Continuam publicarea unor fragmente din "Jurnalul" lui Kafka, aparut la Editura Rao.
Scriitorul e chinut de criza relatiei cu Felice Bauer si trece de la ganduri misogine la altele de deznadejde.
„23 iulie 1913. Cu Felix la Rostock. Sexualitatea exploziva a femeilor. Impuritatea lor naturala. Jocul, pentru mine fara rost, cu micuta Lenchen. Imaginea unei femei grase, care cosea ceva, ghemuita intr-un scaun cu noiele - ceea ce iti sarea in ochi la ea era insa faptul ca-si impinsese indarat un picior -, in timp ce se intretinea cu o femeie in varsta, probabil o fata batrana, a carei dantura de dimensiuni neobisnuite i se ivea mereu intr-o parte a gurii.
Pletora si inteligenta unei femei gravide. Fundul ei, cu suprafete bine delimitate, conturate pur si simplu ca niste fatete. Viata pe mica terasa. Cum am luat-o in poala, complet indiferent, pe fetita, fara a fi deloc nefericit din cauza acestei indiferente. Ascensiune pana la „Valea linistita”.
Cat de copilaros pare un tinichigiu ce poate fi vazut prin usa deschisa a atelierului sau cum isi face de lucru, batand intruna cu ciocanul. (...) Ma voi izola de toti, pana cand am sa-mi pierd cunostinta. Sa ma invrajbesc cu toti, sa nu mai vorbesc cu nimeni. 30 august 1913. Unde-mi gasesc izbavirea? Cate neadevaruri, despre care nici nu mai stiam, sunt aduse la suprafata odata cu asta! Daca ele vor brazda adevarata noastra apropiere la fel ca adevarata despartire, atunci am procedat, cu siguranta, just. In absenta unei relatii umane, in mine insumi nu exista minciuni vadite. Cercul limitat este curat.
Deznadajduit. Azi dupa-amiaza, cand adormisem pe jumatate: pana la urma, durerea asta are sa-mi crape capul. Si anume, la tample. Ceea ce mi-am reprezentat in acel moment a fost, de fapt, o rana de glont, numai ca marginile cu muchii ascutite din jurul gaurii erau rasfrante in sus, ca la o cutie de tinichea deschisa cu violenta. 6 noiembrie 1913. De unde aceasta incredere neasteptata? De-ar ramane asa! De-as putea sa intru si sa ies astfel pe toate usile, ca un om cat de cat vertical! Numai ca nu stiu daca vreau asta.”