Editura Evenimentul si Capital

Foştii şefi ai Securităţii, găsiţi vinovaţi după 20 de ani

80f1ef638aab2944dd3c54097dd0923b
Autor: | | 60 Comentarii | 0 Vizualizari

Justiţia a stabilit că Tudor Postelnicu şi generalul (r) Iulian Vlad au încălcat drepturile omului în calitate de înalţi ofiţeri ai Securităţii ceauşiste.

Amândoi s-au născut în 1931 şi amândoi au fost şefii Securităţii ceauşiste. Începând cu 13 ianuarie 2010, Tudor Postelnicu şi Iulian Vlad mai au ceva în comun. Amândoi au primit decizii ale Curţii de Apel Bucureşti prin care se constată că au încălcat drepturile omului în calitate de înalţi ofiţeri ai Securităţii. În cazul lui Postelnicu, sentinţa s-a publicat miercuri în Monitorul Oficial, fostul demnitar comunist nefăcând vreun gest pentru a se apăra. Tot miercuri, Curtea de Apel s-a pronunţat în defavoarea ultimului şef al Securităţii, generalul (în rezervă) Iulian Vlad. Dintr un anumit punct de vedere, acesta a fost un caz situat la antipod: Iulian Vlad a luptat din răsputeri să demonstreze că nu a făcut poliţie politică prin exercitarea funcţiei sale, angajându-şi una dintre cele mai mari case de avocatură din Bucureşti. Dosarul „Bărbosul” În ceea ce îl priveşte pe Tudor Postelnicu, CNSAS a făcut verificarea din oficiu, sesizând rolul important pe care acesta l-a jucat în instrumentarea dosarelor mai multor persoane. Aşa cum arată decizia Curţii de Apel, cele mai importante probe ale CNSAS împotriva lui Postelnicu au fost găsite în dosarele scriitorilor Paul Goma şi Ion Caraion. Pe primul, plecat definitiv din ţară în 1977, a încercat să-l „neutralizeze” printr- un laborios plan de măsuri, care viza compromiterea sa în mai multe medii din ţară şi din exil. Paul Goma se afla în vizorul Securităţii din 1956, când, în contextul mişcărilor de solidaritate cu revolta de la Budapesta, a fost condamnat la doi ani de puşcărie pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Cinci ani mai târziu i s-a deschis dosarul de urmărire informativă pe numele conspirativ „Bărbosul”, iar la un an după ce a ajuns la Paris, în 1978, din poziţia de şef al Securităţii, Postelnicu a ordonat subalternilor săi „demascarea, compromiterea şi anihilarea“ scriitorului. Diversiunea „agentul Paul Goma” Teza principală pe care securiştii trebuiau s-o demonstreze era că Paul Goma ar fi fost el însuşi un agent al „puterilor străine şi al cercurilor iredentiste maghiare”. „Va fi continuată lansarea, în rândul legionarilor din Franţa, RF Germania, Spania şi SUA, a versiunii că «Bărbosul», prin intermediul socrului său evreu, întreţine legături cu elemente de vârf evreieşti cunoscute că fac parte din Serviciul de informaţii israelian (Mossad - n.r.), fapt ce justifică sprijinul primit din partea unor organizaţii evreieşti şi a unor elemente de la postul de radio «Europa Liberă»”, scrie în planul de măsuri dispuse de Tudor Postelnicu împotriva disidentului Paul Goma. Compromiterea profesională Conform viziunii lui Postelnicu, Goma trebuia să fie perceput în viitor ca un scriitor lipsit de talent. Drept urmare, diverse articole defăimătoare trebuiau publicate despre el. Strategia Securităţii suna astfel: „Continuarea publicării de materiale în presa emigraţiei din SUA, Canada, Anglia şi RF Germania, prin care «Bărbosul» va fi prezentat ca un element lipsit de talent şi orizont, caracter duplicitar, autor al unei propagande ieftine, prin care urmăreşte să-şi facă publicitate personală”. Pentru a şti tot ce este legat de Paul Goma, Securitatea a angrenat în joc o adevărată armată de informatori. Trebuiau urmăriţi nu doar el şi soţia, ci şi „socrul şi mătuşa soţiei acestuia”, precum şi cunoscuţii săi de la „Ştefan Gheorghiu”. Urmărirea a presupus, arată documentele, şi „tehnică operativă”, respectiv ascultarea telefoanelor şi instalarea de microfoane, precum şi supraveghere plus filaj. CNSAS a demonstrat că măsurile propuse de Postelnicu în cazul lui Goma au fost puse în aplicare ulterior. Iulian Vlad contra „Motanului Arpagic” Unul dintre succesorii lui Postelnicu la conducerea Securităţii, Iulian Vlad, s-a implicat şi el direct în urmărirea scriitorilor. Printre „favoriţi” s-a aflat Ana Blandiana, după ce aceasta a publicat „Motanul Arpagic”, un pamflet la adresa lui Nicolae Ceauşescu, deghizat într-o carte de poezii pentru copii. Toţi cei care au avut de-a face cu publicarea cărţii au avut de suferit, iar cartea a fost retrasă imediat de pe piaţă. O notă de constatare a CNSAS trimisă în instanţă arată că una dintre ţintele predilecte ale generalului Vlad a fost Vasile Paraschiv, muncitorul ploieştean care a avut curajul să se opună regimului comunist şi care a fost bătut cu bestialitate de Securitate şi internat în spitale de psihiatrie. Iulian Vlad a comandat în „cazul Paraschiv” filajul pas cu pas al ţintei, interceptarea convorbirilor telefonice, percheziţii domiciliare şi con fiscarea unor materiale „duşmănoase” din casa acestuia. Vlad, apărat de avocaţii casei Nestor&Nestor Ca şi Postelnicu, în 1977, generalul (r) Vlad a fost angrenat în supravegherea informativă a revoltei minerilor din Valea Jiului. În instanţă, Vlad a fost reprezentat de firma de avocatură Nestor&Nestor, dar s-a prezentat şi personal de câteva ori. Ultimul şef al Securităţii a invocat în apărarea sa extrase despre el de pe Wikipedia, care arătau că figurează în enciclopedia internaţională de personalităţi „Who’s who”. Curtea de Apel a emis miercuri decizia în cazul lui Iulian Vlad, acesta putând s-o atace în termen de 15 zile de la comunicarea verdictului, la Înalta Curte de Casaţie. TUDOR POSTELNICU „Am fost un dobitoc” Prima funcţie importantă a lui Tudor Postelnicu a fost cea de şef al Securităţii în perioada 1978-1987. Ulterior, a devenit ministru de interne şi membru al Comitetului Central al PCR, poziţii pe care le deţinea oficial şi în decembrie 1989, când s-a aflat în elicopterul cu care soţii Ceauşescu şi Emil Bobu au fugit de pe sediul CC. A fost condamnat în lotul CPEx, pentru genocid, şi atunci a rostit celebra frază: „Am fost un dobitoc”. A stat închis din 1990 până în 1994, apoi între 1998 şi 1999. IULIAN VLAD Ultimul comandant al Securităţii Iulian Vlad şi-a început cariera în învăţământul militar. Din 1977 până în 1984, el a fost secretar de stat la Interne, după care a devenit adjunctul ministrului de interne. Şef al Securităţii a ajuns în 1987, iar pe 31 decembrie 1989 a fost arestat în această calitate , apoi condamnat la 25 ani de închisoare pentru represiunile de la Timişoara şi Bucureşti. A făcut doar patru ani de puşcărie. CNSAS l-a verificat la cererea lui Mircea Carp, comentator la Vocea Americii şi la Europa Liberă. COMPROMITERE Ion Caraion şi şantajul cu dosarul În cazul scriitorului Ion Caraion, măsurile lui Tudor Postelnicu au fost şi mai grave decât în cazul „Goma”, întrucât au interferat mult cu viaţa privată a acestuia. Într-un plan din februarie 1982, la un an după ce Caraion reuşise să emigreze în Elveţia împreună cu familia, Postelnicu a dispus „intimidarea şi descurajarea” scriitorului. Una din metodele folosite a fost interceptarea corespondenţei către o femeie cu care, susţine Securitatea, Caraion avusese o relaţie intimă şi căreia îi trimitea scrisorile către soţia acestuia. Marota sprijinului evreiesc a fost aplicată de Postelnicu şi împotriva lui Caraion. „Soţia lui Ion Caraion este evreică, iar în breaslă se fac unele speculaţii că rămânerea în străinătate se datorează sprijinului material pe care îl primeşte din partea unor cercuri evreieşti”, se menţiona în planul de măsuri semnat de Postelnicu. Cea mai dură compromitere publică viza răspândirea informaţiei că Ion Caraion a fost informatorul Securităţii. „Se va redacta o scrisoare prin care, în mod voalat, va fi atenţionat să întrerupă acţiunile ostile ţării, întrucât, în caz contrar, familia sa şi legăturile sale din străinătate vor afla despre adevărate servicii aduse securităţii, despre arestările care s-au produs pe baza informaţiilor sale. Scrisoarea va fi concepută ca fiind din partea unei relaţii intime, de sex feminin, cu un nume foarte apropiat de cel pe care acesta l-a avut: Artura”, a trasat Postelnicu planul de şantaj. Ion Caraion a făcut puşcărie politică între 1950 şi 1955, în urma unui denunţ al lui Ştefan Augustin Doinaş, apoi din nou, între 1958 şi 1964. După eliberarea de la Aiud, într-adevăr, Ion Caraion a devenit informatorul Securităţii, cu numele conspirativ „Artur”, până la plecarea din ţară, în 1981. Compromiterea lui Ion Caraion în Elveţia, mai ales din punct de ve dere profesional, a fost unul din obiectivele lui Iulian Vlad, în ultimii ani ai dictaturii, el încercând să infiltreze agenţi pe lângă uniunea scriitorilor de acolo.

S-a intamplat in direct, la Realitatea TV! Rares Bogdan: Vor sa ma aresteze

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI