Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR), în colaborare cu Delegaţia Valonia-Bruxelles la Bucureşti, prezintă până pe 19 iulie, în Sălile Kretzulescu, expoziţia „Fidelitatea imaginilor. René Magritte şi fotografia”, o veritabilă manifestare-eveniment, nu numai pentru iubitorii istoriei artei suprarealiste.
Expoziţia cuprinde 59 de fotografii realizate de marele pictor suprarealist belgian René Magritte în perioada 1925 – 1955. Subiectele fotografiilor sale sunt îndeosebi familia şi prietenii, printre care scriitorii Louis Scutenaire, Paul Nougé, Marcel Mariën, Paul Colinet, Irène Hamoir şi, bineînţeles, soţia sa Georgette Magritte şi fratele său Paul.
„Louis Scutenaire a fost cel care a constituit acest ansamblu de fotografii, pe care l-a prezentat în 1976 într-o expoziţie intitulată „Fidelitatea imaginilor” – aluzie la titlul tabloului „Trădarea imaginilor” pictat de Magritte în 1929, prin care artistul aminteşte faptul că imaginea unei pipe, chiar redată realist, într-o manieră aproape fotografică, nu este realitatea, ci o reprezentare.
Realizate cu un aparat Kodak obişnuit, în locuri alese intenţionat pentru banalitatea lor, fotografiile uimesc prin stranietatea compoziţiilor, prin punerea în scenă a personajelor. După cum evidenţia chiar Scutenaire, Magritte se amuza punând oamenii – soţia, prietenii – în situaţii inventate înainte de a-i fotografia, în acelaşi mod în care aranja elementele tablourilor sale pentru a crea o altă lume.
Complicitatea care îl unea pe Magritte de apropiaţii săi ridică probleme de atribuire a fotografiilor, deoarece nu întotdeauna declanşa el însuşi aparatul de fotografiat şi nici nu developa pelicula. Spre deosebire de Man Ray sau Paul Nougé, Magritte nu se arată interesat să exploreze posibilităţile tehnice ale acestui mediu de redare a imaginilor. Relaţia lui cu fotografia este mai degrabă ludică şi spontană.
O parte din fotografiile prezente în expoziţie au fost folosite de artist drept etape în elaborarea unor picturi. Magritte se foloseşte de fotografie pentru a imortaliza o idee, înainte de a o transpune în registrul pictural, creând astfel un „joc al ecoului” între versiunea fotografică şi pictură.
Alături de acestea, expoziţia conţine şi fotografii autonome, care nu au dat naştere unor realizări picturale, caracterizate însă de aceeaşi atmosferă de mister, de enigmă vizuală sau de scenetă burlescă pe care o regăsim în picturi”, spun reprezentanţii MNAR.