De ceva vreme se tot vehiculează ideea „cuceririi Europei muzicale” prin „diva” Elena Alexandra Apostoleanu, zisă pe scenă Inna.
La un simplu google, apar poze ale tinerei constănţence de numai 23 de primăveri, dar şi diverse trimiteri către site-uri româneşti şi străine. În cazul celor din urmă, mai multe referiri sunt legate de un „download mp3”.
Pe siteurile româneşti se caută „poze cu Inna goală”... Dacă ar fi să dăm crezare comunicatelor de presă care o prezintă drept „revelaţia Europei”, „noua Lady Gaga” sau „diva din România”, ar trebui să fim cel puţin naivi. Publicaţiiile importante de gen, de afară, nu s-au obosit să o pomenească pe tânără mai mult de-o ştire. Inna lipseşte din Rolling Stone, Mojo, NME (New Musical Express), Q Magazine sau Music Week.
Billboard n-a amintit-o decât într-un top şi într-o biografie fără fotografie. A compara apariţiile firave ale Innei în femalefirst.co.uk cu promovarea de care se bucură Lady Gaga e ca şi când l-ai pune pe Gabi Dorobanţu în aceeaşi oală cu Ricky Martin. Continuând comparaţia, Inna se mândreşte într-un comunicat de presă publicat pe musicqueen.com că are peste 185.000 de fani pe Facebook.
În acelaşi timp, Lady Gaga „bate” înspre şase milioane... Nu zic ba, evoluţia ei este remarcabilă, iar singleurile scoase până acum au devenit hituri şi se cântă în mai multe ţări din Europa, dar fără ecouri remarcabile în presa bătrânului continent. Şi m-aş opri aici, comparaţia fiind inutilă din start.
Inna a avut însă o perioadă bună şi un manager care a ştiut să o plimbe mai peste tot, drept dovadă stau apariţiile ei televizate în mai multe ţări. Însă hai să ne vedem lungul nasului: România este departe de a ajunge în topurile muzicale, chiar dacă nume precum Moga/Morandi sau Akcent îşi mai încearcă puterile prin Rusia, Turcia sau Bulgaria.
Momentan nu suntem o piaţă de consum viabilă pentru producătorii muzicali, iar asta se reflectă în rata uriaşă a pirateriei şi în numărul mare de mp3-uri downloadate gratuit de pe net. Artiştii străini nu vând în România nici măcar câteva mii de exemplare din cele mai bune albume ale lor. Şi atunci de ce s-ar agita managerii şi producătorii europeni să arunce o privire în showbizul muzical de la noi?
Revenind la oaia noastră, oricât de mult ne-ar bucura să avem o româncă prin topuri pe lângă Beyonce sau Rihanna, tot nu putem să ne mândrim cu tot sufletul. La fel ca la Eurovision, unde nu ne este dat să stăm la masa câştigătorilor. Prezenţa Innei printre marile vedete ale lumii este undeva la graniţa dintre miracol şi impostură. Am prefera miracolul, fireşte...
Visez la ziua-n care pe arena O2 să vedem Nickelback în deschiderea celor de Iris, Beyonce să-i ceară autograf Andreei Bănică şi hai, treacă, Ricky Martin să vină special să-l vadă pe Dorobanţu în recital la Cerbul de Aur. Până atunci, însă, nu ne rămâne decât să ne îmbătăm cu apă rece crezând că am cucerit Europa.