Continuam publicarea, in exclusivitate, a unor fragmente din „Versetele satanice”, de Salman Rushdie. Romanul editat de Polirom apare de joi in librarii. Astazi, despre calatoria care avea sa-i schimbe destinul unuia dintre cei doi protagonisti ai cartii, Saladin Chamcha.
„Trecusera deja cinci ani si jumatate din momentul in care tanarul Salahuddin, bine prevenit si cu ghirlandele la gat, se urcase intr-un Douglas DC-8 si o luase inspre vest. Inaintea lui, Anglia; alaturi de el, tatal sau, Changez Chamchawala; dedesubtul lui, acasa si frumusete. La fel ca si lui Nasreen, viitorului Saladin nu ii venea usor sa planga.
In acel prim avion al lui a citit povestiri stiintifico-fantastice despre migratii interplanetare: „Fundatia” lui Asimov si „Cronicile martiene” ale lui Ray Bradbury. Si-a imaginat ca DC-8 era nava mama, care ii purta pe cei Privilegiati, Alesii lui Dumnezeu si ai oamenilor, de-a lungul unor distante inimaginabile (...). S-a corectat: nu nava mama, ci nava tata, pentru ca, in fond, era acolo si marele barbat, Abbu, Tata.
La treisprezece ani, lasand la o parte indoielile si suferintele recente, Salahuddin a intrat din nou in faza de adorare copilareasca a tatalui sau, pentru ca nu exista nicio indoiala ca il venerase, a fost un tata grozav pana ce ai inceput sa ai propria ta minte si apoi faptul ca te-ai luat in gura cu el a fost considerat o tradare a iubirii lui, dar ce mai conteaza acum, il acuz ca a devenit fiinta mea suprema, astfel incat ce s-a intamplat a fost ca o pierdere a credintei... (...)
Cinci ore si jumatate diferenta de fus orar. Daca iti intorci ceasul cu susul in jos in Bombay, vezi ora de la Londra. Tata avea sa se gandeasca Chamcha peste ani si ani, prada amaraciunii sale. „Il acuz ca a inversat cursul Timpului”.”