Principala staţiune a județului Timis, care datorită apelor sale figurează în marile enciclopedii ale lumii, precum aceea a savanților italieni M. Messini şi C.G. Lollo „Aque minerali del mondo” sau „Precis d`hydrologie” a omului de știință francez A. Morette, a devenit o ruină printre gunoaie.
Așezarea din Depresiunea Buziașului este cunoscută încă de pe vremea romanilor, sub denumirea de Ahibis. Atestarea documentară este din secolele XIV - XV. Declarat localitate balneară încă din anul 1819, orașul propriu-zis se desfășoară pe terasa superioara a Timișului, la contactul dintre Câmpia Banatului de Est si dealurile bănățene – Dealul Silagiu, în partea de sud-est a celui mai mare judeţ al tarii, județul Timis (8.678 km2 suprafață sau 3,6% din teritoriul Rumâniei).
Rugină, lemn putrezit, gunoaie cât vezi cu ochii
Astăzi, nu vezi decât uși ferecate cu lacăte, geamuri sparte, pereți căzuți, acoperișuri prăbușite, paragină peste tot. Aşa arată staţiunea Buziaş din Timiş, după trei decenii de nepăsare, chiar dacă pe vremuri era una dintre cele mai apreciate stațiuni balneare.
Atestat şi omologat de Organizația Mondială a Sănătății pentru recuperare prin factori naturali de cură încă din 1819, Buziaşul a ajuns în scurt timp una dintre cele mai cunoscute stațiuni cu apă minerală din Europa.
Cocheta așezare avea hoteluri, băi, restaurante, chiar şi un casino. Era admirată deseori de Împărăteasa Sissi, căreia Împăratul Franz Joseph i-a construit o colonadă de lemn în stil neogotic. Dantelăria din lemn e şi azi în picioare pentru că un milion de euro au fost investiţi în reabilitarea ei.
Aerul elegant şi boem al Buziaşului a dispărut
Sorin Munteanu, primar Buziaş: „Turismul important pe care îl avem este cel pentru sănătate, turismul de sănătate, staţiunea Buziaş fiind o staţiune de interes naţional, recunoscută prin apele minerale carbogazoase pentru boli cardiovasculare. Practic tot ce vedem în jurul nostru, toate clădirile din jurul nostru sunt ruine.
Pentru că la nivel naţional nu a existat, şi o spun cu toată convingerea, nu a existat un interes pentru ceea ce a însemnat dezvoltarea turismului în România. Este problema Legii Retrocedării. Nerezolvând această problemă, trenând atâţia ani, am rămas cu aceste clădiri care au fost în procese, s-au aflat în procese continue şi în găsirea, să spunem, a proprietarilor”.
Pe aleile parcului nu se văd decât clădirii în paragină: „Deci aici avem clădirea Cazinoului, Clădirea Cazinoului vechi şi zona de promenadă a parcului, care face legătura între ştrand şi Baia 2. Adică face legătura între un ştrand închis şi o baie care este în paragină”, mai spune primarul.
Fondurile europene, singura speranță pentru stațiunea Buziaș
De fapt, cu bani europeni a început deja marea schimbare la față a Buziaşului. Pentru parcul dendrologic din inima staţiunii, întins pe 24 de hectare, s-au atras 5 milioane de euro. S-au refăcut aleile, s-a introdus un sistem performant de iluminat. E gata în proporţie de 80%.
Sorin Munteanu: „Când statul eşuează, banii europeni salvează, cel puţin aici...Numai banii europeni, pentru că altfel nu ne-am fi descurcat şi vorbim, ca bani, de peste 20 de milioane de euro. Şansa Buziaşului este să finalizăm aceste proiecte pe care le avem deja în derulare. Am început, să spun aşa, pas cu pas să recuperăm din patrimoniul localităţii clădirile pe care le considerăm importante. Şi aici mă refer la Baia 2, la fostul Cazino, pentru care suntem în tratative şi ne-am depus dreptul de preempţiune şi chiar asupra ştrandului”.
În timp ce Baia 2 va deveni muzeu, pentru cazinou sunt planuri să se transforme în centru cultural. Cândva pe mesele tuturor, apa minerală Buziaş e şi ea azi doar o amintire. Aceasta este povestea stațiunii care s-a transformat dintr-o comoară într-un loc prăfuit şi ignorat vreme de trei decenii.