Binecunoscutul consultant fiscal Adrian Benţa a venit, săptămâna trecută, la Galaţi, pentru a participa, la invitaţia filialei locale CECCAR, la un seminar pe teme de fiscalitate. Cu acest prilej, „Viaţa liberă” i-a solicitat un interviu.
- Este la ordinea zilei acest conflict al taxelor care ar urma să fie reduse sau scoase din Codul fiscal. Lăsând la o parte orice tentă politică, ar trebui scoase aceste taxe şi, dacă da, de ce? Mă refer la taxa pe stâlp, la eliminarea supraaccizei la carburanţi, la reducerea TVA?
- Răspunsul la această întrebare nu poate fi dat foarte simplu, adică e bine sau rău, pentru că nici lucrurile nu pot fi albe sau negre, sunt multiple nuanţe de discutat. În primul rând, trebuie să pornim de la ce putem face, sau care sunt obligaţiile noastre. Avem un buget al ţării, la care deficitul maxim aprobat este de 3 la sută. În mod evident, tendinţa ultimului an este de accentuare a deficitului, iar alocarea altor bani de la bugetul de stat, pentru susţinerea creşterilor salariale sau a diverselor beneficii sociale, trebuie să fie acoperită din acei bani. România, vrea, nu vrea, va înregistra un deficit bugetar. Un deficit bugetar este acoperit de regulă – şi istoria ultimilor 26 de ani ne arată – din trei surse. Prima o reprezintă creşterea de taxe şi impozite, este o sursă nepopulară şi nu va fi invocată deocamdată în perioade electorale sau imediat după alegeri. A doua sursă este finanţarea datoriilor pe împrumuturi externe, o sursă pe care nu ne-o dorim pe termen lung; vin nişte bani, ne împrumutăm, România are una dintre ratele de datorii cele mai mici din Europa, dar, pe cap de locuitor, tot este o sumă de 1.500-2.000 de euro pe care fiecare cetăţean trebuie să o plătească pentru datoria externă a ţării. Deci fiecare nou-născut se naşte dator vândut. Iar a treia sursă este una uşoară, pe care au aplicat-o toate guvernele în ultimul timp: au tăiat investiţiile publice de pe listă. Prin urmare, va fi tot un astfel de mix de politici; statul român se împrumută în continuare, anul 2016 n-a excelat prin investiţii publice uriaşe, nu s-a făcut vreun kilometru de conductă pentru sistemul de irigaţii, iar cei câţiva kilometri de autostradă sunt praf în ochii publicului. Pe de altă parte, în ciuda relaxării fiscale, 2016 a avut şi ceva tendinţe de creştere de taxe, şi mă refer la taxele plătite de persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice: au crescut taxele reprezentând contribuţiile sociale-pensii şi au fost introduse noi proceduri de calcul la impozitul pe locuinţele folosite în activităţi economice. Deci, avem în 2016, pe de o parte, o relaxare fiscală la nivelul societăţii – reducerea cotei de TVA de la 24 la 20 la sută şi eliminarea unor produse supuse accizelor (de exemplu, reducere de 30 la sută la acciza pentru băuturi alcoolice, s-a redus acciza pe iahturi), pe de altă parte, avem soluţii: de a menţine actualele taxe, de a introduce noi taxe, a ne împrumuta sau a tăia investiţiile, depinde ce vrem. Eu, personal, n-aş vrea să fiu în pielea ministrului de finanţe care îşi va pune semnătura pe noul buget, care are de acoperit destul de multe găuri. Ca să fiu foarte sincer, n-aş vrea ca urmaşii mei, copiii mei, ai dumneavoastră, copiii ţării, să trăiască în continuare într-un stat vândut. Citește mai departe pe Capital.ro
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
