Minciună, frică, laşitate şi sacrificarea unui nevinovat. Nimic nu e prea mult când vrei să-ţi scapi pielea, în "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte".
Pelicula este o dramă tulburătoare în regia lui Sergiu Nicolaescu şi se bucură de talentul extraordinar al unui monstru sacru al cinematografiei româneşti, Amza Pellea.
Ecranizare după nuvela lui Titus Popovici, "Moartea lui Ipu" şi cu scenariul scris chiar de el, pelicula este, alături de "Ultima noapte de dragoste...", "Noi, cei din linia întâi" sau "Osânda", unul dintre cele mai bune filme de război ale marelui regizor.
Ipu, "nebunul satului", dispreţuit de săteni, devine peste noapte singura salvare a micii comunităţi atunci când este rugat să-şi asume vina unei crime pe care n-a comis-o.
Vinovatul, găsit în 24 de ore
Într-un sat din Ardeal, unde germanii erau la conducere, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un militar neamţ este ucis.
Drept represalii, liderii comu nităţii sunt somaţi ca, în 24 de ore, să-l predea pe vinovat sau vor fi executaţi. Notarul, preotul şi doctorul, notabilităţile locului, decid să-l convingă pe Ipu să ia vina asupra lui. Singurul îndurerat de ceea ce se întâmplă este un copil (Cristian Şofron).
Băiatul, traumatizat de moartea fratelui, şi-a găsit refugiul, alături de Ipu, într-o lume imaginară. Cei doi se joacă de-a războiul printre ruinele de la marginea satului.
Bărbatul acceptă să-şi asume crima cerând în schimb o parcelă de teren pe care s-o lase familiei şi o înmormântare cu fast.
Întâmplarea face ca toată povestea să se petreacă pe 23 august 1944, iar nemţii, grăbiţi să se retragă, uită de incident.
15.45 - PRO CINEMA