Astăzi trebuie sa zâmbeşti şi să-ti pastrezi calmul, mai ales daca auzi si vezi lucruri neplăcute; mănâncă alimente naturale si evită dulciurile industriale. In urma unei analize cinstite şi atente trebuie sa lasi deoparte problemele care nu sunt ale tale si sa te concentrezi pe propriile interese, pe interesele familiei tale.
Peste sărbătoarea din paleolitic s-a calchiat o sărbătoare creştină, aşa cum o haină veche este din nou la modă dacă i se schimbă numele şi se adaugă accesorii noi.
A propos de creştinism, acum exact 1695 de ani, în 325, pe 25 mai, începea la Niceea primul Sinod ecumenic al creştinătăţii, convocat de Împăratul Constantin cel Mare cu pretextul medierii între concepţiile despre natura lui Iisus. De fapt episcopii, cei 138, ajunseseră pe 20 mai, aşa cum îi invitase împăratul, la începutul zodiei Gemenilor, Dioscurii fiind, protectorii Constantinopolului, mai târziu, când a fost terminat de construit, și mai târziu, în creștinism, Feciora Maria a fost patroana mărețului oraș, capitala Imperiului roman de Răsărit.
Dar împăratul a lăsat câteva zile de consultări, înainte de a deschide festiv lucrările sinodului. Sunt multe de spus, am parcurs zeci de mii de pagini scrise de Sfinţii Părinţi, martori la eveniment, dar şi lucrările magistrale ale lui Marcellinus Ammianus, Zosimus, Eusebiu de Cezareea, Iulian zis Apostatul, apoi Adolf von Harnack, Edward Gibbon şi încă vreo altă sută de autori importanţi. Faţă de cercetătorii europeni am avut marea oportunitate de a consulta şi sursele persane despre eveniment.
Ne puteți urmări și pe Google News
Persanii erau extrem de interesaţi de tot ceea ce se întâmpla în Imperiul Roman, inamicul permanent şi tradiţional. În perioada la care ne referim, aveau mai mult de zece mii de spioni pe tot cuprinsul imperiului, majoritatea concentrată la Roma. La Niceea au avut trei spioni, care au transmis rapoarte complete despre lucrările sinodului. Relatări cuprinse şi păstrate în celebrele cronici imperiale persane. Pe atunci politica însemna religie şi religia era numai politică! Poate odată şi odată o să vă povestesc ceea ce știu despre Niceea, am mai amintit şi altădată unele detalii, dar timpul…
Tot astăzi, 25 mai 2020, eu, personal, sărbătoresc un jubileu. De fapt un jubileu și trei ani, au trecut 53 de ani de când mi-am văzut gândurile tipărite, în marea presă, pentru prima oară. Am publicat două poezii, la debut, în ”Gazeta Literară” a lui Ivașcu. Una se numea ”Testamentul meu” iar cealaltă ”Calul lui François Villon”. Scrise, bineînțeles, în stilul francezului cel nepereche. Probabil că redacția a fost impresionată de pasiunea unui adolescent pentru poetul medieval, atât de liber în obiceiuri și cuvinte.
Timpul poate sări, și iată-ne pe 25 mai 1977, când a avut loc, în State premiera fabulosului “Star Wars” – “Episode IV – A New Hope”. Un alt eveniment, foarte important pentru mine.
Am văzut filmul după câteva luni, cred că era toamnă, la Sala Mică a Palatului, într-o proiecţie de avantpremieră. Am fost profund impresionat, atunci, o nouă energie, o nouă speranţă părea că renaşte în noi, spectatorii. Binele învinge întotdeauna! Filmul acela, subiectul, actorii aceia tineri care jucau extraordinar, cu dăruire, ca la sfârşitul carierii, regia lui George Lucas, oricum şi scenariul a fost tot al lui, ce mai, Star Wars ESTE George Lucas…
Bucureştii încă miroseau a moarte şi a moloz, erau, pe stradă, multe femei în mare doliu şi încă îi mai plângeam pe cei dispăruţi dintre noi în marele cutremur. Filmul acela mi-a dat speranţă: A New Hope!
Recomandările noastre
