneficia de un transplant de organe, iar acești cărăuși încasează un comision generos? Uneori, acești cărăuși fac tot posibilul să discrediteze programul de transplant din țara de rezidență, tocmai pentru a obține cât mai mulți pacienți.

– Asta se întâmplă în Africa și India. Colegii mei din Africa îmi spun că doctorii din Nigeria sunt mituiți să trimită pacienți în India pentru transplant. Doctorul din Nigeria care trimite pacientul primește un EC. Deci da, asta se întâmplă în unele părți ale lumii. Se numește turism pentru transplant de organe. Important este că nu știu să se întâmple asta la voi în România. Agenția Națională de Transplant gestionează foarte bine, prin aplicarea legii, apărarea față de un abuz de acest gen.

– De ce credeți că numărul donatorilor este mai scăzut decât cel din anii de glorie, 2013-2014?

– O parte din problemă este mass-media care nu a fost foarte receptivă la programul de transplant și mă îngrijorează faptul că media din România are o ostilitate vizibilă îndreptată către acest program, iar asta nu ajută pacienții din țara dumneavoastră. Aveți medici foarte buni, aveți tehnica necesară, dar nu aveți sprijinul societății, ceea ce trage numărul în jos.

-Unii chirurgi de transplant sunt acuzați, fără probe sau o decizie a instanței, că sunt criminali.

-Acest lucru e inacceptabil. Pur și simplu inacceptabil. -Diagnosticul morții cerebrale în România este pus în urma unor pași reglementați de legislația europeană? -Diagnosticul de moarte cerebrală este stabilit corect în România, ca și în alte țări europene.

– Ce credeți despre Eurotransplant?

-Cred că este o oportunitate pentru ANT de a se conecta la standardele lor de practică. Sunt principii foarte importante pe care le puteți învăța. Despre acestea voi discuta și eu cu conducerea Agenției Naționale de Transplant din România și cu ministrul Sănătății, dr. Victor Costache.

-Credeți în eficiența sistemului prin care familia pacientului aflat în moarte cerebrală trebuie să dea acordul pentru prelevarea organelor? – În SUA avem un registru unde oamenii se pot declara donatori de organe. Peste 140 de milioane de oameni s-au înscris. Dacă o persoană dorește să fie donator este dreptul său, a nimănui altcuiva. Deci, un registru în care să se poată înscrie cei care doresc să fie donatori de organe ar putea crește substanțial numărul vieților salvate prin transplant de organe.

– În Israel există un sistem atipic: dacă te declari donator, vei avea prioritate în fața celor care nu s-au declarat donatori în cazul în care ai nevoie de un transplant. E o metodă eficientă?

– Israelienii au îmbrățișat acest gen de filosofie: dacă ai vrea să primești un organ donat dacă ai avea nevoie, atunci nu ar trebui să ai nicio problemă în a te declara, la rândul tău, donator. Nu am nicio obiecție vizavi de acest sistem, însă Israelul are 7 milioane de oameni. Această abordare nu cred că este fezabilă la o țară precum SUA, care are 300 de milioane. În SUA există registrul OPT-IN (n.r. lb en. „înscrie-te”). – O ultimă întrebare: cum este la Universitatea Harvard unde dumneavoastră ați predat?

– Este un loc extraordinar pentru educație, inovație și experiență educațională, este linia de pornire a noii tehnologii. Este un loc în care e incitant să fii.

Te-ar putea interesa și: