Editura Evenimentul si Capital

Radiografia Marinei Militare Române. Cum a fost distrusă Flota în 30 de ani

Autor: | | 5 Comentarii | 8554 Vizualizari

Am avut o Flotă Militară considerabilă pentru numai cei 240 de kilometri de litoral și 1.000 de kilometri de Dunăre pe care îi avem. În nici 30 de ani am distrus-o. Visăm la submarine şi corvete, dar nu suntem în stare să ne asigurăm propria securitate aici, pe flancul estic al NATO. Pe 11 decembrie a avut loc o ședință a CSAT, în care urmau să se discute și apecte referitoare la înzestrarea Marinei Militare. Ședința a fost suspendată de președintele Klaus Iohannis și va fi reluată pe 19 decembrie. Realităţi înfricoşătoare!

Pe timpul comuniştilor Marina Militară avea o poziţie oarecum privilegiată în Marea Neagră. România deţinea o flotă de bastimente considerabilă. A venit revoluţia şi ne-am bătut joc de ea, ca de multe altele. Am trimis vapoare la fier vechi pe considerentele că erau vechi, uzate moral şi nu mai corespundeau noii doctrine de apărare. Toate bune, până aici. Numai că navele de luptă scoase din uz nu au fost înlocuite, decât minimalist, cu altele mai noi şi mai performante. Am cumpărat scump vapoare vechi şi nu le-am îmbunătăţit cu nimic. Aproape toată muniţia de pe navele de astăzi este de producţie sovietică şi stocurile sunt pe terminate, ne-au spus mai multe surse din Marina Militară.

S-au adunat multe frustrări în rândul ofiţerilor şi maiştrilor de marină. Am discutat cu mai mulţi marinari, unii în rezeră, alţii încă activi. Le protejăm identitatea, evident. Mai jos, publicăm un amplu material cu evoluţia Flotei Militare în ultimii 30 de ani. Situaţia e dramatică. Informaţiile din articol nu ating în niciun fel siguranţa naţională. Ele se regăsesc, pentru cine are răbdare să caute, şi în prestigioasa publicaţie militară americană Jane’s Defence care, anual, informează despre starea capabilităţilor militare ale tuturor ţărilor din lume.

Forţele Navale ale României la 01.01 1990

Misiunea principală a Forţelor Navale Române era, înainte 1989, de apărare a litoralului, Deltei Dunării şi a comunicaţiilor fluviale, incluzând obiectivele strategice de pe fluviu, adică baraje, ecluze şi porturi. La vremea respectivă F.N.R. dispunea de un număr suficient de nave pentru acest scop.

Dacă la mare Marina Militară acţiona independent, dar mai ales în cadrul alianţei cu sovieticii, la fluviu acestea acţionau doar sub comandă naţională. De menţionat că navele maritime erau echipate - armate cu senzori - şi armament exclusiv de producţie sovietică. Acest lucru crea o dependenţă totală față de URSS în mentenanţă şi procurarea muniţiei. Spre deosebire de navele maritime, navele fluviale erau eminamente de construcţie românească şi dotate cu armament de producţie românească. Astfel, componenţa F.N.R., imediat după revoluţie era cam după cum urmează.

Vânătoarele de submarine. Cinci mai mari şi trei mai mici

Divizia 42 Maritimă avea în exploatare Divizionul 79 vânători de submarin cu cinci nave 260 – 264 cu deplasamentul de 1.400 tone, o lungime de 93 de metri şi lăţimea de 12 metri. Viteza maximă era de 24 de noduri – un nod = o milă pe oră, o milă marină = 1852 de metri. Raza de acţiune a „vânătoarelor” bătea 1.200 de mile. Construcţie 100% românească, dar armamentul 100% rusesc. Un alt divizion de vânători de submarine era cel cu numărul 339 şi avea în componenţă trei nave – cu numerele de bordaj 31,32,33 – tot de construcție sovietică, importate în 1968. Deplasamentul acestora era de 580 tone, erau lungi de 60 de metri şi late de opt.

Patru dragoare mari, şase mici şi două puitoare de mine

Divizionul 176 Dragoare Maritime cuprindea patru nave - D.M. 24, DM 25, DM 29, DM 30 – construite la noi. Deplasamentul acestora era de 800 tone, lungimea de 61 metri, lăţimea de 9,5 metri şi atingeau o viteză de 17 noduri. Alt divizion, cu numărul 146, avea în componenţă patru Dragoare de Bază – DB 13, 14,15,16 şi două Puitoare de mine – PM 271 şi 274. Dragoarele au fost donate de URSS. Iar puitoarele de mine erau româneşti. Tot de dragoare, dar mai mici, de radă, era Divizionul 19, cu şase nave, construite la Galaţi între 1956 şi 1958. Deplasamentul lor era de 170 de tone şi atingeau 14 noduri. Nu trebuie uitat nici Divizionul 545 Artilerie Coastă cu două baterii, totalizănd 16 tunuri cu calibrul 130 milimetri staţionate în Mamaia Sat şi Capul Midia. Toate tunurile au fost dezafectate şi au ajuns fier vechi.

Şase vedete cu rachete, 12 torpiloare mari şi 24 mici

Printre navele mai mici se numără şi cele din Brigada 29 Vedete. Astfel, Divizionul 133 Vedete Purtătoare de Rachete avea şase nave – NPR 194-199 – de 220 tone, lungi de 38,6 metri, late de 7,6 metri şi care prindeau fabuloasa viteză de 38 de noduri. Toate importate de la sovietici între 1965 şi 1968.

Tot vedete, dar torpiloare, cuprindea şi Divizionul 93 cu şase nave de 227 de tone, ce aveau numere de bordaj între 201 şi 206. Ele au fost construite la Mangalia între 1972 şi 1982, dar erau cu armament exclusiv sovietic. Un Divizion identic, dar cu numărul 93, avea şi el tot şase astfel de bastimente, cu numere de bordaj între 207 şi 212. Alte două divizioane de torpiloare mici, 81 şi 84, aveau fiecare câte 12 astfel de nave în exploatare. Caracteristicile lor erau: deplasament 44,5 tone, lungimea 22 metri, lăţimea de patru metri şi viteza maximă de 50 de noduri.

Brigada Fluvial-Maritimă era o ditamai flota

În componenţa Marinei Militare era şi Brigada 27 Fluvial-Maritimă. Divizionul 50 Vânătoare Submarine şi Dragoare de Radă avea trei secţii. Secția 1 cu trei Vânătoare - V.Sn.1 – V.Sn.3 – cu deplasamentul de 330 tone, lungime de 52 metri, lăţime 6,4 metri şi viteză de 18 Nd, importate din URSS în 1955. Secția a doua avea patru Nave - V.Sn 41- V.Sn44 - de 129 tone, lungi de 38 de metri, care prindeau 25 de noduri. Toate construite la Mangalia între 1974 şi 1976. Iar Secția 3 completa cu alte câteva dragoare, identice cu cele din Divizionul 19 Dragoare de Radă. Aveam şi două Divizii de Vedete Blindate, 118 şi 145, prima cu şase nave şi a doua cu trei. Toate nouă lansate la apă la Mangalia la mijlocul anilor ‚ 70. Flotila maritimo-fluvială mai avea şi şase vedete dragoare, de 97 de tone, în componenţa Divizionului 88, făcute la Drobeta-Turnu Severin.

Nu trebuie uitate nici vapoarele strict fluviale. Astfel, Brigada 24 Fluvială avea în subordine cinci divizioane. Trei cu vedete dragoare – 73, 92,61 - totalizând 19 nave şi două – 23 şi 94 - cu vedete blindate fiecare cu câte şase vapoare. Navele erau staţionate în mai toate porturile mari dunărene, mai ales la Brăila,Galaţi, Tulcea sau Giurgiu.

PROTESTE de amploare, in Bucuresti, dupa anuntul lui Toader! Ce se intampla ACUM, in Piata Victoriei

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI