Francezul care tunde pe româneşte

Şi-a lăsat salonul în Aix en Provence şi a trecut la treabă în Bucureşti. Stephan Barbe le face pe plac şi clientelor obişnuite, şi vedetelor.

Arată ca un italian şi ar sta toată ziua cu mâna pe foarfecă. Are curajul să meargă zilnic pe motor, pe străzile din centrul Capitalei, şi vrea să facă bani de pe urma cochetăriei româncelor. Plictisul şi spiritul de aventură - combinat cu bunii prieteni de aici, între care Alexandre Eram şi Andreea Esca - l-au adus pe Stephan Barbe, francezul din Aix en Provence, în Bucureşti, cu tot cu pasiunea sa pentru tuns.

Ambasador în România al produselor de coafat „Subtil Franţa“, Stephan - stilistul care dă formă buclelor de când avea doar 18 ani - şi-a trecut mâinile şi foarfeca prin părul multor vedete autohtone. Pe lista persoanelor cu nume sonore „aranjate“ de francez stau aliniate prietena Andreea Esca, Dana Rogoz şi Geanina Corondan. Plus foarte multe franţuzoaice cu domiciliul în Bucureşti. Colaborează cu mai multe reviste şi, de câte ori are ocazia, face demonstraţii de virtuozitate, gratis, la târgurile de profil din Bucureşti şi din ţară.

Din ianuarie, lângă Moşilor

În salonul lui, aşezat discret pe străduţa Corbeni (la doi paşi de Calea Moşilor) şi anunţat doar cu o plăcuţă colorată haios - „Stephan B. Salon de coiffure“ -, îşi petrece aproape tot timpul. Nu poate spune că s-a îndrăgostit de Capitală. Nu a apucat să vadă prea mult din oraş. Pe lista cu „favorite“ a trecut deocamdată Parcul Herăstrău şi Cişmigiul, trei căsuţe de epocă, bine conservate, din centru, două restaurante şi mai multe cliente.

A venit cu foarfeca şi bigudiurile în Bucureşti ştiind clar că româncele, chiar dacă nu au salariile franţuzoaicelor, „este mereu puse la punct, din unghii pana la suvite“, spune stilistul într-o română hazlie, fără diacritice. Se plictisise de scoarţa în care se îmbrăcase afacerea iniţiată, în urmă cu 20 de ani, în Franţa.

Salonul de pe Corbeni l-a deschis, în luna ianuarie, la parterul casei deţinute de doi dintre amicii săi români. De atunci, stilistul în vârstă de 38 de ani îşi tot caută ucenici serioşi, pregătiţi să tundă cum îi stă bine clientei. „E greu să gaseşte oameni buni aici, am observat. Multi nu sunt serios, stă două zile şi pleaca. Nu prea sunt profesionisti“, se plânge Stephan.

Preţuri - „pas exageres“

Serioase n-ar fi nici clientele, dacă stă să cântărească bine francezul. Pe cât de frumoase şi aranjate sunt, pe atât de „pas politicoase“ s-au dovedit: „Asta e un probleme aici. Femeile intârzie la programare sau nu suna să spună nu vin. După 20 minute le dau eu telefon şi zice: «Da, n-am venit». Sau: «Am uitat»“.

Totuşi, când vin la salon, îi înseninează ziua lui Stephan. Pentru asta, le răsplăteşte cu glumiţe în româno-franceză, le serveşte cu o ceaşcă de cafea sau cu un pahar cu apă plată, le pune muzică relaxantă şi le face masaj capilar minute întregi.

„Multe sunt cam stresate, şi asta se vede şi la firul de păr. Se electrizează terible... Unele mai vorbeşte la telefon, nu vor să stea deloc departe de nebunia din spatele uşii mele“, spune francezul, care şi-a pus în cap să stea în România cel puţin zece ani de-acum încolo. Pentru serviciile pe care le prestează, zi de zi, cu aceeaşi plăcere, primeşte bani cât să nu se plângă.

Preţurile sunt „pas exageres de mari“, îşi asigură Stephan clientele, dar nici nu sunt ca într-un salon de cartier: spălat + tuns + coafat - 120 de lei, spălat + coafat - 74 de lei, vopsit - 95 de lei.

Spre deosebire de femei, pentru care sunt valabile tarifele enumerate mai sus, bărbaţii scapă mai ieftin: spălat + tuns + coafat + bărbierit - 60 de lei. Dacă vreţi să vă tundeţi la Stephan Barbe, căutaţi detalii pe http://www.stephanb.ro.

"Multe sunt cam stresate, şi asta se vede şi la firul de păr. Se electrizează terible... Unele mai vorbeşte la telefon, nu vor să stea deloc departe de nebunia din spatele uşii mele." - Stephan, hair-stylist ÎN SPATELE SALONULUI

Înot, Yamaha, salată şi pui la grătar

Când nu e la salon, e la sala de gimnastică sau la piscină (aproape în fiecare dimineaţă). Cel mai mult îi displace traficul din Capitală, care-i face viaţa grea în fiecare zi, când, călare pe motocicleta Yamaha, vine la lucru. „Nu e atenţi şoferii de voitures (maşini - n.r.); dacă nu esti - cum se zice aici - «ochii în patru», e cam rău de tine“, zâmbeşte bărbatul amator de motor, cu experienţă de peste zece ani, pe două roţi. Nu se împacă nici cu programul scurt al restaurantelor unde ar putea mânca seara. Şi nici mâncarea românească nu-i pe lista lui de preferinţe: „Voi aicea mâncaţi prea cu grasime. Carne multă, porc, porc. Eu mă multumesc mereu cu câte o salată şi pui la grătar“, conchide francezul rezident la Bucureşti.