Aparut la Editura Rao, volumul "Jurnal", de Franz Kafka (1883-1924), maestrul ceh al suprarealismului si absurdului, cuprinde cele 12 caiete de insemnari, plus cele de calatorie.
In primul caiet apar fragmente din anii 1910-1911, imediat dupa debutul lui Kafka, intr-o revista din München. Tatal sau il obliga, in 1911, sa preia fabrica de azbest a cumnatului sau, ceea ce l-a facut aproape incapabil sa scrie.
„1910
In sfarsit, dupa cinci luni de viata, in care nu am putut sa scriu nimic de care sa fi fost multumit si pe care nu mi le va compensa nicio putere, desi toate ar avea obligatia sa faca acest lucru, imi vine ideea sa stau de vorba cu mine insumi.
La asa ceva mai raspundeam, daca imi puneam cu adevarat intrebari; aici se mai putea scoate ceva de la mine, din aceasta gramada de paie care sunt de cinci luni si a carei soarta pare sa fie aceea de a fi aprinsa vara, ca sa arda mai repede decat ar clipi din ochi cel care o priveste. Sa mi se intample totusi asta doar mie!
Poate sa mi se intample si de zece ori, fiindca nu regret nici macar perioada nefericita. Starea in care ma aflu nu inseamna nefericire, dar nici fericire; nu este indiferenta, nici slabiciune, nici oboseala, nici preocupare pentru altceva -, dar atunci ce este? Faptul ca nu stiu ce inseamna are, probabil, legatura cu incapacitatea mea de a scrie.
Si cred ca inteleg aceasta incapacitate, fara sa-i cunosc motivul. Pentru ca toate lucrurile care imi vin in minte nu-mi vin de la radacina lor, ci abia de undeva de pe la mijlocul lor. Daca atunci cineva ar incerca sa le opreasca, ar fi ca si cand ar cauta sa retina un fir de iarba, care incepe sa creasca abia de la jumatatea tulpinii, multumindu-se cu el asa cum e.
Asta pot sa faca pesemne unii, de exemplu, saltimbancii japonezi, care se catara pe o scara ce nu se sprijina pe pamant, ci pe calcaiele pe care le tine ridicate un om care sta pe jumatate intins, o scara ce nu se reazema de perete, ci doar se inalta in aer. Eu nu pot face asa ceva.” (Selectie de Catalina George)