Fotograful diavolului

Fotograful diavolului

Artisul american Joel Peter Witkin a reuşit să imortalizeze în imagini cele mai infernale aspecte ale vieţii de zi cu zi, printr-o tehnică inedită.

Cadavre, schelete, membre secţionate adunate din spitale sau morgă, toate aceste elemente sunt combinate la modul inedit şi sumbru în fotografiile artistului american Joel Peter Witkin. Dar, prin originalitatea creaţiilor, galeriile în care expune atrag, de ani buni, mii de vizitatori, potrivit site-ului heresie.com.

„Artistul trebuie să ai aibă sufletul la fel de curat ca un sfânt, pentru că rolul său este de a subjuga conştiinţe. Actul de creaţie este în fapt o purificare, dacă nu chiar o sanctificare a artistului”, le-a răspuns Witkins celor care i-au contestat simţul artistic, din cauza „componentelor” utilizate în compoziţiile sale. Camera, ca un craniu de copil

Născut într-o familie de muncitori din Brooklin, în 1939, Witkin s-a confruntat încă de timpuriu cu problemele vieţii. Conflictele de sorginte religioasă dintre tatăl evreu şi mama catolică au sfârşit prin despărţirea acestora.

Ne puteți urmări și pe Google News

Micul Joel şi fratele său au fost încredinţaţi mamei. Durerea despărţirii va fi urmată de o altă secvenţă şocantă de viaţă, dar care s-a dovedit de bun augur pentru viitoarea sa carieră. „La doar şase ani, eu cu mama şi fratele meu am fost martorii unui cumplit accident auto, în Brooklin. Dintr-o maşină făcută praf am văzut rostogolindu-se spre mine ceva ca o minge. Oprindu-se la bordură, am constatat că era de fapt craniul unei copile decapitate în accident. Această experienţă m-a făcut să mă îndrăgostesc nu doar de fetiţa respectivă, ci şi de viaţă, în general. Mai târziu, când am ţinut în mână primul aparat foto, am simţit că parcă aveam între palme capul acelei fetiţe”, povesteşte Witkins. Cadavre şi membre amputate

Din anul 1980, Joel Peter Witkin începe să şocheze publicul cu fotografii conţinând schelete, cadavre, fetuşi, persoane diforme şi membre amputate dispuse în decoruri infernale. „Materia primă” o adună de la morgile apropiate, în timp ce persoanele diforme le racolează prin mica publicitate. Negativele fotografiilor sunt prelucrate în continuare, prin zgâriere sau adăugare de substanţe inedite - cafea, ceai, condimente.

„Femeia care a fost pasăre” reprezintă un tors de femeie cu răni adânci în spate, acolo unde s-ar fi putut afla aripi. „Sticlarul” este reprezentat de cadavrul unui bărbat autopsiat, susţinut de barele a ceea ce a fost odată o scară metalică.

„Când oamenii te consideră un monstru, nu mai ai altceva de făcut decât să le dai ceva care să le depăşească aşteptările”, apreciază Witkin relaţia sa cu publicul.

Chiar şi în condiţiile în care a beneficiat de numeroase contestări în ce priveşte arta sa, Joel Peter Witkin se bucură astăzi de un prestigiu imens. Clişeele sale sunt prezente în numeroase muzee, în timp ce tehnicile sale au devenit obiect de studiu în şcoli de artă renumite.

FUNEBRU Ucenicia foto, alături de un legist Încă din liceu, Joel s-a dovedit foarte talentat la fotografie, dar şi în alte arte - sculptură, poezie. La absolvire, s-a angajat într-un laborator foto specializat în tehnica Dye Transfert (transferarea în imagine a culorilor printr-un mediu umed, strat cu strat, până la saturaţie - n.r.). Armata o face ca asistent-fotograf al unui medic legist. În 1967, Witkins decide să fie propriul său stăpân. Devine unul dintre artiştii de bază ai City Wall Inc. În paralel, îşi validează un examen în Arte la Cooper Union School of fine Arts, secţia Sculptură. Mai prinde şi o bursă la secţiunea Poezie a Universităţii din Columbia şi un masterat în artă la unviersitatea din Albuquerque. „Ştiu că munca mea este ridicată pe un piedestal de suflete disperate. Toţi cei care m-au iniţiat în arta fotografiei sunt morţi, în prezent. De aceea, trăiesc pentru a crea imagini reprezentând adevărata lor luptă pentru recâştigarea sufletelor”, motivează Witkins stilul inegalabil al fotografiilor sale.