<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
	<rss version="2.0"
		xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
		xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
		xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
		xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
		xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
		xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
        xmlns:media="http://search.yahoo.com/mrss/" >
		<channel>
		<atom:link href="https://evz.ro/feeds/10" rel="self" type="application/rss+xml" />
		<title>Evenimentul Zilei</title>
        <description>Evenimentul Zilei este o publicatie multimedia, dedicata celor care apreciaza stirile corecte, obiective si relevante din toate domenile de activitate</description>
        <link>https://evz.ro</link>
		<lastBuildDate>Mon, 13 Jul 2026 21:35:16 +0000</lastBuildDate>
					<item>
							<title><![CDATA[Tratatul de la Berlin, o pagină de istorie fundamentală scrisă la 13 iulie 1878]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/tratatul-de-la-berlin-o-pagina-de-istorie-fundamentala-scrisa-la-13-iulie-1878.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/tratatul-de-la-berlin-o-pagina-de-istorie-fundamentala-scrisa-la-13-iulie-1878.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Tratatul de la Berlin din 1/13 iulie 1878, recunoștea condiționt Independența României. România a dus în intervalul 1878-1880 o luptă acerbă pentru a-i fi recunoscută pe deplin independența de stat pe care și-o proclamase prin voia Camerei și Senatului la 9/21 mai 1877 și fusese promulgată de Principele Carol la 10/22 mai 1877.
Tratatul de la Berlin, Bismark „face cărțile”
Tratatul de la Berlin are istoria lui. Independența ca stare de fapt era recunoscută în 1877, de Rusia care solicitase sprijinul României, mai întâi de trecere pe teritoriul său, apoi de implicare în conflict. Independența ca stare a fost implicit recunoscută de Imperiul Otoman mai întâi prin Tratatul de la San Stefano din 19 februarie/3 martie 1878.

Rusia însă a solicitat României cedarea Basarabiei de Sud. România a invocat convenția din 4/16 aprilie 1877, care îi garantase teritoriul. Rusia a speculat, spunând că intrând în conflict, ea depășise stadiul convenției care prevedea că nu se implica în conflict ci doar permitea o trecere. Cum Anglia și Austro-Ungaria nu erau mulțumite, Germania lui Bismarck a intervenit, Austro-Ungariei, la 18 iulie 1876 i se promisese Bosnia-Herzegovina. Anglia voia Ciprul.

Berlinul devine gazda Congresului din 1/13 iunie-1/13 iulie 1878. Independența României a fost discutată și a fost recunoscută însă condiționat.
Tratatul de la Berlin vine cu multe condiții
Independența ne-a fost recunoscută condiționat. Rusia oferea Dobrogea pe care o lua de la otomani ca parte a despăgubirii de război. Dorea Basarabia de Sud pe care Moldova o avea din 1856. Aceasta îi asigura ieșirea la Dunăre Rusiei și dorea acest lucru, cedând Dobrogea.

Franța, Marea Britanie și Germania aveau condițiile lor pentru a recunoaște independența României. Franța și Marea Britanie doreau să se modifice articolul 7 din Constituția din 1866 care dădea cetățenia română doar creștinilor. Germania voia ca România să răscumpere acțiunile trustului Strousberg. Acest trust concesionase construcția căilor ferate în România prin legea dată de Parlamentul României la 10 septembrie 1868. Era finanțat de „bancherii de casă ” ai lui Otto von Bismarck. Dăduse faliment în 1870. În 5 iulie 1871, statul român revocase prin lege concesiunea acordată consorțiului falimentar. Așadar, refuza să mai plătească lucrările și să răscumpere acțiunile.


România a cedat iar independența i-a fost recunoscută în 1880 de marile puteri
România a acceptat, modificând în 1879, articolul 7, prin introducerea naturalizării individuale a evreilor, la cerere. A dat cetățenia a 883 evrei care s-au distins, au fost răniți pe front precum și urmașilor celor căzuți pe front. României i-a fost recunoscută independența de către Marea Britanie și Franța.

România  a acceptat și răscumpărarea acțiunilor Strousberg. Germania a recunoscut și ea independența, în aceeași zi cu Franța și Marea Britanie - 8 februarie 1880.

La 11 iunie 1880, SUA îl acreditează în calitate de consul general pe Eugene Schuyller la București.

Gara de Nord a revenit României ca administrator în 1884, iar până în 1889, România a devenit proprietara rețelei feroviare dintre Vârciorova (Turnu-Severin-Filiași-Craiova-Balș-Slatina-Pitești-Costești-Chitila-București) și Roman (București-Adjud-Focșani-Roman), cu ramificații spre Galați și Iași.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2025/08/Grivita_1877_dembinsky-1200x891.png" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[A debutat în „Veronica”, a ratat „Liceenii”, apoi a jucat rolul Regelui Mihai. Actorul împlinește 59 de ani]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/a-debutat-in-veronica-a-ratat-liceenii-apoi-a-jucat-rolul-regelui-mihai-actorul-implineste-59-de-ani.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/a-debutat-in-veronica-a-ratat-liceenii-apoi-a-jucat-rolul-regelui-mihai-actorul-implineste-59-de-ani.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Actorul Adrian Vîlcu împlinește pe 13 iulie 2026, 59 de ani. Ni-l amintim în numeroase roluri, de la cele de copil, la cele de adolescent. Totuși, marele său rol a fost al unui șef de stat al României. Care, șef de stat avea la momentul eveninemtelor din film o vârstă apropiată de a actorului care i-a dat viață în film, o jumătate de secol mai târziu.
Actorul în roluri de copil
Actorul Adrian Vâlcu s-a născut pe 13 iulie 1967, la București.  A debutat în film, la 6 ani, în 1973, în filmele din seria „Veronica”.  La 11 ani, juca rolul lui Ionuț Moldovan. Era fiul comisarului Moldovan în filmul „Revanșa”, regizat de Sergiu Nicolaescu.

La 14 -15 ani, în 1981-1982, a jucat în filmele Elisabetei Bostan, „Saltimbancii” și „Un saltimbanc la Polul Nord”. Actorul intra foarte bine în roluri, se mișca în standardul epocii, se integra perfect în scenarii și respecta indicațiile regizorale.
Actorul și rolurile adolescenței
Actorul Adrian Vâlcu a jucat în filme precum „Racheta albă” din1 1984, ”Prea cald pentru luna mai” tot în 1984.  La 18 ani, în 1985, a fost admis la IATC, apoi a urmat stagiul militar. În 1986, nu a putut intra în primul film al seriei „Liceenii” din cauza faptului că avea o figură cazonă, fiind tuns „la 0”, deși obținuse admiterea la probele pentru unul din rolurile „liceenilor”.

În 1986 și 1988, a mai jucat în filmele „Zâmbet de soare”, „Noi cei din linia 1”. Era o avanpremieră la un rol de film istoric care-i va aduce consacrarea câțiva ani mai târziu. În 1990, a mai avut un rol în filmul „Drumeț în calea lupilor”

După Revoluție, Adrian Vâlcu, avea 24 ani în 1991, când a primit rolul Radu, în „Liceenii Rock'n'Roll ”.  A fost pentru el, o binecuvântare, împlinirea unui vis de a fi pe scenă alături de prietenii săi „de o viață”, Ștefan Bănică Jr. și Tudor Petruț care au jucat în celebra serie de filme care a fermecat generații de tineri, timp de patru decenii și o mai face și în zilele noastre.
Rolul Regelui Mihai în „Oglinda. Începutul Adevărului”
În 1993-1904, actorul Sergiu Nicolaescu,  regizor cunoscut, a pregătit filmul „Oglinda. Începutul Adevărului”. Odiseea a fost povestită de marele regizor într-un interviu. Înainte de Revoluție, Ceaușescu vrusese un film „Ziua Z” despre 23 august 1944. Numai că dorea un film politic, fără personajele principale ale momentului istoric.



Actorul și regizorul Sergiu Nicolaescu a filmat scenele de luptă și a pus rolele la păstrare pentru vremuri mai bune. Și-a amintit că în anii 50, a copiat pe două bobine, filmul execuției lui Ion Antonescu. Era operator la Studioul „Sahia”. Cei care au solicitat filmul, români și sovietici, au plecat cu prima copie, pe cealaltă, regizorul de mai târziu camuflând-o cu o etichetă care a salvat-o de la distrugere. A găsit rola, după 1989, la începutul anilor 90 și a reluat ideea filmului despre 23 august.

Actorul Adrian Vâlcu era cunoscut de Sergiu Nicolaescu din 1978. Acum se potrivea ca vârstă cu regele Mihai în 1944. Regele avea atunci aproape 23 ani, Adrian Vâlcu avea 26-27 ani. Timiditatea lui Vîlcu era de natură să redea în film crisparea Regelui Mihai care a luat atunci o decizie istorică, menită să salveze ce se mai putea salva.

Regele Mihai a fost nemulțumit de film, sugerând că regizorul a exagerat punând personaul lui Adrian Vîlcu să fumeze. Nicolaescu a spus că știa că Regele pe care-l cunoscuse, fiind doar cu 9 ani mai mare decât el, obișnuia să fumeze. Regizorul a spus că fumatul „țigării de la țigară”, arăta pe ecran tensiunea. În realitate, actorul era foarte timorat și a putut filma scenele așa cum își dorea regizorul, țigara fiind un subterfugiu scenic.

După aceea, actorul Adrian Vîlcu ar fi plecat pentru o vreme în Germania. În interviurile ulterioare, a precizat prin 2018 că nu se ocupă  numai cu actoria.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2017/08/culisele-zilei-de-23-august-1944-continuarea-aliantei-cu-germani.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Capșa, legenda Capitalei care a înfruntat peste 170 de ani de istorie]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/capsa-legenda-capitalei-care-a-infruntat-peste-170-de-ani-de-istorie.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/capsa-legenda-capitalei-care-a-infruntat-peste-170-de-ani-de-istorie.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Când spui București, nu poți să nu auzi de Capșa. Sau, mai bine zis, nu poți să spui că ai văzut Capitala dacă n-ai trecut pe la Capșa. Hotelul, restaurantul și cofetăria-cafenea se găsesc în centrul Capitalei, pe legendara Cale a Victoriei. Dar ce face din acest punct de pe harta Capitalei un loc de vizitat?
Capșa, o cofetărie la început de drum, de la Zlătari, la Slătineanu
Capșa este un nume de familie. Au fost mai mulți frați cu acest nume. Proveneau dintr-o familie cu tradiții meșteșugărești. Doi dintre ei au pus bazele unei cofetării, la 12 iulie 1852, acum 174 de ani. Locul ales, un han de lângă Biserica Zlătari, pe Podul Mogoșoaiei nu a fost ales întâmplător. Era un loc cu vad și asta s-a văzut.

Între timp, un alt loc din Capitală, tot de pe Podul Mogoșoaiei, actuala Calea Victoriei începând din 1878, prindea viață. Acolo, se dezvoltase o sală, numită Ieronimo Molo. După aceea, acolo s-a creat Sala Slătineanu, cu partea ei de istorie în Capitală. În 1868, frații Capșa cumpără sala, aflată unde astăzi este Casa Capșa.
Capșa, furnizorul Casei Regale și sediu diplomatic pentru SUA
Casa Capșa a început să evolueze. Din 1869, au devenit furnizorii Curții Domnești a lui Carol I. Din 1881, România a devenit regat.  Ușor, ușor, Capșa s-a extins. În 1886, s-a deschis Hotelul, din 1891, s-a inaugurat și Cafeneaua Capșa.  La 11 iunie 1880, Eugene Schuyler a fost acreditat în calitate de consul general al SUA. El a avut reședința particulară și biroul reprezentanței diplomatice, evident, la Capșa.

Nu sunt singurele elemente care au pus Capșa pe harta Capitalei și a lumii. Expoziția Universală de la Viena din 1873 îi aduce Medalia de Aur.  Din 1882, Capșa devine furnizor al Casei Obrenovici, Casa domnitoare a Serbiei.  În 1908, când Bulgaria și-a proclamat independența, Capșa a devenit furnizorul Casei Principelui Ferdinand al Bulgariei.
Poeții  și scriitorii celebri au ajuns la Capșa
Mihai Eminescu, Liviu Rebreabu, Cella Serghi, Ion Minulescu, Camil Petrescu, Nicolae Labiș sunt monumente ale literaturii române. Cu toții au trecut pe la „Capșa” de-a lungul existenței lor. „Pânza de păianjen” celebrul roman al Cellei Serghi a avut recenzii și aprecieri extraordinare de la Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, obișnuiții Capșei.

Cu timpul, la Capșa, s-au adunat scriitorii, poeții, jurnaliștii, oamenii politici, artiștii. Nu existai ca autor dacă nu aveai masa ta la Capșa, se spunea în epocă. Sau, cel puțin, trebuia să fii văzut la una dintre mese, cu un coniac fin, un pahar de vin sau măcar în fața unei cafele.
Împăratul care a mâncat în tren prânzul adus de la București
Între 14 și 18 septembrie 1896, Împăratul Franz Josef al Austro-Ungariei a vizitat România. Inițial, a participat la inspectarea lucrărilor de navigație pe Canalul Sip din amonte de Turnu-Severin. De la Orșova, a luat trenul prin Vârciorova-Craiova-Pitești, spre București. La Pitești, unde se schimba locomotiva, s-a servit prânzul care parcursese tot cu trenul ruta București-Pitești.

Ulterior, împăratul a ajuns la București, inspectând o unitate militară pe platoul Cotroceni. A participat la recepții la Palatul Cotroceni. A mâncat micul dejun, prânzul și cina de la Casa Capșa și a dormit la actualul Hotel Bulevard-Corinthia, considerat primul care avea apă curentă pentru băi în camere și lumină electrică. Apoi, a mers cu trenul la Sinaia, la Peleș, pentru vânătoare. De acolo, a plecat cu trenul, prin Predeal, spre Transilvania, controlată de Austro-Ungaria.

[caption id="attachment_4565115" align="alignnone" width="1121"] Restaurantul Capșa[/caption]
Supraviețuire în vremuri de război
În decembrie 1916 și până la finalul lui noiembrie 1918, Capitala a fost ocupată militar de trupele Puterilor Centrale, Germania și Austro-Ungaria. Alături de acestea, mai erau trupele otomane și bulgare. Dacă la Athenee Palace, stătea feldmareșalul Mackensen, la Cercul Militar Național era arestul ofițerilor. Cazinoul ofițerilor a fost la Capșa. La sediul de azi al Primăriei Generale a Capitalei era comandatura germană.

„Capșa” a trăit drama războiului. S-a scris că ofițerii bulgari au fost cei mai puțin disciplinați, ei furând pur și simplu tot ce se numea argintărie de la „Capșa”.  Dar, „lumea Capșa” s-a refăcut, timpul a trecut și lumea a rămas numai cu măreția și farmecul locului.
Vedeta Capitalei, luna de miere în celebrul hotel din București
Maria Mihăescu, numită Mița Biciclista a mărturisit contemporanilor că și-a petrecut câteva zile din luna de miere cu soțul ei, generalul Alexandru Dumitrescu. Maria Mihăescu avea faimoasa casă de la Biserica Amzei. Avea cupeu, avea automobil și putea intra la notabilitățile României, oricând.

Era o obișnuită a Hotelului Athenee Palace, inaugurat în 1914, mergea la Coaforul Ionică. Deținea în țară, mai multe proprietăți, precum o casă la Galați, închiriată Consulatului polonez, un puț petrolifer pe Valea Prahovei, de unde provenea, fiind născută la Dițești, Prahova.

Casa Capșa a văzut toat...]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2019/01/sabotajul-din-1951-de-la-restaurantul-capsa-matematicianul-poet-.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Din Babadag la Casa Albă. Povestea lui Kemal Karpat, istoricul care i-a consiliat pe Carter și Reagan]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/omul-care-i-a-ajutat-pe-americani-sa-inteleaga-orientul-mijlociu.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/omul-care-i-a-ajutat-pe-americani-sa-inteleaga-orientul-mijlociu.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Omul care i-a ajutat pe americani să înțeleagă Orientul Mijlociu se numește Kemal Hașim Karpat. În Europa, este contestat pentru că nu a recunoscut vreodată „genocidul armean”. A contestat statisticile oficiale din Armenia. În schimb, pentru americani, a jucat un rol esențial în politica externă axată pe Orientul Mijlociu.
Omul din Dobrogea, școlit la Istanbul și în SUA
Omul care i-a învățat pe americani ce este Orientul Mijlociu s-a numit Kemal Hașim Karpat. A văzut lumina zilei pe 15 februarie 1924, la Babadag, în județul Tulcea.  Era fiul imamului  Hüseyin oglu Haşim. În acte, se numea Kemal Hașim. Dobrogea are o secțiune muntoasă în partea de nord, numită Munții Dobrogei de Nord. A urmat Seminarul Musulman din Medgidia. A studiat, începând din 1942,  Dreptul la Universitatea din Istanbul. Numele de Karpat și l-a luat de la Munții Carpați, în 1946, înainte să își ia licența în Drept. A continuat apoi să studieze peste Ocean, în SUA.

A studiat la Universitatea din Washington și apoi la Universitatea din New York, la nivel de Master și Doctorat.  A predat la mai multe universități americane și la universități turcești. A lucrat pentru Comsiliul Economic și Social al ONU.
Omul care a fost chemat de Jimmy Carter
Suntem la finalul deceniului 8 al secolului XX. Revoluția islamică din Iran a fost un succes pentru islamiști în 1979. Șahul Iranului, susținut de SUA a fost alungat. SUA nu s-au împăcat cu ideea că au pierdut importanta poziție geopolitică. Președintele Jimmy Carter a solicitat CIA, FBI și altor structuri naționale să identifice membrii unui consiliu informal, ai unei comisii de specialiști.

Au fost aleși 14 specialiști care au acceptat să lucreze pentru Casa Albă pe domeniul Orientul Mijlociu. Lui Jimmy Carter i s-a părut că lipsea ceva. Sau mai bine zis, lipsea cineva. Era exact omul care a reușit să arate ce însemna Orientul Mijlociu, Omul a fost Kemal Hașim Karpat.
Tezele lui Kemal Karpat expuse în comisiile de lucru de la Casa Albă
Kemal Karpat a fost omul care a arătat că după 1945, lumea arabă și-a asumat rolul de a conduce islamul. A fost practic o întreupere a rolului pe care tradițional îl jucaseră două forțe politice: Imperiul Otoman și Imperiul Persan. Teza principală a lui Kemal Karpat era că lumea iraniană și lumea turcă post-otomană începeau să se trezească.

Opiniile lui Kemal Karpat i-au deranat și pe arabi și pe armeni.  Totuși, Kemal Karpat a afirmat că Revoluția din 1979 a fost cauzată de faptul că popoarele islamice doreau să participe la actul de guvernare, nu doar să aibă oligarhi tolerați de americani sau de europeni.
Opera lui Kemal Karpat
Kemal Karpat a publicat prima carte în anul 1959, când avea aproape 35 de ani. El analiza în acea lucrare tranziția Turciei, de la autocrație, la democrație. A mai scris peste 20 de cărți până la finalul vieții. Ultima sa carte a fost dedicată Relațiilor Turciei cu statele Asiei Centrale.

După ce l-a consiliat pe Jimmy Carter, a continuat să lucreze și pentru Președintele SUA Ronald Reagan. Amintirile despre cooperarea cu Administrațiile Carter și Reagan au fost cuprimse în autobiografia „Râul care străpunge muntele“ ( „Dagı Delen Irmak“).

Kemal Karpat a decedat la 20 februarie 2019, în SUA.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/07/a-murit-renumitul-istoric-si-politolog-kemal-karpat-plecat-din-d.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Carol I, suveranul care și-a dorit promovarea imaginii României]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/carol-i-suveranul-care-si-a-dorit-promovarea-imaginii-romaniei.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/carol-i-suveranul-care-si-a-dorit-promovarea-imaginii-romaniei.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Carol I avea la bază studii de istoria artei și de artă militară atunci când  a decis să vină în România ca prinț-domnitor în 1866. În 1864, luptase contra Danemarcei în luptele pentru unificarea Germaniei. Astfel, în perioada 1867-1913, România a fost prezentă la numeroase expoziții universale.
Carol I și expozițiile perioadei 1867-1900
Carol I l-a însărcinat pe Alexandru Odobescu să fie comisarul general al României la Expoziția Universală de la Paris.  Ambroise Braudy a proiectat pavilionul românesc. Acesta a fost inspirat de Catedrala de la Curtea de Argeș. România a participat cu produse tradiționale țărănești și de mică meșteșugărie.

În 1889, se aniversa centenarul Revoluției Franceze. Regele Carol I i-a dat însărcinarea Prințului George Bibescu. Arhitectul Ion Mincu a creat un restaurant și un centru de degustare a vinului, drept pavilioane ale României. Restaurantul semăna cu o cabană iar pavilionul pentru vin era construit din trunchiuri de brad iar acoperișul din paie.

Regele Carol I l-a desemnat în 1900, la Paris, pe Dimitrie Ollanescu să fie comisarul din partea României. De data asta, au fost patru pavilioane. Jean Camille Formige și Petre Antonescu au fost arhitecții principali.  Erau un pavilion central, un restaurant, un pavilion dedicat tutunului românesc. Noutatea absolută era tema extracției de petrol, reprezentată în cel de al patrulea pavilion.
Carol I și expozițiile debutului de secol XX
România în timpul domniei lui Carol I a mai fost prezentă la două expoziții, de data asta, organizate în Belgia, la Liege și la Gand. În 1905, la Liege, Eugen Mavrodi, comisarul României a beneficiat de aportul arhitectului Grigore Cerchez. S-a optat pentru un singur pavilion ca o casă boierească semi-îngropată. La parter, era un restaurant, la etaj, o expoziție despre producția meșteșugărească și extracția petrolieră.

În 1913, la Gand, Carol I i-a încredințat organizarea lui C.V. Correni. Pavilionul românesc a fost dedicat unui număr de 55 producători din România care au expus pe o suprafață de 338 mp.
România devenea cunoscută în lume
Primele expoziții internaționale din Franța și Belgia au fost folosite de România pentru a se promova. Experiența, cultura și disponibilitatea regelui Carol I au făcut ca România să aibă o bună imagine.

Se observă faptul că s-a optat pentru cei mai buni comisari de expoziție. De asemenea, pavilioanele inspirate de arta și arhitectura românească au fost realizate de arhitecți celebri, români și francezi.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2019/06/regele-carol-i-militar-la-10-ani.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[România Regală și expozițiile internaționale din perioada interbelică]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/romania-regala-si-expozitiile-internationale-din-perioada-interbelica.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/romania-regala-si-expozitiile-internationale-din-perioada-interbelica.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[România regală i-a mai avut în afară de Regele Carol I, pe tron, pe Regele Ferdinand, Regele Mihai I sub Regență, Regele Carol al II-lea și Regele Mihai I din nou. Din păcate Primul Război Mondial a întrerupt linia expozițiilor universale. Evident și manifestările sportive olimpice s-au întrerupt.  Din păcate, Regele Ferdinand nu a avut în timpul domniei sale din perioada 1914-1927, nicio expoziție universală.
România și expozițiile din 1929 și 1935
În 1929, România era condusă de Regența Principelui Nicolae în numele Regelui minor Mihai I. Erau în Regență Patriarhul Miron Cristea și Președintele Curții de Casație și Justiție (mai întâi, Gheorghe Buzdugan apoi Constantin Sărățeanu).

Pavilionul României din 1929, de la Barcelona a fost așezat lângă cele ale Spaniei și Italiei. A fost proiectat de arhitectul Duiliu Marcu. Arhitectura era una inspirată de tradiția românească. S-a mers pe expunerea de elemente care țineau de tradiția, arta, bogățiile României. Pavilionul era din lemn și decorațiunile erau inspirate de tradiția populară.

În 1935, Expoziția Internațională a fost la Bruxelles. Regele României era Carol al II-lea din 1930. Comisar regal a fost  Cezar Popescu iar arhitect șef a fost Constantin Mosinschi. La fel ca în 1929, accentul a căzut pe promovarea tradițiilor și bogățiilor naturale ale României. Au fost expuse elemente de artă țărănească, aspecte ale rețelei de transport, produse agricole, textile, artă tradițională.
România și expozițiile din 1937 și 1939
Îm 1937, România a avut un pavilion la Expoziția Universală de la Paris. Duiliu Marcu a proiectat pavilionul și marele sociolog Dimitrie Gusti a fost comisarul regal însărcinat cu tot ce a însemnat conducerea expoziției. Pavilionul avea un arc de 2,2 m înălțime la intrare, era decorat cu marmură de Rușchița.  Exista inclusiv un subsol, unde erau expuse trofee de vânătoare și elemente dedicate promovării turistice.  În celelate încăperi erau fresce dedicate istoriei naționale.

Dimitrie Gusti va conduce și Expoziția Universală de la New York  (Flushing Meadows) din 1039-1940.  România a avut atât Pavilionul cât și Casa Românească, două clădiri distincte.  Restaurantul românesc a fost unul dintre cele mai apreciate. Publicul american a putut să o audă cântând și să o vadă pe marea câmtăreață de muzică populară Maria Tănase.Tematica promovată de România a fost cea legată de transporturi aeriene, extracția petrolului.
Contrastul dintre aparență si esență
Carol al II-lea dorea să promovese România din punct de vedere identitar, ca fiind expresia unui popor unitar, strâns unit în jurul monahului său. Carol al II-lea a urmărit, evident, să se promoveze personalitatea sa, viziunea sa. Evident, ca orice dictator, el a încercat să ascundă criza internă politică și dispariția treptată a democrației.

În țară, legionarii au criticat profund expoziția ei considerând că lucrările au fost concesionate unor specialiști care nu au promovat realist identitatea românească. Extremiștii de dreapta au criticat și sumele cheltuite, considerând că s-au irosit fonduri mari. Executarea lui Corneliu Zelea Codreanu, a Decemvirilor și Nicadorilor în toamna lui 1938 i-a făcut pe legionari să se declare dușmani ai regimului regal al lui Carol al II-lea.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2019/03/osemintele-regelui-carol-ii-lea-mutate-astazi-la-catedrala-imagi.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Ankara, capitala unde s-au purtat negocieri secrete care au influențat istoria lumii]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/ankara-capitala-unde-s-au-purtat-negocieri-secrete-care-au-influentat-istoria-lumii.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/ankara-capitala-unde-s-au-purtat-negocieri-secrete-care-au-influentat-istoria-lumii.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Ankara este capitala Republicii Turcia, aleasă de către Kemal Ataturk pentru o nouă față a Turciei moderne. Era Turcia post-imperială, Turcia republicană. Ataturk a murit pe 10 noiembrie 1938. Turcia a ales să joace, din punct de vedere istoric, foarte inteligent.
Ankara, centrul negocierilor din timpul celui de Al Doilea Război Mondial
Ca și Japonia, în relația cu URSS, Turcia republicană a ales ideea pactului de neagresiune. La Ankara, erau reprezentanțe diplomatice ale SUA, ale URSS, ale Germaniei naziste, Italiei, Japoniei imperiale. La Ankara,s-au făcut primele tatonări. Japonia ar fi intrat în război cu URSS, numai dacă ar fi căzut Leningrad, Moscova sau Stalingrad.

Spionul sovietic Richard Sorge, în timpul bătăliei pentru Moscova informase de la Tokyo asupra acestui fapt. Spionii de la Ankara raportau și ei faptul că nici Turcia nu s-ar aventura, de aceea Jukov a apărat Moscova cu trupe sovietice din Asia Centrală și de la granița cu Manciuko, statul marionetă japonez din China.
Ankara, locul unde „Cicero” descoperise planul debarcării din Normandia
La Ankara, spionul „Cicero” care lucra pentru ambasadorul britanic fotografiase mii de clișee cu documente clasificate. Evident, inclusiv despre „Overlord” au știut naziștii. Doar că nu au ținut seama de acest fapt.

[caption id="attachment_4419483" align="alignnone" width="893"] Conflict Turcia-SUA pe tema PKK. Milliyet: Organizaţia teroristă are acum şi forţe aeriene... / sursa foto: Wikipedia[/caption]

România în vremea lui Antonescu a încercat să iasă din război, Mai exact, Opoziția a folosit Ankara drept canal diplomatic. Mihai Antonescu spera în dimineața de 23 august 1944, până să fie arestat la Palat, să poată merge la Ankara cu un avion special. Era Ministrul Afacerilor Străine al lui Antonescu. Așadar, nu doar Opoziția încerca marea cu degetul.

Maria Tănase participase și ea la concerte  la Istanbul, sperând să asigure cadrul de acoperire al unor mari discuții pentru soarta României. Strâmtorile Bosfor și Dardanele se bucurau după Conferința de la Montreux, de statut de neutralitate, statut care a rămas și acum după 90 de ani de atunci.
Turcia în NATO, 1952
Ankara s-a aflat la locul potrivit, în momentul potrivit. Planul Marshall a oferit Turciei șansa să se dezvolte, să recupereze din decalaje. Teritoriul ei era foarte important pentru SUA, în competiția cu sovieticii în Mediterana de Est. Dacă sovieticii au reușit să aibă o bază navală în Siria, americanii au instalat rachete pe teritoriul Turciei.

Ca și Grecia, Turcia a devenit în 1952 la 18 februarie, membră NATO. Ankara a știut să joace. Rolul jucat de Turcia în Războiul Rece a fost unul decisiv.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2019/10/Ankara.png" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Generația învinsă. Cum s-au prăbușit Tricolorii de Aur acum 32 de ani pe gazonul american]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/generatia-invinsa-cum-s-au-prabusit-tricolorii-de-aur-acum-32-de-ani-pe-gazonul-american.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/generatia-invinsa-cum-s-au-prabusit-tricolorii-de-aur-acum-32-de-ani-pe-gazonul-american.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Generația de Aur pe care România a trimis-o la World Cup SUA 1994 a avut un parcurs de vis. Cu excepția unei categorice înfrângeri în fața Elveției, România a învins Columbia, SUA în grupe și Argentina în optimi.
Generația de Aur, meciul emblematic din însorita Californie
Când Generația de Aur a intrat în data de 10 iulie 1994, pe Stadionul din Stanford, orașul academic al Californiei, acesta era arhiplin. Statisticile au afirmat că au fost 83 500 spectatori . Meciul România-Suedia, din sferturile Cupei Mondiale a început la ora locală 12.30, ora 23.20,ora României. Tricolorii din Generația de Aur jucau la 44 grade la nivelul gazonului. Suedezii erau mai atletici, tricolorii erau mai învățați cu teribila căldură! Dacă învingeau Suedia, într-una dintre cele două semifinale, România urma să întâlnească Brazilia.

[caption id="attachment_4634601" align="alignnone" width="880"] Gică Hagi. Sursă foto: Facebook[/caption]
Generația de Aur, contra Suediei dezlănțuite
Generația de Aur a intrat în arenă antrenată de „Generalul” Iordănescu în  următoarea formulă: Prunea în poartă - în timp ce apărarea era asigurată de D. Petrescu, Prodan, Belodedici, G. Popescu, Selymes,  Lupescu , la mijloc. Munteanu ( schimbat în minutul 82 de Panduru), Hagi, I. Dumitrescu, iar  Răducioiu era vîrf de atac.
Thomas Svensson, antrenorul Suediei optase pentru o formulă clasică: portar Ravelli , fundași Ljung, P. Andersson, Bjorklund (înlocuit ăn minutul 84 de  Kamark), Nilsson, la mijloc Brolin, Mild, Schwarz, Ingesson, în atac K. Andersson, Dahlin ( schimbat în minutul 107  cuH. Larsson).

Un meci pe viață și pe moarte
Brolin a deschis scorul în minutul 78, Răducioiu, membru de bază în Generația de Aur a egalat în minutul 88, meciul ajungând în prelungiri. Același Răducioiu înscria în minutul 101 și părea că România ar putea ajunge în semifinale, adică în careul de ași al Mondialului american.
Dar, în minutul 115, deși aveau un om mai puțin pe teren, Schwarz fiind eliminat în minutul 102, K.Andersson egalează și meciul se îndreaptă spre loviturile de la 11 m. România mai fusese eliminată și în Italia 1990 la penalty-uri de către Irlanda de Nord. Generația de Aur era decisă să lupte până la capăt.

Amara loterie a loviturilor de la 11 m
La prima serie, suedezii au ratat prin Mild, Răducioiu, marele fotbalist din Generația de Aur a reușit. El era eroul pentru România, cu trei reușite în acel meci. Au urmat reușitele lui K.Andersson (al doilea gol în acel meci) și Hagi. A mai urmat o serie în care atât Brolin, erou al suedezilor în acel meci (al doilea gol) cât și Ionuț Lupescu au reușit să marcheze.

A urmat prima greșeală pentru România. Generația de Aur începuse să trăiască drama înfrângerii.  După reușita lui Ingesson, Dan Petrescu a ratat. era egalitate la penalty-uri în acel moment. A mai urmat o serie reușită atât de suedezi prin Nilsson cât și de români prin Ilie Dumitrescu. La ultima serie, H. Larsson a marcat iar Miodrag Belodedici a ratat! Românii au pierdut sferturile de finală. Suedia a întâlnit Brazilia care a mers mai departe în finală. Italia a eliminat Bulgaria și a întâlnit Brazilia în finală. Suedia și Bulgaria vor juca „finala mică”, suedezii câștigând bronzul mondial.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/03/raducioiu-1200x736.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Vivien Leigh, gloria care s-a stins prea devreme. Povestea din spatele legendei]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/vivien-leigh-gloria-care-s-a-stins-prea-devreme-povestea-din-spatele-legendei.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/vivien-leigh-gloria-care-s-a-stins-prea-devreme-povestea-din-spatele-legendei.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Regină fără regat, Vivien Leigh a suferit în viață, exact cum a suferit și pe scenă. Ochii ei pătrunzători, zâmbetul ei amar, privirea sa tristă au făcut-o să rămână mereu în memoria publicului. Cine vede filmele ei, Pe Aripile Vântului (1939) și Podul Waterloo (1940), rămâne impresionat de talentul ei...iubirea intensă, dezamăgirea, finalul relativ tragic.
Decesul marii actrițe Vivien Leigh, știrea zilei de 8 iulie 1967
Vivien Leigh a conviețuit până la decesul ei în 8 iulie 1967, cu John Merivale. Din păcate, posteritatea nu a fost prea blândă cu ea. Sir Laurence Olivier, fostul ei soț scria în Memorii că ea devenise maniacă în „Pe Aripile Vântului”. Acolo fusese dusă de impresarul ei când deja începuseră filmările cu o altă actriță (Paulette Godard, Joan Bennet, Jean Arthur mai erau în cărți, Bette Davis refuzând rolul). O boală de plămâni a măcinat-o încet până la inevitabilul și tristul ei sfârșit. La 53 de ani era încă tânără, dar spiritul, mintea și corpul ei erau zdruncinate iremediabil.
Vivien Leigh, originea și ascensiunea
Vivien Leigh s-a născut la 5 noiembrie 1913 la Darjeeling India britanică. A purtat la naștere numele Vivien Mary Hartley, fiind fiica unui ofițer cavalerist britanic, Ernest Hartley. Mica Vivien a venit pe lume la un an de la căsătoria în Kensignton a părinților ei.

Vivien Leigh a studiat la o școală confesională la Londra, Mânăstirea Sfântului Duh. S-a împrietenit cu actrița Maureen O Sullivan care-i va da impulsul spre scenă, Părinții merg pe mâna ei și o trimit în Europa să se perfecționeze. Va absolvi Academia de Artă Dramatică. Se va căsători cu avocatul Herbert Leigh Holman (născut la 1900) la 20 decembrie 1932.
Marea sa iubire, Sir Laurence Olivier
În octombrie 1933, se naște fetița lor Suzanne. Vivien Leigh a fost căsătorită cu avocatul Leigh până în 1940, când deja jucase în filmele celebre la care am făcut referire mai sus. Se va căsători cu Sir Laurence Olivier, fiind soția sa timp de 20 de ani, până în 1960. Pe Aripile Vântului i-a adus un Oscar pentru cea mai bună actriță. Va repeta performanța în 1951, când va fi din nou laureată pentru rolul din filmul Un Tramvai Numit Dorință.
Curiozități din filmul care i-a adus celebritatea
S-a spus că tocmai soția lui Clark Gable, Carole Lombard a folosit mult timp și a avut multă răbdare și mult tact să o determine să mențină disciplina la filmări. Deși în film o detesta pe Melanie Hamilton, personajul jucat de Olivia de Havilland, în realitate, cu ea se înțelegea bine. Nu a avut o relație prea bună cu Leslie Howard, deși în film personajul ei făcea o pasiune pentru Ashley Wilkes, personajul lui Howard.

&nbsp;

&nbsp;

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/01/Sir-Laurence-Olivier-Vivien-Leigh-1200x938.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Liviu Ciulei, artistul care a schimbat teatrul românesc și a cucerit marile scene ale lumii]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/liviu-ciulei-artistul-care-a-schimbat-teatrul-romanesc-si-a-cucerit-marile-scene-ale-lumii.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/liviu-ciulei-artistul-care-a-schimbat-teatrul-romanesc-si-a-cucerit-marile-scene-ale-lumii.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Regizorul Liviu Ciulei a fost un as al cinematografiei. A ales însă un alt drum, în Diaspora, unde a revoluționat scenografia. A fost și un actor foarte talentat, chiar dacă în România a jucat foarte puțin în perioada de început a cinematografiei românești de după 1945.
Liviu Ciulei, actor și regizor
Regizorul Liviu Ciulei a fost printre cei mai mari actori și regizori români. S-a născut la București, la 7 iulie 1923. A fost căsătorit cu scenografa Irina Gărdescu și cu actrița Clody Bertola, în România. Ca actor, a jucat în Valurile Dunării, în filmul În sat la noi, în Facerea Lumii și în Pădurea Spânzuraților, film pe care l-a și regizat.  Director artistic la un teatru prestigios din Capitală, Teatrul Bulandra a fost scos din activitate pentru că a montat Revizorul de Gogol în ciuda cenzurii.
Pădurea spânzuraților, filmul care a modelat cinematografia
„Pădurea spânzuraților” a avut premiera pe 17 martie 1965. Regizorul Liviu Ciulei joacă și rolul secundar al căpitanului Klapka. Rolul masculin principal aparține unui mare actor român, aflat atunci la unul din primele roluri, Victor Rebengiuc.  Filmul va primi premiul „Prima operă”, la Festivalul de la Cannes.


Regizorul Liviu Ciulei în Diaspora
A plecat în Occident, unde s-a remarcat ca scenograf, arhitect de prestigiu. SUA,  Canada, Australia, Germania sunt țările în care a lucrat. Nu mai puțin de 125 piese de teatru au fost montate cu el semnatar al scenografiei.  Nu a mai făcut vreodată nici regie și nici nu mai jucat în filme.  A decedat pe 25 octombrie 2011, la Munchen în Germania. A adoptat fiul celei de-a treia soții, jurnalista Helga Reiter,  pe Thomas Ciulei, regizor remarcabil.
Irina Petrescu, descoperirea realizată de către regizorul Liviu Ciulei
Irina Petrescu a fost fiica unei familii de cadre sanitare. Tatăl era medic și mama era soră medicală. A primit o educație aleasă. A dorit să urmeze Filologia. La 16 ani, în 1957, regizorul Savel Știopul ajunge la restaurantul Continental. Era preopcupat să găsească o actriță pentru u proiect de film. Văzând-o pe Irina Petrescu a decis să o invite la probe.

Filmul nu s-a mai făcut și viitoarea actriță a crezut că a fost un simplu accident profesional. Numai că prin 1958, probele cu ea sunt văzute de regizorul Liviu Ciulei, Acesta îi oferă rolul din Valurile Dunării, unde ea va juca alături de Lazăr Vrabie și chiar de regizoru Liviul Ciulei.  Filmul cu Irina Petrescu obține în 1960 un premiu la Karlo Vivary. În 1959, ea intră la IATC. A absolvit în 1963, la clasa a doi mari profesori David Esrig și Ion Șahughian. Va mai juca alături de Ciulei în fimul „Facerea Lumii”, regizat de către Gheorghe Vitanidis.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2020/03/liviu-ciulei.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Tezele din Iulie, sau cum a murit pro-occidentalismul lui Ceaușescu]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/tezele-din-iulie-sau-cum-a-murit-pro-occidentalismul-lui-ceausescu.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/tezele-din-iulie-sau-cum-a-murit-pro-occidentalismul-lui-ceausescu.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Tezele din Iulie rămân un moment definitoriu pentru Istoria comunismului românesc. Au trecut cinci decenii și jumătate de la acel moment. În numai 3 ani de când cucerise Occidentul cu refuzul de a lua parte la invazia din Cehoslovacia. Fusese vizitat între timp și de Președintele SUA Richard Nixon.
Tezele din Iulie, influențate de o vizită în state comuniste mari ale Asiei
La 6 iulie 1971, Ceaușescu șoca activul de partid. Vizitase China, Coreea de Nord,  Vietnam  în intervalul 1-19 iunie 1971. Văzuse acolo modul în care liderul suprem este adulat, văzuse funcționalismul minimalist locativ și alimentar. În acel moment, considerase că trebuia să ia piciorul de pe pedala occidentalizării. Avea nevoie de Occident doar ca să reziste în fața sovieticilor.

Ion Iliescu a făcut imprudența să comenteze ce văzuse într-un mod neplăcut pentru Elena Ceaușescu. Primul șef de stat al României post-decembriste era atunci în vârful ierarhiei comuniste. Avea să cadă rapid. Elenei Ceaușescu nu-i plăcuse expresia ”Ăsta-i  dresaj, tovarășa Lenuța!”
Tezele din Iulie, denumire convențională

„Tezele din Iulie” sunt o denumire convențională a unui document oficial prezentat la CPEx intitulat „Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii.”
De fapt, Nicolae Ceaușescu a considerat că în acest mod, românii nu se vor duce prea mult spre Occident. Observase că toți inginerii, muncitorii plecați la specializare veneau acasă cu mărfuri occidentale.


Românii luau cu asalt shop-urile din vămi pentru a cumpăra produse occidentale. Micul trafic de frontieră de la Turnu Severin și Timișoara reprezentau debușee la granițele sud-vestică și vestică a României.


[caption id="attachment_4748741" align="alignnone" width="873"] Vizita lui Nicolae Ceaușescu la Londra – 1978. Cu premierul britanic. sursa: Scânteia[/caption]



Cum s-au resimțit în viața de zi cu zi
Pe scurt, realismul socialist revenea în literatură ca temă. Erau 17 propuneri în aceste „teze”. Marin Preda a amenințat atunci cu „sinuciderea”, deși scrisese Moromeții în 1955-1967, în acest stil. Cinematografia, arta, literatura, științele umaniste urmau să se reconfigureze politic.

Sergiu Nicolaescu a povestit că după „Tezele din Iulie”, a ales să nu mai conducă Mercedesul pe care-l avea. Asta, pentru că după ce se trecuse la Dacia 1300 și se fabrica ARO, Ceaușescu impusese ca mașinile românești să fie folosite de protipendada comunistă, începând cu el însuși.
Ceaușescu a mai mimat destinderea până la debutul anilor 80
„Tezele din Iulie” de acum 55 ani au mai permis încă aproape 10 ani de relativă destindere.  În 1975, Nicolae Ceaușescu obținea de la americani Clauza Națiunii celei mai Favorizate. Vizitase SUA anterior, iar în 1975 venise și Președintele SUA Gerald Ford în România. Au urmat vizite în Spania și în Marea Britanie.

Defectarea în vara lui 1978 a generalului Ion Mihai Pacepa l-a adus pe Nicolae Ceaușescu în pragul colapsului psihic. Practic acel moment l-a convis că trebuia să pedaleze pe anti-sovietism dar să continue pe linia impusă de „Tezele din Iulie”. În august 1983, va merge mai departe. Austeritatea, cenzura, poliția politică deja își arătau tot mai pronunțat colții.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/05/ceausescu-china-urss-1200x940.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Frida Kahlo, pictorița excentrică și iubirile din „lumea revoluției bolșevice”]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/frida-kahlo-pictorita-excentrica-si-iubirile-din-lumea-revolutiei-bolsevice.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/frida-kahlo-pictorita-excentrica-si-iubirile-din-lumea-revolutiei-bolsevice.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Mexicul a cunoscut multe povești de dragoste, normale dar și clandestine. Una dintre cele mai palpitante a fost aceea dintre Leiba Davidovici Bronstein (Lev Troțki) și  pictoriția Frida Kahlo. Misterioasa relație clandestină a avut loc în Casa Azul, una din cele mai cunoscute locații culturale, astăzi în Mexic.
Pictorița pasionată de nașterea Mexicului
Pictorița Frida Kahlo, se născuse la 6 iulie 1907, la Coyocayan, Ciudad de Mexico.  Totuși, multă vreme s-a considerat mai tânără. Și-a declarat data nașterii pe 7 iulie 1910. Nu a făcut-o dintr-un spirit de cochetărie. A vrut să se identifice cu Revoluția Mexicană care începuse la această dată.  Soțul ei, pictorul Diego Rivera se născuse la 8 decembrie 1886, la Guanajuato. Ca si Frida, era un comunist înfocat.

Amantul Friedei, Lev Troțki (alternativ Leon Troțki în literatura occidentală) se născuse la 7 noiembrie 1879 la Bereslavka, în actuala Ucraina, atunci în Imperiul Rus. Troțki și Frieda erau bogați, numai că el s-a dedicat marxismului și revoluției mondiale trecând printr-o fază de narodnicism, iar ea s-a dedicat picturii.

[caption id="attachment_4029463" align="alignnone" width="886"] Frida Kahlo și soțul ei, pictorul Diego Rivera[/caption]
Pictorița și soțul ei îl ajută pe Troțki să vină în Mexic
Pictorița Frida Kahlo trăiește excentric. Învinge poliomielita. Deși are un picior mai slab decât celălalt, poartă rochii vaporoase. Fface furori printre bărbați și femei.

Deși nu și-a ascuns vreodată bisexualitatea,  la 22 de ani în 1929, se mărită cu  pictorul Diego Rivera,  care avea 43 de ani. El era un afemeiat notoriu.

În 1925, Frida fusese victimă a unui accident între un tranvai și un troleibuz, fiind practic aproape strivită. A stat în exoschelet metalic și a suferit peste 3o de operații, reușind să se pună pe picioare. Rezistă durerilor atroce luând calmante puternice și obișnuind să consume alcool.

Lev Troțki va fi exilat de Iosif Vissarionovici Stalin, liderul comunist sovietic în anii 20, mai întâi în URSS, departe de Moscova, apoi va fi expulzat. Va trece prin Franța, Norvegia, însoțit de a doua soție, Natalia Sedova și de copiii lor. Ajunge prin mijlocirea pictorului Diego Rivera în Mexic și e găzduit în casa  Friedei, Casa Azul din Ciudad de Mexico, în cartierul Coyoacan în 1937.

[caption id="attachment_3848469" align="alignnone" width="901"] Lev Troțki, sosit în Mexic[/caption]
Idila descoperită și dispariția celor patru eroi ai poveștii
Revoluționarul și doctrinarul Lev Trotki are o aventură cu pictorița Frida Kahlo în prima parte a anului 1937. Idila este descoperită.  În 1938, Troțki și Natalia se mută în altă reședință nu departe de Casa Azul.

Pictorii Diego și Frida vor divorța în noiembrie 1939. Amândoi devin brusc staliniști convinși. Aceasta a fost o explicație despre cum a reușit Stalin să îi dea de urmă lui Troțki în Mexic, încercând de mai multe ori asasinarea lui.

Troțki va fi asasinat la 21 august 1940 de către marxistul Ramon Mercader. Frida este arestată ca suspect, dar eliberată.  Se va recăsători în decembrie 1940 cu Diego Rivera. Ea va muri la 13 iulie 1954. A pictat în fiecare zi, dar n-a renunțat la calmantele puternice. La sfatul fostului ei amant, încetase să mai consume alcool. Se pare că o supradoză de calmante i-a fost fatală.

Pictorul Diego Rivera a murit la 24 noiembrie 1957. Natalia Sedova (născută în 1882) va trăi până la 23 ianuarie 1962, decedând în Franța, Mulți ani a trăit în Mexic, menținând legătura cu revoluționari și adepți ai soțului ei, celebrul Lev Troțki.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/01/frida-800x1200.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[James Madison, constituționalistul părinte fondator american]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/james-madison-constitutionalistul-parinte-fondator-american.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/james-madison-constitutionalistul-parinte-fondator-american.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[James Madison a fost un luptător cu arma dreptului. I se datorează enorm în ceea ce numim astăzi constituționalismul american. A fost și Președinte al SUA. Ne-a părăsit acum 190 de ani, pe 28 iunie 1836.
James Madison, originea și ascensiunea
James Madison s-a născut la 16 martie 1751 în Virginia.  Alături de John Jay și Alexander Hamilton, a fost coautor al Actelor Confederației. Beneficiaseră și de sprijinul lui Benjamin Franklin.  Fiu de ofițer, a crescut pe plantația de tutun a tatălui său din Orange County, Virginia. Aici, va beneficia de o educație aleasă, în special administrativă și juridică. A avut un talent antreprenorial la fel ca unul din strămoșii paterni, un stră-străbunic. Acel Madison considera că pământul se lucrează mai bine dacă acei muncitori-coloniști care vin primesc o parte din pământ pe măsură ce proprietatea sporește.

Sistemul a fost aplicat și de către James Madison însuși. El a studiat la New Jersey College.

Atras de ideea de independență, el a făcut parte din primele trupe americane recrutate pentru acest scop din 1774. În 1775, a fost delegat să participe la redactarea primei Constituții a Statului Virginia.

Treburile de stat l-au absorbit foarte tare pe James Madison. Prima dată, s-a căsătorit în anul  1794. Avea 43 de ani iar soția sa fusese o văduvă care avea 26 ani. Va deveni unul din apropiații lui Thomas Jefferson, Guvernator al Virginiei.
James Madison și Bill of Rights
Constituția SUA a fost adoptată în anul 1787. Asta, la 4 ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1783. Era evident că această Constituție avea nevoie de unele îmbunătățiri. Nu se putea interveni pe textul votat, dar se puteau aduce amendamente. James Madison a propus numeroase amendamente, având experiența anterioară din punct de vedere al alcătuirii legislației.

Dintre numeroasele amendamente pe care el le-a propus, vor rămâne 10 la număr. Ele alcătuiesc așa numitul Bill of Rights. Aceste amendamente au fost votate în 1791. Până în prezent, Constituția SUA are 27 amendamente. Primele 10, evident, sunt cele alcătuite la poprunerea lui James Madison.
Președintele SUA
James Madison a fost al patrulea Președinte al SUA, din 1809 până în 1817. A fost precedat de George Washington, John Adams, Thomas Jefferson. A fost succedat de James Monroe, cel care va da în 1823, fairmoasa doctrină Monroe. Lui James Madison i se datorează o primă încercare a SUA de a rezolva problema Groenlandei.

La 24 decembrie 1814, SUA și Marea Britanie au încheiat Tratatul de la Gent, care a pus capăt conflictului bilateral izbucnit în anul 1812.  SUA erau conduse în perioada 1809-1817 de Președintele James Madison, Părinte Fondator al SUA.  În ansamblul lor, cele două tratate au reușit până la urmă să pună capăt Uniunii Danemarca-Norvegia. În privința Groenlandei, populația norvegiană a dispărut în jurul anului 1400 din Groenlanda, însă cele două părți ale statului dualist au administrat insula în comun.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/07/James_Madison.jpg.webp" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Francmasonul francez care a luptat pentru independența SUA]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/francmasonul-francez-care-a-luptat-pentru-independenta-sua.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/francmasonul-francez-care-a-luptat-pentru-independenta-sua.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Francmasonul Gilbert du Motier de La Fayette este o figură aparte în istoria luptei SUA pentru independență. După ce a participat la Războiul de Independență al celor 13 Colonii nord-americane, se va întoarce în Franța. Istoria sa personală cuprinde o perioadă plină de evenimente, până la Monarhia din Iulie.
Francmasonul animat de ideea libertății
Francmasonul Gilbert du Motier de La Fayette s-a născut  la6 septembrie 1757. S-a născut în partea sud-centrală a Franței, în zona Auvergne.  A fost, ceea ce am numi astăzi, un copil minune. Prima comandă ca ofițer a avut-o la 13 ani. La 19 ani, deja era general maior. La 24 de ani, în 1781, comanda cu succes trupe ale Coloniilor insurgente în asediul de la Yorktown care a adus americanilor independența pe câmpul de luptă.

Francmasonul Gilbert du Motier de La Fayette a intrat în Francmasonerie în 1775. I-a înfruntat pe britanici, declarativ, inclusiv pe apropiații Regelui George al III-lea susținând ideea că americanii trebuiau să fie independenți.
Francmasonul implicat în Revoluția Franceză
Francmasonul Gilbert du Motier de La Fayette s-a implicat în pregătirea Revoluției Franceze încă din 1786, când s-a opus declarativ și cu fermitate intențiilor regelui Ludovic XVI de a manipula Stările Generale doar pentru avantaje. Deja din 1763, Franța pierduse Canada și economia regatului era în declin total.

În timpul Revoluției Franceze, după 5 mai 1789, când Starea a III-a s-a declarat Adunare Constituantă, francmasonul La Fayette a devenit Comandant al Gărzii Naționale din Paris. După ce a trecut prin toate ororile și excesele Revoluției Franceze, La Fayette s-a întors la Auvergne în 1791.

A devenit apoi în iulie 1792, Comandant al Armatei de Nord, pentru a lupta contra prusacilor și austriecilor pentru Republica Franceză revoluționară. A devenit prizonier, apoi a fost expulzat în Luxemburg. Va fi deținut apoi la Magdeburg până în ianuarie 1794.
Epoca napoleoniană, retragerea și sfârșitul
Francmasonul La Fayette a fost reabilitat la 1800 de către Primul Consul Napoleon Bonaparte care i-a redat cetățenia și unele din vechile sale proprietăți. A susținut epopeea napoleoniană iar la 22 iunie 1815, a încercat să-l convingă pe Napoleon să ajungă în SUA.  Până la moartea sa la 20 mai 1834, la Paris, La Fayette a mai ajuns în America unde era primit cu onoruri deosebite.
„La Fayette, am sosit!”
Suntem în Primul Război Mondial. În 1917, SUA decid să intervină în Primul Război Mondial. Franța trebuia ajutată în fața imperialismului german al lui Wilhelm al II-lea și al Austro-Ungariei lui Carol al II-lea de Habsburg. Primul contingent francez care ajunge în Franța, o face la 4 iulie 1917. Colonelul american Charles E. Stanton se prezintă cu un mesaj al generalului american John J.  Pershing la Cimitirul Picpus din Paris unde odihnea La Fayette.

Colonelul Stanton a rostit doar atât: „La Fayette, nous voilà !” - „La Fayette, am sosit!” Era cel mai important omagiu pe care americanii îl aduceau eroului care luptase pentru independența lor.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/07/Gilbert_du_Motier_Marquis_de_Lafayette.png" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Benjamin Franklin, asul diplomației americane și geneza unei națiuni]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/benjamin-franklin-asul-diplomatiei-americane-si-geneza-unei-natiuni.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/benjamin-franklin-asul-diplomatiei-americane-si-geneza-unei-natiuni.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Benjamin Franklin a fost considerat eminența cenușie a diplomației americane în timpul genezei SUA. A fost un om politic, un gânditor și mai ales un strateg al cuvântului scris.
Benjamin Franklin, originea și ascensiunea
Benjamin Franklin s-a născut acum 320 de ani, la Boston, la 17 ianuarie 1706.  S-a născut într-o familie numeroasă cu 17 copii din care el era al 15-lea.  Familia sa avea un mic atelier de lumânări. Frații săi mai mari aveau deja meseriile lor când micul Benjamin ajunsese la școală. După ce a deprins scrisul, cititul și calculul matematic, Benjamin Franklin s-a dedicat studiului individual. De la 12 ani, nu a mai frecventat școala, lucrând ca ucenic la tipografia fratelui său.

A început rapid să editeze un ziar la tipografia fratelui său, dar s-a despărțit de acesta pentru că gazeta avea un ton critic cu magistrații, studenții, diletanții în materie de poezei. Din 1730, după ce făcuse economii, a reușit să plece din Boston. A ajuns la New York, un oraș mult mai  modest, atunci, decât Boston. A ajuns apoi la Philadelphia. A ajuns să lucreze la un atelier de tipografie unde proprietarul l-a plătit bine și, în plus a făcut posibil ca să fie recomandat guvernatorului Pennsylvaniei.  A reușit să fondeze o gazetă și să o întrețină prin publicarea “Poor Richard’s Almanac”, cu apariție anuală, Richard Poor sau Sanders fiind pseudonimele sale. Aceasta a ajuns să fie citită de foarte mulți nord-americani. S-a spus că popularitatea acelei publicații o făcea să ocupe a doua poziție după Biblie. Așadar, era cea mai citită publicație laică, în perioada apariției sale ca almanah, adică în anii 1732-1758.
Benjamin Franklin și ideile politice
La 1748, după ce devenise și francmason din 1731, Benjamin Franklin devenise tipograful oficial al coloniei britanice Pennsylvania. A avut aceleași poziții în New Jersey și Delaware.  S-a dedicat inventicii, inventând numeroase dispozitive, unul din cele mai cunoscute fiind paratrăznetul.

În 1757, a plecat în Anglia cu prima lui misiune diplomatică, aceea de a convinge familia britanică Penn că trebuia să susțină eforturile Pennsylvaniei de a se apăra de atacurile indienilor nord-americani, plătind taxele. Fiii fondatorului William Penn trăiau în Londra. Benjamin Franklin a stat 5 ani la Londra, perfecționându-și ideile politice. A revenit peste Ocean în 1762, apoi după ce Franța preia Canada în 1763, vine iar în Anglia cu o petiție de la cei din Pennsylvania pentru regele George al III-lea. În 1765, a obținut prima victorie a nord-americanilor contra metropolei. Englezii votaseră Stamp Act care lovea în interesele coloniilor americane. Franklin a reușit să demonstreze că Stamp Act are efecte negative pentru britanici și pentru coloniști. Legea a fost abrogată. Stamp Act fusese impus fără acordul coloniilor.

[caption id="attachment_4751019" align="alignnone" width="942"] Credit foto: Wikipedia[/caption]
Diplomația de război și francmasoneria
Benjamin Franklin a reușit să convingă Franța să sprijine efortul american de război, după 1776. Tratatul dintre Franța și cele 13 colonii din 6 februarie 1778 a fost opera lui Benjamin Franklin care atinsese pragul celor 70 de ani de viață. Era văduv, rămânând cu un băiat și o fiică din mariajul cu soția sa care decedase în 1774. Bătăliile de la Lenxignton, Concorde, Saratoga și Yorktown au marcat cursul Războiului de Independență în perioada 1775-1781 Și-a adus contribuția la Declarația de Independență și la Actele Confederației, primul act cu un pronunțat caracter constițuțional.

Devine în 1779, mare maestru venerabil, adică șef de lojă  într-o lojă masonică unde activa și Voltaire. Susține cauza americană și în 1781 redactează coordonatele păcii dintre coloniile victoriase și Marea Britanie. Tratatul de la Versailles din 1783 este opera sa diplomatică.

La 79 ani, i s-a făcut onoarea să conducă în calitate de guvernaror, Pennsylvania,  Timp de 3 ani, din fotoliul de guvernator, a luptat pentru abolirea sclaviei și și-a adus contribuția la redactarea unor capitole ale Constituției SUA, adoptate în 1787. Proiectul său al unui Parlament american unicameral a fost respins, decizându-se să fie un Congres cu o Cameră a Reprezentnaților și un Senat. Marele Benjamin Franklin ne-a părăsit la 17 aprilie 1790, în Pennsylvania. Avra 84 de ani. Americanii i-au cinstit memoria, plasându-i figura pe hârtia de 100 dolari americani.

&nbsp;

&nbsp;

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/08/Benjamin-Franklin-1200x675.webp" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Părintele fondator al SUA care a murit acum două secole, pe 4 iulie 1826]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/parintele-fondator-al-sua-care-a-murit-acum-doua-secole-pe-4-iulie-1826.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/parintele-fondator-al-sua-care-a-murit-acum-doua-secole-pe-4-iulie-1826.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Thomas Jefferson a fost părintele fondator al SUA care a deținut al treilea mandat de Președinte american,după George Washington și John Adams. De numele său se leagă etape importante ale istoriei americane. A decedat acum două secole, la 4 iulie 1826, în Virginia. A rămas legat pentru totdeauna de proprietatea sa de la Monticello, Virginia.
Thomas Jefferson, originea și ascensiunea
Thomas Jefferson s-a născut la 13 aprilie 1743 la Shadwell, în Virginia, colonie americană. A fost exponentul republicanismului și a lansat conceptul de democrație jeffersoniană. De asemenea, a apreciat liberalismul clasic. A fost unul din fondatorii actualului Partid Democrat de astăzi.

Thomas Jefferson a fost unul din puținii Președinți americani cu adevărat savanți. A fost pasionat de agricultură, de horticultură, de arheologie, cripto-analiză și arhitectură. Domeniul său de la Monticello găzduiește numeroase invenții pe care le-a creat de-a lungul anilor.
Thomas Jefferson și realizările politice
Thomas Jefferson a redactat Statutul Virginiei pentru libertate religioasă din 1779-1786. Acest text legislativ a stat la baza atât a Primului Amendament al viitoarei Constituții a SUA din 1787, cât și a celor 10 amendamente cunoscute drept Bill of Rights inițiate în 1791, de către un alt „virginian”, James Madison.

A fost Guvernatorul Virginiei, în perioada 1779-1781, primul Secretar de Stat al SUA (Ministru al Afacerilor Externe) în perioada 1789-1795. al doilea Vicepreședinte al SUA în perioada 1797-1801. Între 1801 și 1809  a fost al treilea Președinte al SUA.
Măsuri epocale rămase în istorie
Președinția lui Thomas Jefferson a fost una dintre cele mai prolifice. În primul rând, SUA au achiziționat Louisiana de la Franța lui Napoleon în 1803. A urmat Actul Embargoului din 1807. A considerat necesar ca teritoriul nord-american să fie cunosccut spre vest. De aceea, Thomas Jefferson a fost interesat să sprijine Expediția lui Lewis și Clark din perioada 1804-1806. Expediția a avut un rol determinant în cunoașterea teritoriilor vest-americane până la Coasta Pacificului.

Thomas Jefferson a fost un om care nu s-a gândit niciodată să acumuleze averi. A ajuns până acolo încât proprietatea sa de la Monticello a fost amanetată. Creditorii îl urmăreau și urma chiar ordinul de evacuare. Congresul American a votat o decizie istorică. Proprietatea nu putea fi părăsită de către Jefferson cât timp era în viață.

Thomas Jefferson s-a stins din viață la 4 iulie 1826.

&nbsp;

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2020/10/Thomas-Jefferson-1024x683.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Cine a fost Popa Șapcă, preotul al cărui nume îl poartă zeci de străzi din România]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/cine-a-fost-popa-sapca-preotul-al-carui-nume-il-poarta-zeci-de-strazi-din-romania.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/cine-a-fost-popa-sapca-preotul-al-carui-nume-il-poarta-zeci-de-strazi-din-romania.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Preotul Revoluției de la 1848 a fost Radu Șapcă. I s-a spus Popa Șapcă. Astăzi, sunt multe străzi din România care-i poartă numele. Dar cine era preotul care a rămas pentru totdeauna în analele Istoriei, drept însuflețitorul țăranilor din Câmpia Olteniei? Pe 3 iulie, se împlinesc 150 de ani de când a răposat, în Oltenia pe care a iubit-o și pentru care a luptat.
Preotul din Celei, Radu Șapcă
Cine pornește din Corabia spre Celei, ajunge lângă anticul oraș roman Sucidava, o cetate de pe malul Dunării. Strada de lângă cetate are în dreapta micului parking de la intrare, un colț unde se află un monument. Preotul imortalizat printr-o placă era Radu Șapcă. Se născuse și avusese locuinșa acolo, pe locul monumentului, la Celei sau Celeiu pe la anul 1800.

[caption id="attachment_4750560" align="alignnone" width="940"] Credit foto: Wikipedia[/caption]

A fost preot de mir, adică preot căsătorit la Biserica Sf. Nicolae. Era destul de învățat pentru vremea lui. Auzise de pandurii lui Tudor, pentru că avea 21 ani la momentul Revoluției. Îl știa pe haiducul-pandur Gheorghe Magheru. Se împrietenise cu fiii și nepotul lui Dinicu Golescu.
Preotul „gătește” mireasa
La 43 de ani, preotul Radu Șapcă era membru al Frăției, mișcare fondată de Christian Tell și Ion Ghica. El parcurgea satele Olteniei cu mesaje religioase, dar și cu mesajele revoluționarilor, înșelând vigilența lui Gheorghe Bibescu. În Dolj, ispravnic sau prefect era Iancu, fratele lui Bibescu. În Romanați, era Gheorghe Magheru, revoluționarul pandur. Fusese prima dată la 1831 în acest post și îl deținuse din 1846.

Se plănuia ca Revoluția să izbucnească în mai multe părți, la București, la Islaz în Romanați, la Telega în Prahova, la Ocnele Mari în Vâlcea. A izbucnit doar la Islaz în Romanați, azi în Teleorman. Mesajul purtat de preotul Radu Șapcă a fost „gătiți mireasa să pornim nunta”. Evident, nu se pomenise nuntă fără preoți.

Așa se face că preotul Radu Șapcă i-a însuflețit pe țărani la Islaz, Guvernul provizoriu s-a întrunit la Craiova, apoi a pornit spre București. În celelalte locuri, Revoluția nu s-a putut declanșa.
Exilul și activitatea după Unirea Principatelor
Radu Șapcă avea doi fii, pe Radu și pe Dobre. Primul îi purta numele lui, al doilea, numele bunicului tot preot. Radu Șapcă nu și-a mai văzut familia circa 7-8 ani. A fost închis la Mânăstirea Văcărești pentru rolul avut la Islaz. Apoi, peregrinând în exil , a stat 2 ani la Muntele Athos, apoi a ajunsla Bursa în Imperiul Otoman. A urmat apoi  exilul la Rusciuc și la  Șumla în Bulgaria. A putut veni acasă abia în 1859. A slujit în Celei.

Alexandru Ioan Cuza, devenit Domn al Principatelor l-a numit curator civil al proprietăților mânăstirești la Hotărani. De asemenea, după secularizarea averilor mânăstirești, a fost curator civil la Cozia. S-a ocupat de reforma agrară, cunoscând tradițiile bisericești și știința hotărniciei tradiționale. Fiul său Radu a devenit notar, iar Dobre, preot.

Când nevoințele au început să-l atingă, după 1866, în perioada de final a vieții, rămas singur, preotul Radu Șapcă, Popa Șapcă a cerut dezlegare să locuiască la Mânăstirea Brâncoveni, Olt, unde a fost de asemenea, curator. Aici, s-a săvârșit din viață, la 3 iulie 1876, în etate de 76 ani.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/07/Popa_Sapca.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[BD intră în acțiune, filmul cel mai urmărit de români. Cronica lui Tudor Caranfil din 1970]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/noi-daca-gasim-pe-strada-un-portofel-un-portmoneu-un-portvizit-cu-bani-anuntam-imediat-militia-la-telefon-222222-bd-vazut-de-contemporani.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/noi-daca-gasim-pe-strada-un-portofel-un-portmoneu-un-portvizit-cu-bani-anuntam-imediat-militia-la-telefon-222222-bd-vazut-de-contemporani.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Lansat pe 16 decembrie 1970 la pe atunci elegantul, și acum abandonat putrefacției, cinema Patria, “BD intră în acțiune” a rămas, după 56 de ani, unul dintre cele mai urmărite filme românești din toate timpurile. 
Generație după generație a descoperit măcar o secvență în seria de trei pelicule care să o facă să surâdă sau să râdă în hohote, desi toți știu – sau ar trebui să știe – că ele au fost o simplă propagandă menită să umanizeze imaginea milițianului român, tăvâlită de Lucian Pintilie cu al său plutonier din Reconstituirea.

BD sau Brigada Diverse, un film genial
Asta ca să găsim un fel de dialog între capodopere, dar adevărul este că Reconstituirea era doar un pretext, Miliția reușea să își terfelească imaginea și singură, fără să fie nevoie de ajutorul filmelor.
BD-urile (ca și Lăscărică, Semaca, Gerula și alți câțiva) au produs primele ”reel-uri” din cultura românească pop, replici din ele fiind știute și folosite de toată lumea, fără ca măcar să își mai amintească unde și când le-au auzit prima dată. E de ajuns să amintesc ”Mă recomandă vocea și talentul”, ”Ce avem noi aici” sau cel devenit un gingle de telefon descărcat masiv, ”Trandafire, Patraulea, Patraulea, Trandafire, dormiți?” Normal și replica „Noi, dacă găsim pe stradă un portofel, un portmoneu, un portvizit cu bani, anunțăm imediat Miliția la telefon 222222!” face încă ”trafic”.
Am găsit, cotrobăind fără o țintă anume, o cronică făcută chiar după premiera de la cinematograful Patria de unul dintre cei mai avizați critici de film români, Tudor Caranfil, cronică făcută pentru singurul cotidian bucureștean care apărea după orele prânzului, Informația Bucureștiului.
Poate în contradicție cu părerea unor telespectatori din zilele noastre, Caranfil era critic cu pelicula și, trebuie spus, avea să își păstreze părerea și peste decenii, el acordând filmului BD intră în acțiune doar două stele din cinci!
Iată textul din 16 decembrie, după vizionarea avanpremierei:

Comedia s-a reîntors la Buftea... 
Mircea Drăgan surprinde, de mult, publicul şi critica, prin imprevizibilele sale disponibilităţi. După ce a trecut de la fresca istorico-revoluţionară din Setea la tentativa de ecranizare sadoveniană din Neamul Şoimăreştilor, de la filmul psihologic în Golgota la marea desfăşurare a oştilor antice în Columna, iată-l poposind pe domeniile comediei poliţiste. Independent de calitatea incursiunilor sale atît de variate, este de remarcat la regizor permanentul neastîmpăr, căutarea neliniştită a unor valenţe noi, care să-i pună şi mai bine în valoare vocaţia de cineast. 
Dacă am judeca ultimul său film, B.D. intră în acţiune, exclusiv în lumina efectului de public, filmul de la „Patria“ ar fi recomandat ca o reuşită. De altfel unul din lucrurile pe care regizorul a dovedit din plin că le cunoaşte, pînă acum, este tehnica incitării interesului spectatorului. Distribuţiile pestriţe ale lui Mircea Drăgan solicită, atrag, recomandă... 
Pe genericul lui de pildă este aliniată, după înălţime, ca la paradă, întreaga estradă bucureşteană, de la Puiu Călinescu la Iosefini — la care se adaugă şi „întăriri“ din provincie printre care constănţeanul Jean Constantin. De semnalat, în egală măsură, şi curajul de a ataca frontal un gen care a sfîrşit prin a intimida, în cele din urmă, prin dificultăţile sale, pe cineaştii noştri. 

Comedia lui Nicolae Tic şi Mircea Drăgan nu este gratuită, nu pluteşte în aerul rarefiat, în neantul lui Dragoste la zero grade sau Împuşcături pe portativ, ci încearcă, măcar, să pornească de la realităţi, de la ambianţa cotidiană a oraşului, vizînd în ultima instanţă satira de moravuri. 
Caracteristic pentru concepţia acestei ultime producţii a Casei „Bucureşti“ sunt filmările în exterior, în decorul real al oraşului, în locuri uşor identificabile ceea ce dă, ca şi în Simpaticul domn R., o tentă de autenticitate evenimentelor. 
Operator aflat la debut, Nicolae Mărgineanu impresionează prin dezinvoltură şi stăpînirea tehnicii, mai ales în secvenţele citadine in care îşi proiectează eroii în vălmăşagul pietonilor. Protagonista comediei este „brigada de fapte diverse” a unei circumscripţii de miliţie sau — cum îi spune la un moment dat maiorul Dobrescu (Iurie Darie) — „brigada mărunţişuri“ pentru că i se încredinţează, de fiecare dată, afacerile aparent derizorii ale zilei. 
Dar, tot de fiecare dată, „mărunţişurile“ anchetate de către membrii brigăzii dezvăluie fire tainice, care conduc spre lovituri de teatru. Pretextul dramaturgic este amuzant, deşi favorizează o manieră stereotipă în desfăşurarea fiecărui episod. Rezerve mai serioase stîrneşte însă o anume lipsă de stil, de omogenitate a acestei comedii poliţiste. De fapt, „B. D.“ cuprinde în disponibilităţile sale două filme deosebite, o comedie şi un film detectiv. 

Intriga poliţistă care, în zona bagatelei, este tratată într-o manieră comică, capătă, pe măsura dezvoltării afacerii, o amprentă din ce în ce mai serioasă, paralel, însă, secvenţele dedicate pungăşiilor m...]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/07/bd-intra-in-actiune_14717700.png" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Actori români iubiți de public, intrați în nemurire]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/actori-romani-iubiti-de-public-intrati-in-nemurire.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/actori-romani-iubiti-de-public-intrati-in-nemurire.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Când vorbim de actori români pe care publicul român i-a iubit, Coca Andronescu și Ion Rițiu sunt nume care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Din păcate niciunul dintre ei nu mai este printre noi.
Actori mari și iubiți, Coca Andronescu
Între acei actori iubiți de public, numele actriței Coca Andronescu se detașează într-un mod strălucit. Coca Andronescu s-a născut la Pătârlagele pe 3 iulie 1932. A urmat liceul la Râmnicu Sărat. A absolvit în 1953, Institutul de Teatru din Cluj. Munteanca urma să devină ardeleancă prin repartiția la Teatrul din Baia Mare. Sică Alexandrescu a remarcat-o și o va distribui la București, în rolul elevei din Steaua fără nume.

Așa a ajuns Coca Andronescu între acei actori care au putut să joace pe scena Naționalului din București, începând din 1956. Se va consacra când, în 1959, regizorul Sică Alexandrescu o va distribui în rolul Mirandolinei din „Hangița” de Goldoni. Se spune că în acest context, Actrița s-a despărțit de soțul său, Andrei Bursaci, care nu a agreat detașarea sa la București.

A jucat în „Șeful sectorului suflete”. Un alt rol a fost cel din „Alo, aterizează străbunica”. În 1983, a interpretat rolul Hangiței, în teatrul TV, alături de Hamdi Cerchez, Mitică Popescu, Marian Hudac. În „Bădăranii”, a jucat cu Grigore Vasiliu Birlic, George Calboreanu, Alexandru Giugaru și Radu Beligan, titani ai filmului și teatrului românesc. Marea actriță ne-a părăsit la numai 66 de ani, pe 5 august 1998, la București.
Actori de calibru, Ion Rițiu
Unul dintre acei actori de calibru, Ion Rițiu s-a născut la 4 decembrie 1950, la Târnăveni, actualul județ Mureș. La 25 de ani, a absolvit la București, IATC și a devenit actor la Teatrul din Târgu Mureș. Actorul a jucat numeroase roluri în teatru, în piese scrise de dramaturgi români și străini, adică de la Moliere, Goldoni, Shakespeare, la Caragiale, Radu Stanca, Victor Ion Popa sau Matyas Gyorgy.

Ion Rițiu a debutat în film, cu un rol de băiat rău. A fost gangsterul Rică Păsărin, în „Duelul”. A jucat rolul unui gangster cu sânge rece, tânăr, vorace, dispus să tragă cu arma apoi să gândească. Îndrăgostit de amanta șefului său. Actrița a fost prima soție a lui Horia Moculescu iar șeful lui a fost jucat de Colea Răutu. Marele actor a decedat în acest an, la 2 iulie 2024, la Târgu Mureș.
Ardeleanul și munteanca, regi neîncoronați ai cinematografiei
Deși au jucat cu regizori diferiți, marii actori Coca Andronescu, munteancă din județul Buzău și Ion Rițiu, Ardelean din jud.Mureș au fost la fel de iubiți. Au trecut ușor de la roluri de comedie, la roluri cu încărcătură dramatică.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2025/10/filme-de-groaza-1200x800.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Declarația de independență la borna istorică 250. Influențe masonice în măiestria discursului]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/declaratia-de-independenta-la-borna-istorica-250-influente-masonice-in-maiestria-discursului.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/declaratia-de-independenta-la-borna-istorica-250-influente-masonice-in-maiestria-discursului.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[La 4 Iulie 1776, s-a publicat Declarația istorică de Independență de la  Philadelphia, Congresul Continental proclama independența celor 13 colonii. Până în 1776, 13 colonii britanice se dezvoltaseră între Coasta Atlanticului și Munții Allegheny. Pentru că metropola britanică le încetinea și îngrădea dezvoltarea, coloniile s-au revoltat în Războiul de Independență.
Declarația de Independență și apelul la dezideratele Francmasoneriei Universale
Declarația de Independență conține un paragraf introductiv din care transpare principiul masonic al revendicării influenței din Creatorul Universului:

„Considerăm că aceste adevăruri sunt evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se numără Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. --Că pentru a asigura aceste drepturi, Guvernele sunt instituite printre Oameni, derivându-și puterile drepte din consimțământul guvernaților, --Că ori de câte ori orice formă de Guvern devine distructivă a acestor scopuri, este dreptul Poporului să o modifice sau să o desființeze, și să instituiască un nou Guvern, depunând fundația sa pe aceste principii și organizarea puterilor sale în așa formă, încât pentru ele pare cel mai probabil să le afecteze siguranța și fericirea”.

Este un citat care arată profunzimea gândirii părinților fondatori ai Americii.

[caption id="attachment_4750089" align="alignnone" width="890"] stone.tif[/caption]
Când coloniile devin state libere și independente
Influența discursului masonic transpare din următoarea formulare care încheie Declarația de Independență:

„Prin urmare, noi, reprezentanţii Statelor Unite ale Americii, întruniţi în Congresul General, luându-1 ca martor pe JudecătorulCâ
suprem al universului pentru dreptatea intenţiilor noastre, publicăm şi declarăm solemn în numele şi prin autoritatea bunului popor al
acestor Colonii, că aceste Colonii unite sunt şi au dreptul de a fi state libere şi independente; că ele sunt eliberate de orice supunere
faţă de Coroana Marii Britanii; şi că orice legătură politică între ele şi statul Marea Britanie este şi trebuie să fie dizolvată în întregime, şi că, la fel ca statele libere şi independente, au deplina autoritate de a declara război, de a încheia pace, de a contracta alianţe, de a
reglementa comerţul şi de a face orice alte acte şi lucruri pe care statele independente au dreptul să le facă.
Şi în sprijinul acestei Declaraţii, cu o puternică încredere în Protecţia Providenţei Divine, ne punem în joc vieţile, averile şi
bunul nostru cel mai sacru, onoarea”.


Ce s-a întâmplat după Declarația de Independență
Până la 4 Iulie 1776, coloniile britanice au încercat să se opună vexațiunilor metropolei. Combaterea Stamp Act și Partida de Ceai de la Boston au fost elemente definitorii. 4 Iulie a însemnat existența unor patrioți. Benjamin Franklin, Thomas Jefferson sau George Washington au decis că aceste colonii trebuiau să-și caute drumul spre fericire.

După 4 Iulie, două momente militare importante au consfințit triumful națiunii americane: Bătălia de la Saratoga din 1777 și Bătălia de la Yorktown din 1781. Au intervenit și francmasonii europeni prim marchizul Gilbert de Lafayette. Tratatul de la Versailles din 1783 a marcat triumful Independenței Americane.

În anul 1787, Constituția SUA a fost adoptată. Consfințea o serie de drepturi și libertăți fundamentale. Să nu uităm că până astăzi,27 amendamente.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/07/Washington-DC-1200x788.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Ștefan cel Mare, detalii mai puțin cunoscute ale celei mai îndelungate domnii medievale românești]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/stefan-cel-mare-detalii-mai-putin-cunoscute-ale-celei-mai-indelungate-domnii-medievale-romanesti.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/stefan-cel-mare-detalii-mai-putin-cunoscute-ale-celei-mai-indelungate-domnii-medievale-romanesti.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Ștefan cel Mare a domnit peste 47 de ani în Moldova. A închis ochii la 2 iulie 1504, după o suferință acutizată. Domnia sa a fost cea mai lungă și cea mai prosperă din istoria medievală românească, Viața sa politică și personală sunt însă pline de drame și momente de tensiune.
Ștefan cel Mare, între vecini prieteni și dușmani
Ștefan cel Mare și-a învins unchiul la Direptate în 1457, fiind recunoscut ca domn. În prima parte a domniei a avut parte de ostilitatea Ungariei și Poloniei. Ungaria dorea să mențină controlul asupra Chiliei, la Gurile Dunării iar Moldova dorea să dețină ea Chilia și Cetatea Albă din rațiuni geo-stragegice. Ulterior, Ștefan va avea victoria de la Baia asupra Ungariei, instaurându-se pacea.

Polonia era locul de adăpost al adversarilor politici ai domnilor Moldovei, pentru că voievozii (panii, șleahticii) făceau de multe ori politică independentă de voința regelui Poloniei. Așa se face, că un alt unchi al lui Ștefan, Mihu a stat în Polonia uneltind contra domniei nepotului său. Cu Polonia, Ștefan va oscila între pace și război, între alianțe și confruntări. Așa au fost închinarea de la Colomeea, lupta de la Codrii Cosminului și lupta din Pocuția.

Cu otomanii, Ștefan cel Mare a intrat în conflict pe fondul dorinței lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului de a domina și teritorii nord-dunărene.

Cu Țara Românească, relațiile lui Ștefan cel Mare au fost dure, el luptându-se cu fratele lui Vlad Țepeș, Radu dar și cu pretendenții impuși de el, Basarab Țepeluș și Laiotă Basarab. Abia când a venit a treia oară ca domn, Vlad Țepeș a contat pe sprijinul lui Ștefan, care îi era văr. La finalul domniei sale, Ștefan i-a cerut fiului său Bogdan III să ajungă la pace cu otomanii, contra tributului.
Ștefan cel Mare, dramele personale
Ștefan cel Mare a fost căsătorit cu Evdochia de Kiev, Maria de Mangop și Maria Voichița. A avut numeroase concubine, de la Rărășoaia din Hârlău, având un fiul natural, Petru Rareș. Evdochia și Maria de Mangop au murit la vârste tinere. Alexandru, fiul său, a murit de tânăr, deși se dorea a fi moștenitorul lui. Pentru aceasta, a și fost trimis ostatic la Constantinopol o vreme. Olena, fiica lui Ștefan va muri la curtea țarilor ruși, în cursul luptelor pentru putere.

Fiul său, Bogdan III va deveni domn, el pierzându-și un ochi într-o bătălie. Fiul lui Alexandru, Ștefăniță va deveni domn, după care domnia va ajunge la un moment dat la fiul său natural Petru Rareș.


Boala fatală și sabia ajunsă la Constantinopol
Ștefan cel Mare a suferit din cauza unei răni încă de la primul asediu al Chiliei din 1462. Rana de la picior (zona tibiei cel mai probabil) nu s-a vindecat complet niciodată. I s-au adus medici renumiți în tratarea rănilor, atât din Occident cât și din spațiul levantin. Ștefan a acuzat dureri groaznice. Se pare că la ultima luptă din 1502, în Pocuția,  a fost o căzătură a calului, cu domnitorul în șa.  Căzătura i-a prins piciorul între cal și cărarea stâncoasă. Asta a declanșat faza finală a bolii.

Sabia de paradă primită de la Papa Sixt IV pentru victoria de la Podul Înalt-Vaslui din 10 ianuarie 1475 are istoria ei. Sabia a ajuns la Constantinopol. Fie a fot dată de Bogdan III cu voia tatălui său, fie răpită de Suleyman Magnificul. Asta, după ce Petru Rareș a fost îndepărtat de la tron și otomanii au ocupat Suceava, confiscând tezaurul domnesc.


Cronicarul Grigore Ureche și evocarea morții lui Ștefan cel Mare
În „Letopisețul Țării Moldovei”, redactat pe la 1642-1647, Grigore Ureche scria despre Ștefan cel Mare:

„Iară pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plîngere în mănăstire în Putna, carea era zidită de dînsul. Atîta jale, de plîngea toți ca după un părinte al său. Că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă aparatură. Ce după moartea lui pînă astăzi îi zicu sveti Ștefan Vodă, nu pentru suflet, ce iaste în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui vitejăști carele nimea den domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au agiunsu.

Fost-au mai nainte de moartea lui Ștefan Vodă, întru acelaș anu, iarnă grea și geroasă, că n-au fost așa nici odinioară, și decii preste vară au fost ploi grele și povoae de ape, și multă înnecare de ape s-au făcut. Au domnit Ștefan Vodă 47 de ani și 2 luni și 3 sâptămîni și au făcut 44 de mănăstiri și singur țiitoriu preste toată țara. Iar cînd au fost aproape de săvîrșănia sa, chemat-au vlădicii și toți sfetnicii săi, boiarii cei mari, și alții toți cîți s-au prilejit, arătîndu-le cum nu vor putea ține țara, cum o au ținut el, ci socotind den toți mai puternic pe turcu, și mai înțelept au dat învățătură să să închine turcilor”

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2019/07/razboi-ideologic-pentru-sfintenia-lui-stefan-cel-mare.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Mirel Curea ridică un mare semn de întrebare în problema azilelor de la Bihor]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/mirel-curea-ridica-un-mare-semn-de-intrebare-in-problema-azilelor-de-la-bihor.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/mirel-curea-ridica-un-mare-semn-de-intrebare-in-problema-azilelor-de-la-bihor.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Tema podcastului Hai România, difuzat, miercuri, pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România, a vizat scandalul uriaș de la Bihor, legat de azilele care funcționau ilegal și inuman. Subiectul a fost disecat de jurnaliștii Mirel Curea, Dan Andronic și Victor Ciutacu, împreună cu medicul Lucian Duță.

Despre fentarea formelor legale a vorbit Mirel Curea, care a ridicat un semn de întrebare. Cum se încasau banii pentru persoanele aflate în îngrijire, din moment ce nu existau și acte de identificare.
Mirel Curea ridică un mare semn de întrebare în problema azilelor de la Bihor
„Dacă cel care a murit este necunoscut, nu-i să cunoaște identitatea și marea majoritate sunt necunoscuți pe acolo, cum s-au încasat ajutoarele sociale? Cum s-au obținut certificatele alea de handicap? Pentru că procedura în stabilimentele legale de genul ăsta este că se internează persoana respectivă.

Imediat, funcționarii stabilimentului respectiv obțin un certificat de handicap, absolut legal, absolut corect Că e un om care ajunge în situația aia, suferă de multiple probleme de sănătate, are o pensie și pensia merge la stabilimentul respectiv, repet, mă refer la asta. E o întrebare”, a afirmat Mirel Curea, care a continuat.

„A doua întrebare pe care eu mi-o pun și aștept și eu să văd din dosar. De ce omul ăsta a refuzat sistematic să intre în legalitate? Vă spun eu de ce. Bănuiesc că a refuzat sistematic să intre în legalitate, pentru că intratul în legalitate presupunea ca circuitul tuturor acestor documente să fie unul foarte clar, să fie unul consemnat în acte contabile, în acte juridice etc. Eu aștept să o lămurească sau să o aburească procurorii.”

https://www.youtube.com/watch?v=-5_wpUAdTc0
„Pe mine mă interesează dacă e adevărat”
Jurnalistul a spus că, din punctul său de vedere, miza politică a acestui scandal e are o miză mică.

„Foarte puțin mă interesează dacă e miză politică, nu e miză politică, nu mă interesează. Pe mine mă interesează dacă e adevărat. Nu mă interesează coloratura politică a responsabilului. Că e Bolojan, că poate să fie oricine de la orice partid. Acum trebuie să fiu de acord și cu doctorul Duță. care vrea să meargă foarte corect la cauze. Domnule, de așa ceva nu te ocupi cu hei-rup și cu emoție și cu să moară mama, îi strâng de pe drumuri și am eu grijă de ei. De așa ceva nu te poți ocupa decât instituțional. Normal ar fi să se ocupe instituțiile statului foarte serios”.
O problemă de moralitate
Mirel Curea a pus și o problemă ce ține de moralitate și de legalitate. Și vizează actele de caritate care stau la baza ONG-urilor. „Și toți samaritenii ăștia să participe la eforturile de acolo prin voluntariat. Am văzut o grămadă de cazuri, ONG-uri, care strângeau banii pentru niște cauze nobile. Și pe care, după aia, noi, jurnaliști, i-am văzut cum ăia care strângeau banii pentru cauze nobile au ajuns să trăiască ca niște nababi. Cum analizezi o situație în care eu vă cer 15.000 de euro, 5 sau 7.000 îi bag eu în buzunar și trăiesc ca nababii, dar restul de 7.000 chiar îi bag în cauza nobilă.

Bineînțeles, societatea se împarte în două segmente și unii zic: Mirel Curea este un sfânt cu aripioare, alții spun: Mirel Curea este un escroc. Eu cred că dintre cele două tabele au dreptate aia care spun Mirel Curea este escroc de două ori. O dată că a speculat niște sentimente superbe, creștinești, de milă, de compasiune și speculând aceste sentimente pe care el le-a afișat ca paravan, în spate și-a umplut buzunarele.”]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2025/02/Cupoane-de-pensie-1200x803.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Constituția de la 1866, piatra unghiulară a constituționalismului românesc]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/constitutia-de-la-1866-piatra-unghiulara-a-constitutionalismului-romanesc.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/constitutia-de-la-1866-piatra-unghiulara-a-constitutionalismului-romanesc.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Constituția de la 1866 este piatra unghiulară a constituționalismului românesc. Prelua multe elemente deja existente în Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, dat de Cuza în 1864.
Constituția de la 1866, maturizarea statului român
La Constituția din 1866, s-a lucrat pe modelul Constituției Belgiei. Asta, pentru după detronarea lui Cuza, Partida Națională a dorit ca Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei să accepte tronul. Ulterior, după refuzul acestuia, românii s-au orientat spre Carol de Hohenzollern, nepot al lui Napoleon al III-lea.

Constituția era în mare parte scrisă când s-a produs urcarea pe tron a Principelui Carol, la 10/22 mai 1866. Principele Carol și-a dorit un drept de veto absolut.

Belgia făcuse mari progrese, rapide, pornind de la un stat care devenise independent din 1830, cu recunoaștere din 20 ianuarie 1831. Rapid, Belgia devenise sub dinastia de Saxa Coburg un stat respectat. Dinastia era înrudită cu dinastia de Hohenzollern.
Constituția de la 1866, 160 ani de la intrarea în vigoare
Constituția de la 1866 a fost adoptată de către Constituantă la 29 iunie/11 iulie 1866. Principele Carol I a promulgat-o la 30 iunie/12 iulie 1866, jurând totodată pe ea.  Constituția stipula existența bicameralismului. Exista separația puterilor în stat. Principele numea un guvern care trebuia să treacă proba alegerilor parlamentare.


Ministrul de resort trebuia să semneze un decret domnesc, ceea ce îl exonera pe domnitor de orice răspundere. Constituția a avut și unele neajunsuri, cum ar fi controversatul articol 7 care condiționa cetățenia română de apartenența la confesiunea creștină.

A fost publicată în Monitorul Oficial Nr.142 din 1/13 iulie 1866.

Modificarea din 1879
Articolul 7 din Constituția României de la 1866 permitea acordarea cetățeniei doar străinilor de religie creștină. Deși s-a pus doar pe seama naționalismului românesc, trebuie să ne punem o problemă cronologică. România la 1866 era sub garanție colectivă a marilor puteri europene. Așadar, Constituția din 1866 a avut nolens-volens, in integrum acceptul Puterilor Garante.

Independența garantată de Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878 a impus necesitatea modificării articolului 7 care se va operaționaliza din data de 12 octombrie 1879.
Baza Constituției din 1923
Constituția din 1866 a fost modificată în 1879, apoi în 1881, suveranul României a primit titlul de Rege. A mai fost modificată la 1884 și la 1917. Ea a fost în vigoare până în 1923, când România Mare a avut nevoie de un act fundamental mai cuprinzător. Se trecea de la votul cenzitar pe colegii, la votul universal, masculin, în afara oricărui criteriu de avere.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2020/04/carol-I-evz.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Victor Ciutacu arată vinovații pentru azilele groazei din Bihor. Rolul jucat de Ilie Bolojan]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/victor-ciutacu-arata-vinovatii-pentru-azilele-groazei-din-bihor-rolul-jucat-de-ilie-bolojan.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/victor-ciutacu-arata-vinovatii-pentru-azilele-groazei-din-bihor-rolul-jucat-de-ilie-bolojan.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Subiectul ultimelor două zile, legat de azilele de la Bihor, analizat, miercuri, la podcastul Hai România, difuzat pe evz.ro și canalul de YouTube Hai România. Medicul Lucian Duță și jurnaliștii Dan Andronic, Victor Ciutacu și Mirel Curea au au dezbătut o problemă care a fost acoperită mulți ani de autorități.
Victor Ciutacu arată vinovații pentru azilele groazei din Bihor. Rolul jucat de Ilie Bolojan
Victor Ciutacu a vorbit despre demisii și a identificat vinovații din zona politică, iar printre ei se numără și Ilie Bolojan, actual premier interimar, fost președinte al CJ Bihor.

„Spre exemplu, toți ăia care au avut funcții de răspundere. Pentru că tu știi foarte bine, Lucian, în arhitectura statului român, spre exemplu, faimoasele DGASPC, la nivel județean, sunt subordonate direct președintelui Consiliului Județean. Cine, dracu, era președinte al Consiliului Județean la momentul respectiv? Omul politic, Ilie Bolojan. Asta e, soarta a fost crudă.
„Există în toate o responsabilitate”
Cine era prefect care a participat la toate ședințele? Ți-a spus Andronic. Unul care e parlamentar. Cine s-a ocupat de DGASPC, o tăntică care acum e senatoare. Deci există în toate o responsabilitate, sau ar trebui să există o responsabilitate pe palierul politic. Dispari dracului din viața publică în toată povestea asta”, a spus Ciutacu.

„Evident că se încearcă exploatarea politică a momentului și să-l radă pe Bolojan. Dacă în alte variante n-au avut cum, o încearcă și pe asta, da? Cum la vremea respectivă au făcut și cu Budai, victimă colaterală la pachet.

https://www.youtube.com/watch?v=-5_wpUAdTc0
„El n-a văzut niciodată sute de cruci pe un câmp”
Nu poate să-mi spună mie, fostul președinte de Consiliu Județean, Ilie Bolojan, care e un maniac al controlului total, că vreme de ani de zile, în județul Bihur, pe care l-a păstorit cu mână de fier, inclusiv în momentul în care a devenit președinte al Consiliului Județean din primar al municipiului Oradea, mergând pe străzi, el n-a văzut niciodată sute de cruci pe un câmp, pe care scria: necunoscut.

Bă, parcă nu era cimitirul eroului necunoscut de la Sinaia, Dumnezeule, că zici că au căzut victime în cel de-al treilea, al patrulea, al cincilea. și la Război Mondial”, a mai precizat jurnalistul.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/06/Ilie-Bolojan-1200x705.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Lucian Duță, despre scandalul azilelor de la Bihor. „Un circ pe care l-am mai văzut. Rămâne tragedia acelor 400 de oameni]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/lucian-duta-despre-scandalul-azilelor-de-la-bihor-un-circ-pe-care-l-am-mai-vazut-ramane-tragedia-acelor-400-de-oameni.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/lucian-duta-despre-scandalul-azilelor-de-la-bihor-un-circ-pe-care-l-am-mai-vazut-ramane-tragedia-acelor-400-de-oameni.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Scandalul azilelor de la Bihor, un subiect ce a fost analizat, miercuri, la podcastul Hai România, difuzat pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România. La dezbatere au participat medicul Lucian Duță și jurnaliștii Dan Andronic, Victor Ciutacu și Mirel Curea.
Lucian Duță, despre scandalul azilelor de la Bihor. „Un circ pe care l-am mai văzut”
Lucian Duță a făcut o paralelă cu acest scandal și cel care a vizat azilele din Voluntari.  „Ce mă uimește, Victor, este circul care s-a iscat în jurul acestui scandal. Un circ pe care și tu și eu și toți l-am mai văzut. Vezi circul de acum 5 ani cu Gabriela Firea, dacă ți-aduce aminte. Azilurile groazei, chipurile de la Ilfov, care până în ziua de azi nu s-a întâmplat nimic, nimeni n-a fost condamnat, toată lumea este ok, s-a dovedit de fapt a fi o intoxicare politică de 2 bani, menită, dacă vrei, să o discrediteze, cel puțin așa pare, pe Gabriela Firea.

Nu că aș fi eu fan Gabriela Firea, ca să fie clar, vorbesc de mișcările pe care anumiți indivizi sau anumite structuri ale statului le fac, culmea, în anumite momente politice foarte sensibile”, a spus Lucian Duță.
„Rămâne tragedia acelor 400 de oameni”
„Și acest eveniment de la așa numitele, acest azil, care mi se pare, din ceea ce spun cel puțin procurorii, cu morți îngropați pe pământ, cu datele care vin de acolo. Dincolo de aspectele, să spunem, penale, dincolo de aspectele care vor fi rezolvate într-un fel sau altul de așa zisele instituții ale statului. Rămâne tragedia acelor 400 de oameni de care nimeni nu vrea să vorbească decât la un mod general, încercând să ducă vina, e clar că cineva vrea să ducă acest scandal spre actualul prim-ministru Ilie Bolojan.

https://www.youtube.com/watch?v=-5_wpUAdTc0

Mie ca medic, sincer să-ți spun, mi se pare lucrul ăsta absolut mizerabil pentru că situația dacă este să ne uităm până la urmă a ceea ce se întâmplă la sau s-a întâmplat, mai bine zis, la Bihor. Nu cred că este o situație izolată. Bănuiesc că dacă ne apucăm să săpăm mai ales prin Moldova, pe la Vaslui, pe la toate județele astea sărace, vom găsi azile de genul ăsta cu duiumul. Acele lucruri care s-au întâmplat la Bihor au legătură nu numai cu instituțiile statului, ci mai ales cu noi, până la urmă, ca indivizi”, a mai afirmat medicul.
Cine sunt marii responsabili
Dan Andronic este de părere că administrația nu și-a făcut treaba așa cum ar fi trebuit. Iar responsabilitatea este una politică.

„Eu cred că responsabilitatea administrativă politică este foarte importantă, pentru că nu putem să o tratăm tot timpul ca fiind o comedie umană. Comedie cu ghilimele, în sens balzacian, în sensul în care e o dramă umană și faptul că aparținătorii abandonează”, a afirmat jurnalistul.

„De aici rezultă o asemenea altă problemă, este că despre azilele astea se știa. aceste azile au fost controlate. Și s-a spus că nu-i nimic în neregulă. Deci aici, dacă vrei, este responsabilitatea politică și în momentul în care unul din cei responsabili la ora actuală este prim-ministru, n-am cum să nu observ lucrul ăsta. Mi s-a spus că tăierile fac bine și uite că nu fac bine. Tăierile din administrația locală nu fac bine. Uite că mi s-a spus că dacă tăiem cheltuielile și dacă avem din ce în ce mai puțin bani, statul merge mai bine. Uite că nu merge mai bine. Și tot așa. Deci eu nu pot să admit faptul că cel care a fost prefect și care avea responsabilitate să controleze la Bihor”, a mai precizat Dan Andronic.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/01/oameni_batrani-1200x800.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Ileana Stana Ionescu, actrița emblematică a României. Se împlinesc 2 ani de la dispariția sa]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/ileana-stana-ionescu-actrita-emblematica-a-romaniei-se-implinesc-2-ani-de-la-disparitia-sa.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/ileana-stana-ionescu-actrita-emblematica-a-romaniei-se-implinesc-2-ani-de-la-disparitia-sa.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Ileana Stana Ionescu a fost o prezență de neuitat în cinematografia românească. A căutat să impună pe scenă optimism, bună dispoziție, deși viața a supus-o la grele încercări. A avut peste șase decenii de carieră în teatru (debut în 1955) și  peste cinci decenii de carieră cinematografică (debut în 1964).
Ileana Stana Ionescu, de la Brad, la Turnu Severin și Reșița
Ileana Stana Ionescu s-a născut la Brad, Hunedoara, pe 14 septembrie 1936. Mama sa a avut origini italiene. Tatăl ei, ofițer, s-a stins pe Frontul celui de Al Doilea Război Mondial. în 1942. Din 1941, familia se stabilise la Turnu Severin. În capitala Mehedințiului, Ileana Stana Ionescu a urmat școala generală și liceul.

Condițiile fiind grele, marea actriță a trebuit să se angajeze după absolvirea liceului. A fost ajutată de fratele tatălui său să se angajeze la Reșița, acolo unde el era stabilit de mai mulți ani. Acolo, Ileana Stana Ionescu  a venit în contact cu trupa de teatru a uzinei.
Ileana Stana Ionescu, debut de excepție
Ileana Stana Ionescu a fost rapid remarcată pentru calitățile sale scenice și pentru voce. A debutat la Teatrul de Stat din Reșița în 1955. Avea 19 ani și a jucat-o pe Agnes în piesa lui Moliere, „Școala femeilor”. S-a căsătorit cu actorul Andrei Ionescu, alături de care a trăit șapte decenii.

A fost considerată un talent în ascensiune, de aceea, în 1959, la 23 ani lucra deja la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. La 28 ani, a debutat în cinematografie. în filmul „Meri sălbatici”, regizat de Alecu Croitoru. Era anul 1964, când politica românească începea schimbarea. Evident, atunci, politica influența totul.
Carieră cu peste 40 spectacole și 30 de filme
Anul 1965 o găsește pe actrița Ileana Stana Ionescu la Teatrul Național din București. Din 2002, a fost Societar de Onoare al TNB. Marea actriță va avea parte de roluri mari în filme. A fost Minerva Tutovan în filmul „Șantaj”, film polițist. A jucat în numeroase filme de comedie.



Amintim aici, „Alo? Aterizează străbunica”, „Secretul lui Nemesis”, „Chirița în Iași”, Serenadă pentru Etajul XII”, înainte de 1990,  „Harababura” în 1991. Ultimul ei film a fost „Iubire elenă”, realizat de Geo Saizescu în 2012.  A filmat numeroase momente vesele pentru programele de Revelion. A jucat și în piese de teatru pentru radiodifuziunea română.  A făcut și filme de televiziune și teatru tv: „Gaițele”, „Cînd vine barza”, „...escu” , „Inelul de briliant”.
Scurta carieră politică, retragerea și sfârșitul
În anul 2000, Ileana Stana Ionescu a devenit deputat al minorității italiene din România până în 2004.  A fost membră în grupul de prietenie cu Republica Italiană și a prezidat grupul de prietenie cu Panama.

A trăit alături de soțul ei, ca o prezență discretă în următoarele două decenii. Starea sa de sănătate a început să se deterioreze vizibil iar marea actriță nu a mai apărut în spațiul public de la începutul anului 2024, când a decis să se retragă din lumea teatrului.  A decedat la 30 iunie 2024, la București.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/06/Ileana-Stana-Ionescu--1200x797.png" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Adrian Severin, despre partidul care nu ar trebui să se mai regăsească în nicio formulă de guvernare]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/adrian-severin-despre-partidul-care-nu-ar-trebui-sa-se-mai-regaseasca-in-nicio-formula-de-guvernare.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/adrian-severin-despre-partidul-care-nu-ar-trebui-sa-se-mai-regaseasca-in-nicio-formula-de-guvernare.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Cum s-ar putea ieși din criza porfundă care marchează țara. Un subiect ce a fost discutat, luni, la podcastul Hai România, de jurnalistul Dan Andronic și de fostul ministru de Externe, Adrian Severin. Emisiunea a fost difuzată pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România.

Un mare rău pentru guvernare este reprezentat de cei de la USR, consideră fostul demnitar. Care este de părere că, în orice formulă, această formațiunea politică nu ar trebui să se mai regăsească în Executiv.
Adrian Severin, despre partidul care nu ar trebui să se mai regăsească în nicio formulă de guvernare
„Care e cea mai rea parte a unui guvern în totalitatea lui prost? Păi cea mai rea parte este, zic eu, USR-ul, care este un partid antinațional, care este un partid antidemocratic, care este clar neomarxist.

Neocomunism, eu îi zic neobolșevic, care e clar că este ghidat din afara țării. Atunci hai să scoatem asta, este lucrul cel mai rău și cel mai urât. Există și o parte userizată din PNL. Hai să-i scoatem și pe ăștia. Este cel mai urgent. Rămânem cu un partid care este ultra criticabil. PSD-ul, dar cel puțin am rezolvat problema cea mai gravă și cea mai urgentă”, a afirmat Adrian Severin.

https://www.youtube.com/watch?v=4lvYzqS65RY
De ce ar trebui susținut un guvern minoritar
„Și pentru ca să nu ajungem într-o mezalianță care ne-ar putea compromite și pe care n-o dorim, îi spun, nu, domnule, un guvern minoritar PSD și eu, AUR, te susțin. Numărul unu, ca să scoatem cei mai rău din acest guvern, să scăpăm de cei mai rău. Al doilea motiv, ca să pot să te influențez, că dacă ești guvern susținut de mine, trebuie să negociezi cu mine la un moment dat și în al treilea motiv, ca să rămân aici să fac și opoziție opoziției, să nu las opoziția să fie terenul opoziției”, a mai spus fostul ministru de Externe.

Dan Andronic a vorbit despre problema unui guvern minoritar: „După cum știți, un guvern minoritar, în primul rând, trebuie să negocieze de fiecare dată când vrea să treacă un pachet important. O lege importantă trebuie negociată.”
Cum ar funcționa Executivul
Invitatul emisiunii este de părere că, prin calea compromisului, un astfel de guvern ar putea să funcționeze

„Pot să spun, domnule, legea despre creșterea castraveților, te las, o faci cum vrei, nu mă interesează. Dar despre creșterea roșilor, mă bag, acolo e în interesul meu, veniți și negociați. Și vedem. Deci așa se face o bună politică. Și nu mi se pare că dacă explici electoratului tău ce vrei, nu pierzi decât electoratul radical. Dar de electorat radical n-ai nevoie. Vei câștiga electoratul rezonabil și se prespune că ăsta este cel mai important”, a explicat Severin.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2025/08/AS1-e1769427898144-1200x584.png" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Întâi-stătătorul Bisericii și funcția de Prim Ministru]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/intai-statatorul-bisericii-si-functia-de-prim-ministru.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/intai-statatorul-bisericii-si-functia-de-prim-ministru.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Funcția de Prim Ministru în istoria României datează din 1859. Conform Convenției de la Paris din 1858, dacă Principatele se uneau, trebuiau să aibă guverne separate. Din 1859 până în 1862, la București și la Iași au fost prim-miniștri diferiți. Din 24 ianuarie 1862, a existat Guvern unic la București. Titulatura exactă a fost de Președinte al Consiliului de Miniștri. Dar ce rol au avut clericii în Guvern? Ne referim la Întâi-stătătorul Bisericii.
Întâi-stătătorul Bisericii, șeful Sfatului, al Legislativului
La București și la Iași, Întâi-stătătorul Bisericii, Mitropolitul era șeful dregătorilor domnești. Prin Regulamentele Organice, Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe era șeful Adunării Obștești. Executivul, adică Sfatul Domnesc sau al Dregătorilor erau conduși de către un Mare Logofăt. Ministerele se numeau Logofeții.

Când în iunie 1848, Guvernul revoluționar a preluat puterea, șeful Guvernului a fost Neofit, Mitropolitul Țării Românești. El, la un moment dat, a încercat să coopereze cu doi ofițeri care au vrut să aresteze Guvernul provizoriu, coloneii Odobescu și Solomon.

Până la 1859, dar și după aceea, sediul Adunării era la București, pe Dealul Mitropoliei. Asta, pentru că șeful Adunării era Mitropolitul iar canonul îi interzicea să părăsească spațiul mânăstiresc unde viețuia, în alte ocazii decât procesiunile religioase. Din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza datează numele de Primat al României, pentru liderul BOR.

[caption id="attachment_4541113" align="alignnone" width="844"] Dealul Mitropoliei. Sursa foto Wikipedia[/caption]
Patriarhul și Regența
Autocefală din 1885, Biserica  Ortodoxă Română era autocefală. Primatul României era mitropolit. Din 1925, Mitropolitul Primat Miron Cristea a devenit primul Patriarh. La 4 ianuarie 1926, după ce principele Carol a fost scos din linia succesorală, Constituția din 1923 a fost amendată prin introducerea Regenței. În caz că un rege murea fără urmași, iar primul născut nu era valid, al doilea născut devenea Regent. El conducea în timpul minoratului primului născut al regelui aflat în domnie.

Principele Carol II avea un frate, Nicolae și un fiu, pe Mihai. Moartea regelui Ferdinand la 20 iulie 1927 a determinat introducerea Regenței. Principele Regent Nicolae era asistat de Patriarhul Miron Cristea și de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Regența a funcționat în perioada 1927-1930, iar Președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost Gheorghe Buzdugan, respectiv Constantin Sărățeanu.
Întâi-stătătorul Bisericii și fotoliul de șef al Guvernului
Din 10/11 februarie 1938, Întâi-stătătorul BOR, Patriarhul Miron Cristea a devenit Președintele Consiliului de Miniștri. Asta s-a petrecut ca urmare a loviturii de stat date de către Regele Carol al II-lea.

Miron Cristea, Patriarhul BOR, adică Întâi-stătătorul Bisericii a condus Consiliul de Miniștri până la decesul său din data de 6 martie 1939. Din păcate, mandatul Patriarhului Miron Cristea a fost plin de controverse. A continuat politicile anti-semite inițiate de Guvernul Goga instalat pe 29 decembrie 1937. A încurajat disoluția parlamentarismului și a permis interzicerea partidelor politice, cu excepția Frontului Renașterii Naționale, partidul regal, devenit Partidul Națiunii spre finalul domniei lui Carol al II-lea.
Epilog
Din 28 martie 1974, s-a decis ca numele Consiliului de Miniștri să fie schimbat în Guvern. Funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri a devenit aceea de Prim Ministru.

Apelul la Întâi-stătătorul Bisericii se făcea, așa cum se poate observa în vremuri de criză politică, atunci când încrederea în oamenii politici era la cote minime. BOR avea un capital de încredere și de aceea, s-a apelat în istorie la Mitropolitul Neofit și la Patriarhul Miron Cristea.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2019/10/miron-cristea.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[România riscă să cadă într-o prăpastie din care va ieși după mulți ani]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/romania-risca-sa-cada-intr-o-prapastie-din-care-va-iesi-dupa-multi-ani.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/romania-risca-sa-cada-intr-o-prapastie-din-care-va-iesi-dupa-multi-ani.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[România, într-o situație catastrofală și din punct de vedere economic, dar și politic. Un subiect discutat, luni, de Dan Andronic și de Adrian Severin, fost ministru de Externe, la podcastul Hai România, difuzat pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România.

Fiecare zi reprezintă o mare problemă din punct de vedere administrativ, pentru că țara este dirijată de un Executiv interimar. Pericolul este uriaș, a avertizat Dan Andronic.
România riscă să cadă într-o prăpastie din care va ieși după mulți ani
„Nu avem guvern. Se pare că nu vom avea guvern. Avem un guvern demis, care acționează cu frâna de mână trasă. Două săptămâni de la primele evaluări ale Moody's și Fitch, dacă nu mă înșel, în privința rating-ului de țară, care vor reprezenta un semnal și pentru celelalte agenții de rating. Pentru că dacă te duce cineva în jos, în niciun caz nu se te ducă altcineva în sus. Se cam iau una după alta. Ați lucrat cu ele, știți cum e, știți ce impact e. Eu tot încerc să spun un lucru de două săptămâni, trei săptămâni, când tot văd zbaterile astea fără sens”, a explicat jurnalistul.

„România nu are o criză politică. România are o criză economică peste care s-a suprapus o criză politică. Criza economică este mult mai importantă decât criza politică. Mă interesează foarte puțin ce declară George Simion, mă interesează foarte mult ce face George Simion, ce fac Grindeanu, Nicușor Dan, Bolojan. Pentru că oamenii ăștia, mă întreba cineva la un moment dat ce motivație ar putea să aibă un parlamentar AUR, care votează pentru instaurarea unui guvern. Și am spus foarte simplu: patriotism. Grija față de oameni”.

https://www.youtube.com/watch?v=4lvYzqS65RY
Pericolul ca investitorii să plece
Dan Andronic este de părere că asupra României planează un mare pericol, iar căderea în prăpastie e aproape.

„Pentru că, până la urmă, un guvern pe care îl pui nu e un rege. E un guvern care poate fi amendat în Parlament, dacă o ia razna. Dar să n-ai guvern este mai rău decât să ai un guvern care îți place sau nu îți place, din care faci sau nu faci parte. Că, până la urmă, toată lumea poate să facă parte dintr-un guvern. Că atunci de ce am mai făcut alegeri? Ideea este că, eu cred că ne ducem într-o prăpastie din care ne va lua foarte mult ca să mai ieșim. Îți pleacă investitorii instituționali de pe piață, deci sunt câteva zeci de miliarde care dispar într-o săptămână, indiferent de pierderi.”
Adrian Severin: „Criza economică e din cauza crizei politice”
Îngrijorat de situație este și Adrian Severin. Situația economică și criza politică nu prevestesc nimic bun. O cale de ieșire la lumină nu prea se vede în acest moment. Despre cauzele care au dus la marile probleme a vorbit fostul ministru de Externe.

„Criza economică e din cauza crizei politice. Am intrat în criză politică din cauza crizei constituționale, care este o criză a democrației. Decidentul politic este cel care în sistemul nostru rezultă dintr-un anumit tip de alegeri care iată pot fi și anulate, pot fi și contrafăcute și așa mai departe. Și această criză este și rezultatul unei crize geopolitice, unei crize globale, pentru că din păcate în România se ciocnesc interesele unor puteri și iată că, după părerea mea, cei mai mulți dintre cei care conduc sunt dependenți.”]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2022/05/criza-economica-1024x683.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Analiza scandalului uriaș dintre Călin Georgescu și Anca Alexandrescu. Dan Andronic: A fost folosit foarte mult timp]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/analiza-scandalului-urias-dintre-calin-georgescu-si-anca-alexandrescu-dan-andronic-a-fost-folosit-foarte-mult-timp.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/analiza-scandalului-urias-dintre-calin-georgescu-si-anca-alexandrescu-dan-andronic-a-fost-folosit-foarte-mult-timp.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Scandalul de proporții dintre Călin Georgescu și Anca Alexandrescu, a fost analizat, azi, la podcastul Hai România, difuzat pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România. Realizatorul Dan Andronic l-a avut invitat pe Adrian Severin, fost ministru de Externe.

Ruptura survenită între Realitatea Plus și fostul candidat la prezidențiale nu l-a surprins pe Dan Andronic. Care a remarcat că politicianul a fost folosit de televiziune o bună perioadă pentru că făcea rating.
Analiza scandalului uriaș dintre Călin Georgescu și Anca Alexandrescu. Dan Andronic: A fost folosit foarte mult timp
„Haideți să vă spun părerea mea, ca om care cunoaște destul de bine ciorba de acolo. Unde are dreptate Călin Georgescu este că, dacă vrei să vorbești de principii, vorbești de principi. Dacă vrei să vorbești de interese, vorbești de interese. lucrurile astea s-au amestecat de mult în ceea ce privește combinația asta cu AUR și cu Călin Georgescu, cu Realitatea Plus cu Maricel Păcuraru și așa mai departe. Deci nu ar trebui să se mire că s-a ajuns aici.

El a fost foarte mult timp folosit exact pentru asta, pentru rating, pentru validarea anumitei situații. Dacă se aștepta să găsească caracter în zona aia, ce să zic, eu am pierdut iluziile acum 30 de ani”, a afirmat jurnalistul.

https://www.youtube.com/watch?v=4lvYzqS65RY
Unde nu are dreptate Georgescu
„Domnul Georgescu văd că e mai feciorelnic din punctul ăsta de vedere. Aici are dreptate. Unde n-are dreptate este că, până la urmă, un post de televiziune face emisiuni cu toți candidații, cu toți. Asta este. Cu asta se ocupă și asta e și normal să facă. Dar el cred că și aici poate trecem peste. Scena asta care e din romanul pe care tot îl citesc eu cu mare plăcere, Maidanul cu dragoste. Este, parcă e din Panait Istrati, de asta mi-a adus aminte așa”, a mai precizat Dan Andronic.
Realizatorul emisiunii a mai explicat că ruptura este normală, în condițiile în care, în viață, apar situații în care fiecare o poate lua pe drumuri diferite.

„Toată desfășurarea, este vorba de fapt de o ruptură normală. Este o ruptură normală pentru că, la un moment dat, drumurile se despart și e natural și în astea ați trăit lucrul ăsta ca om politic. Ați văzut ce înseamnă să fie presa de partea ta și, brusc, să nu mai fie. Și eventual chiar să nu înțelegi de ce, de la ce ți se trage. Afli după aia, înțelegi după aia, că sunt niște jocuri în spate. Deci nu aș putea spune că nu sunteți un om care să înțeleagă lucrul ăsta. Dar, într-un fel, admir capacitatea domnului Călin Georgescu de a rămâne consecvent”.
Adrian Severin: „Am și întrebat dacă e cu camera ascunsă”
Adrian Severin a fost uimit de scandal și s-a întrebat dacă nu cumva, cei doi combatanți nu au fost filmați fără să știe. „Am și întrebat dacă e cu camera ascunsă filmat, pentru că, în fine, mi se părea că este aproape o discuție privată între cei doi interlocutori. Am trecut și eu prin tot felul de experiențe, când m-am bucurat de simpatie și când m-am bucurat de un tratament exact opus, asta este viața.

Și, până la urmă, vorba aceea, numai boul e consecvent. Deci, sigur, nu neapărat acuz de inconsecvență o anumită persoană, fie că e jurnalist, fie că este un politic. fie că este un om de cultură, dacă își schimbă opiniile. Altcineva spunea, numai cei care mor tineri au privilegiu de a nu își schimba opiniile.”]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2025/02/Calin-Georgescu-2-e1740335023734-1200x676.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Nicolae Bălcescu, un istoric în focul unei mari revoluții]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/nicolae-balcescu-un-istoric-in-focul-unei-mari-revolutii.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/nicolae-balcescu-un-istoric-in-focul-unei-mari-revolutii.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Nicolae Bălcescu a trăit 33 de ani. S-a născut la 17/29 iunie 1819, la București și a murit la 16/29 noiembrie 1852, la Palermo, în Sicilia. Nicolae Bălcescu, geniul care a ars ca o torță,  a murit. așadar la „vârsta hristică”. Prin ce a rămas în istorie tânărul cu ochi pătrunzători și fruntea lată?
Nicolae Bălcescu, băiatul slăbuț din Mahalaua Boteanului
Despre tânărul Nicu, Nicolae Bălcescu, suntem în măsură să cunoaștem amănunte din corespondența lui Ion Ghica. Aceasta a fost destinată lui Vasile Alecsandri. Studia la Sfântu Sava, unde azi e Universitatea din București. Deja citea cronici medievale pe vremea când Aaron Florian abia începuse primul curs de istorie universală, Nu ajunsese nici măcar la greci sau la romani. A avut ocazia când l-a salvat de bătăușul școlii, să vadă caietele lui Bălcescu.

Ajuns ofițer, Nicolae Bălcescu preda scrierea și citirea soldaților. Superiorii îl lăsau, din ordinul lui Alexandru Ghica, domnul regulamentar să predea și istorie și geografie, necesare soldaților ca teme de tactică și orientare. Numai că, atras de conspirații și spirit național, Nicolae intră în conjurația condusă de Mitiță Filipescu. Este arestat la Mărgineni, unde este eliberat dar între timp contractează tuberculoză. La interogatoriu se declară minor ca să i se dea pedeapsa mică.

[caption id="attachment_4084107" align="alignnone" width="784"] Nicolae Bălescu, rol important în istoria României. sursa: arhivă EVZ[/caption]
Un truditor al  revoluției și al exilului pașoptist, Nicolae Bălcescu
Deși boala i se arată, Nicolae muncește. Magazin Istoric pentru Dacia, Puterea armată la români de la începuturile Principatului Valahiei, primele pagini la monografia Românii supt Mihail Voievod Viteazul sunt scrise acum, în timp ce merge la Paris, apoi în Italia, pentru a se trata.

În toamna anului 1843, pune alături de Christian Tell și Ion Ghica, bazele societății masonice românești Frăția. Era o organizație secretă care fără a avea loji sau ateliere, se ghida pe principii masonice, Revoluția contra lui Louis Filip îl prinde la Paris. Intră în sala tronului și rupe o fâșie din catifeaua tronului pe care o trimite fraților din țară într-o depeșă. Din 1846, Frăția trece la pregătirea Revoluției, luând legătura cu marii revoluționari europeni care împărtășeau aceleași valori.

În iunie 1848, Revoluția începe la Islaz, la 9/21 iunie. La 11/23 iunie, Bibescu abdică și Bălcescu intră în Guvernul Provizoriu.

Nicolae Bălcescu alături de Tell, Brătieni, Magheru, cei cinci Golești, Ioan Deivos și alți revoluționari rezistă până la invadarea Bucureștiului de către turci. Trece în Ardeal, fraudulos, încearcă medierea între Avram Iancu și Lajos Kossuth. Ajunge în Imperiul Otoman, apoi pleacă în Italia, Are interdicție să revină în țară, ajungând în Sicilia, la Palermo. Își dă toți banii la Hotelul Ala Trinacria și pe tratamente. Are lângă pat o strachină de lut, lucrată în țară. Lucrează la monografia lui Mihai Viteazul pe care nu o termină.
Fiul natural al marelui istoric
Nicolae Bălcescu nu a fost căsătorit. Din relația neoficială cu Luxița Florescu, s-a născut un băiat, la 17 mai 1848. Tatăl Luxiței, mare boier a decis să își protejeze fiica de critica lumească, A trimis-o la Paris, iar copilul a fost crescut de bunici, asemeni unui copil găsit. Asta, deși Barbu, fratele lui Bălcescu a admis că fiul lui Nicolae, Bonifaciu Florescu era fiul natural al fratelui său.

În 1858, Bonifaciu a fost înfiat chiar de mama lui, Luxița. A studiat la Paris. A fost atras ca și tatăl lui de istorie, dar și de literatură. A fost un profesor de istorie și literatură. A predat  istorie universală la Universitatea din Iași a Facultatea de Litere. A scris manuale și cărți de critică literară universală. Titu Maiorescu l-a destituit. Bonifaciu Florescu, prieten cu liberalii a predat la Colegiul Sfântul Sava  unde îmvățase tatăl lui. A mai predat franceza la Liceul Militar Mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște, la gimnaziul Mihai Viteazul și la Seminarul teologic Nifon Mitropolutul din Capitală.  Ne-a părăsit la 18 decembrie 1899, la București.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2018/07/199-de-ani-de-la-nasterea-lui-nicolae-balcescu-de-la-societatea-.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Ziua când Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna a trecut la cele veșnice. 28 iunie 1873]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/ziua-cand-sfantul-mitropolit-andrei-saguna-a-trecut-la-cele-vesnice-28-iunie-1873.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/ziua-cand-sfantul-mitropolit-andrei-saguna-a-trecut-la-cele-vesnice-28-iunie-1873.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna a trecut la cele veșnice în data de  28 iunie 1873.  Mitropolitul Andrei Șaguna a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în  anul 2011. Este prăznuit în data de  30 noiembrie, o dată cu  ziua Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României.
Mitropolit Andrei Șaguna, viața și slujirea națională
Mitropolitul Andrei Șaguna  a fost la origine macedo-român. S-a născut la Miskolc,, azi în Ungaria, în data de 20 decembrie 1808. Alternativ, apare  în scrierile istorice și data de 1 ianuarie 1809. Viitorul Mitropolit Andrei Șaguna a urcat treaptă cu treaptă prin învățătură și muncă neostoită spre culmile ierarhiei bisericești. A devenit episcop și apoi mitropolit ortodox al Transilvaniei.

Cronicarii și istoricii atât laici cât și eclesiastici îl văd ca pe un  neobosit luptător pentru drepturile românilor. Andrei Șaguna a întemeiat Gimnaziul Român din Brașo. Ulterior, a întemeiat  tipografia eparhială de la Sibiu. El a  adus un suflu nou Bisericii și vieții naționale.

[caption id="attachment_4642666" align="alignnone" width="955"] Mitropolitul Andrei Șaguna. Sursa foto: Wikipedia[/caption]
Mitropolitul Andrei Șaguna, crezul său național
În data de  18 aprilie 1848,  Mitropolitul Andrei Șaguna a spus direct:

„Se cere de la mine ca prin ocârmuirea mea să se pună în lucrare reînvierea diecezei noastre transilvane… spre trebuința Bisericii, mântuirea poporului și spiritul timpului.”

Andrei Șaguna a  luptat pentru faptul ca  ca ortodocșii și greco-catolicii să fie uniți, să nu fie  vrăjmași. În  anul 1861,Șaguna,  împreună cu episcopul greco-catolic Alexandru Sterca-Șuluțiu, au emis  la Sibiu o proclamație în care afirmau „Națiunea Română liberă!”. Ei au decis să îi  anatemizeze pe cei ce ar fi încercat să îi dezbine frații români de același sânge, dar de confesiuni religioase diferite canonic.
Cum îl vedea Mitropolitul Antonie Plămădeală
Mitropolitul Antonie Plămădeală l-a descris pe Sfântul Andrei Șaguna  poate cel mai frumos dintre toate laudele care i s-au adus Mitropolitului erou național al românilor:

„Șaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit conștiințe și destine, a redat speranțe și vigoare, a pus plugul în brazdă și a dezțelenit ceea ce amenința să devină pârloagă.”

Mitropolitul Andrei Șaguna odihnește în Mausoleul de la Rășinari, lângă Sibiu. Acolo este vegheat de recunoștința românilor, adică a celor pentru care a luptat o viață. Măreția faptelor sale este imposibil de uitat, pentru noi, cei de astăzi. Moaștele Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna au fost deplasate în procesiuni canonice în mai  multe locuri din România, pentru ca toți credincioșii să se închine la racla sfântă și să obțină binecuvântarea Sfântului.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2020/11/Andrei-Saguna-622x1024.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Ziua când Lumea a luat foc la propriu, de la un foc de pistol. 28 iunie 1914]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/ziua-cand-lumea-a-luat-foc-la-propriu-28-iunie-1914.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/ziua-cand-lumea-a-luat-foc-la-propriu-28-iunie-1914.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Ziua de 28 iunie 1914 trebuia să fie una de sărbătoare. Arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul muribundului Imperiu Austro-Ungar vizita  Sarajevo. După 1878, Imperiul avea un protectorat în Bosnia-Herzegovina. În octombrie 1908, Imperiul a anexat provincia, luând-o de la Imperiul Otoman.

Numai că în această zi, Arhiducele, un federalist și un reformator, avea să fie asasinat.  Izbucnirea Primului Război Mondial, exact la o lună, pe 28 iulie 1914, a fost influențată de eliminarea arhiducelui Franz Ferdinand.
28 iunie 1914, ziua dezastrului pentru Austro-Ungaria
28 iunie 1914 fusese pregătită ca o zi de paradă. Arhiducele Franz Ferdinand, nepotul Împăratului Franz Josef  era adeptul federalizării Austro-Ungarei. Asta însemna recunoașterea naționalităților din Imperiu și menținerea integrității teritoriale a dublei monarhii. Acest fapt nu putea fi tolerat de Franța, Rusia sau Anglia.

Asasinarea sa, la 28 iunie 1914, la Sarajevo, a avut loc printr-un complex de împrejurări. Misterul, ocultismul și spionajul sunt ingredientele acestui „cocktail mortal”. Franz Ferdinand se căsătorise cu Arhiducesa Sophia, căsătoria fiind morganatică (urmașii săi nu aveau drept la moștenire), de aceea, când se afla cu ea, Franz Ferdinand nu era păzit de garda specială, întrucât soția sa nu avea rangul necesar pentru această onoare.

[caption id="attachment_4555529" align="alignnone" width="976"] Asasinarea lui Franz Ferdinand a condus la izbucnirea Primului Război Mondial. Sursa foto: freedomnews.org.uk[/caption]
28 iunie 1914, naționaliștii sârbi lovesc necruțător
La 28 iunie 1914, militantul sârb Gavrilo Prinkip fusese inițiat alături de alți trei conjurați în planurile asasinării arhiducelui Franz Ferdinand. Acestea fuseseră puse la cale de către serviciile sârbe de spionaj militar. Paravanul a fost societatea secretă „Mâna Neagră”.  Arhiducele și soția treceau într-o mașină deschisă pe o stradă largă. Doi atentatori și-au încercat șansele, dar au fost imobilizați. Numai Prinkip  se ascunsese într-un butoi scăpase neobservat.

După ce a inspectat cartierele din Sarajevo, mașina oficială a dorit să revină către locul de reședință. Din reflex, șoferul a vrut să schimbe ruta. Brațul ferm al șefului gărzii care era în dreapta, l-a determinat să revină pe traseul unde fusese atacul. Prinkip a văzut în asta un semn providențial și s-a năpustit asupra mașinii oficiale, trăgând cu pistolul și aruncând o grenadă. Arhiducele și soția sa și-au pierdut viața.

Astăzi, locul de unde a lansat atacul din 28 iunie 1914 a rămas marcat prin existența urmelor în beton a picioarelor lui Prinkip. Acesta a încercat să înghită o capsulă cu cianură, dar aceasta nu și-a făcut efectul, fiind arestat și închis, murind de tuberculoză în temniță.
Un zugrav din Viena își amintea ziua, colindând cafenelele în căutare de lucru
La 28 iunie 1914, zugravul Adolf Hitler hălăduia prin Viena. Eșuase în a fi admis la Arte. Trăia din ilustratele pe care le picta după model. Evident, nefiind un artist consacrat, muncea la zugrăvit case. În  1925, după ce luptase în Primul Război Mondial, de partea Austro-Ungariei, și-a scris biografia politică. Era deja stabilt în Germania și începuse să urzească planul său anti-semit, criminal și războinic.

Despre 28 iunie 1914 și-a amintit că a rămas șocat că sârbii l-au asasinat pe Arhiduce, care le era cumva prieten. Supărat că „slavii dominau Viena”, credea că un german comisese atentatul.
Ultima împărăteasă a Casei de Habsburg a avut propria versiune
Franz Ferdinand a fost pentru Zita de Habsburg, ultima împărăteasă de la Viena, soția lui Carol, ultimul Habsburg, un om cu destin tragic. A fost convinsă că Franța prin Georges Clemenceau voia izbuncirea Războiului Mondial. Ori, Austro-Ungaria prin prezența pe tron a lui Franz Ferdinand nu ar fi ajuns acolo. Și ar fi salvat poate, imperiul dualist.

Așadar, 28 iunie 1914 a fost pregătit din Franța, sârbii fiind doar oamenii potriviți la locul potrivit. Evident, nu vom ști niciodată complet adevărul despre această zi care a dat foc lumii.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/12/Franz-Ferdinand-1200x720.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Sylvia Hoișie, „Mama Polidinului”, a supraviețuit Holocaustului în 1941-1944]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/sylvia-hoisie-mama-polidinului-a-supravietuit-holocaustului-in-1941-1944.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/sylvia-hoisie-mama-polidinului-a-supravietuit-holocaustului-in-1941-1944.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Sylvia Hoișie este recunoscută pentru jumătatea de secol pe care a dedicat-o cercetărilor pentru realizarea de medicamente. A trăit o viață îndelungată însă a avut parte de tragedia Holocaustului care îi putea curma viața. Și totuși, Sylvia Hoișie a ales să rămână în România. O Românie, ai cărei lideri, la un moment dat, au decis prin politică de stat că ea trebuia să moară.
Sylvia Hoișie, afectată de Holocaustul declanșat de Pogromul de la Iași din 27 iunie 1941
Sylvia Hoișie avea 14 ani în  momentul în care s-a declanșat Pogromul de la Iași în perioada 27-30 iunie 1941. Se născuse pe 24 iunie 1927 la Câmpulung Moldovenesc. La naștere, a purtat numele Korber. Părinții săi se numeau Klara și Leon Korber. S-au căsătorit în 1922. Mama sa se născuse în 1899 drept Klara Hutman, la Botoșani. Tatăl său se născuse în 1892, la Câmpulung Moldovenesc. Practica meseriile de geamgiu și de tinichigiu.

În octombrie 1941, toți evreii din Câmpulung Moldovenesc au fost aduși cu forța în Gara orașului. Au fost suiți în vagoane de vite, supraîncărcate. Oamenii mureau pe drum din cauza lipsei de aer, a lipsei de apă și hrană. Silvia Hoișie a văzut la 14 ani cum un om s-a sinucis în fața ei pentru că nu suporta că va muri axfisiat sau înfometat.
Sylvia Hoișie, 3 ani de deportare
Sylvia Hoișie a trăit în mai multe locuri din Transnistria alături de familia sa până în 1944. Atunci, a decis să revină la Botoșani, unde trăiseră rudele din partea mamei sale. Prima dată, au ajuns la Atachi, în zona Hotinului. De aici, au fost duși la  Moghilev, în Transnistria. Apoi, după ce au mituit soldați germani, membrii familiei sale au ajuns la Djurin, în Ucraina de astăzi.

La Moghilev, 40 familii au împărțit spațiul unei case de cultură dezafectate și transfomate în ghetou. Apoi, după ce au ajuns la Djurin, au putut trăi într-un cartier evreiesc. Situația era mai bună, în sensul că ea și familia sa munceau până la 12 ore pe zi pentru a avea ce să mănânce.
Mama Polidinului
Sylvia Hoișie a studiat Medicina, absolvind în 1952. În al cincilea an, s-a căsătorit cu Beno Hoișie. Erau studenți când s-a născut primul lor copil, Andrei. Silvia Hoișie s-a dedicat cercetării pe bacterii, fiind coordonată de bacteriologul Petru Condrea. În 1966, după câțiva ani de cercetări și studii aplicate pe sine și pe colegii de cercetare, a fost brevetat la OSIM, Polidinul.

Polidinul a fost obținut experimental în perioada 1962-1963. În multele interviuri acordate, legendarul medic român a spus:

„Am folosit pentru acest preparat numai ingrediente românești. Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franța ca să-i aducem în România (...) L-am testat (Polidinul n.a.) pe noi. Ne-am injectat șase zile la rând câte 2 ml de Polidin și toate reacțiile au fost bune. Și așa am primit dreptul de a-l produce”.

Marele medic a lucrat până în 2003, iar Polidin s-a fabricat până în 2012.

Sylvia Hoișie ne-a părăsit la Iași, pe 25 mai 2022, la aproape 81 ani de la deportarea sa în Transnistria. Urma să împlinească în acel an 95 de ani.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/06/mama-polidinului.v1-1536x960-1-1200x750.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Andreas Schmidt, omul Germaniei naziste în România]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/andreas-schmidt-omul-germaniei-naziste-in-romania.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/andreas-schmidt-omul-germaniei-naziste-in-romania.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Andreas Schmidt este un nume care mulți ani a fost interzis în România de către regimul comunist. Asta, pentru că timp de câțiva ani, din 1940 până în 1944, a jucat un rol mare în încercarea Germaniei naziste de a face din etnicii germani o adevărată „coloana V” a Reichului. În fapt, din 20 noiembrie 1940 și până în 8 octombrie 1944, a funcționt Grupul Etnic German condus până în septembrie 1944 de către Schmidt.
Andreas Schmidt  „a mirosit” că venea „Noua Ordine” nazistă
Andreas Schmidt s-a născut la Mănărade, azi o localitate inclusă în municipiul Blaj din județul Alba, la 24 mai 1912.  Sas de origine, a absolvit  studiile gimnaziale și liceale la Mediaș în 1929. A încercat să studieze Dreptul la Cluj, dar a abandonat și a ales să fie voluntar în Armata Română.

Andreas Schmidt a avut un simț politic ascuțit. Știa că sașii și șvabii acceptaseră Marea Unire din 1918. Pe măsură ce Germania nazistă se ridica, după 1933, el a înțeles că a fi în fruntea etnicilor germani din România este un avantaj. De aceea, el a urmărit formațiunile etnice germane, unele pro-naziste. A ales una radicală, condusă de Waldemar Gust, Frontul Național Muncitoresc. Acesta. comdus de Fritz Fabritius se contra cu organizația lui Hans Otto Roth. Carol al II-lea va interzice toate partidele în timpul dictaturii sale creând Frontul Renașterii Naționale.
Carol al II-lea pierde o treime din România Mare
În noaptea de 29/30 noiembrie 1938, liderul Mișcării Legionare, alături de Nicadori și Decemviri, aflați în închisoare au fost suprimați. Asta, după ce Hitler îi sugerase lui Carol al II-lea, care vizitase Berlinul  în 24 noiembrie 1938, că putea să-l numească pe Codreanu șef al Guvernului. Evident, eliminarea lui Codreanu a fost văzută de Schmidt ca șansa lui. Decapitată de principalii săi lideri, mișcarea sub Horia Sima se va alătura strategic atât Germaniei cât și viitorului dictator Ion Antonescu.

În iunie-septembrie 1940, România cedează ultimatumului sovietic, Dictatului de la Viena și presiunii Bulgariei, Basarabia. Bucovina de Nord, Herța, Ardealul de Nord-Vest și Cadrilaterul sunt pierdute în favoarea URSS, Ungariei, respectiv Bulgariei. Legionarii devin vocali, Carol al II-lea e nevoit să se gândească să-l aducă din arestul la domiciliu pe generalul Ion Antonescu, rivalul său politic.  Andreas Schmidt așteaptă la cotitură, știind că Antonescu, adept al cooperării cu Germania nazistă va trebui să accepte o formațiune politică a etnicilor germani sub auspicii naziste.

Pe 6 septembrie 1940, Ion Antonescu, prim-ministru propus îl detromează pe Carol al II-lea în favoarea fiului său Mihai. Partidele politice erau interizse cu excepția Mișcării Legionare care intră în Guvern. Totul a culminat cu proclamarea României ca stat național legionar pe 14 septembrie 1940. Pentru Schmidt, era o altă șansă în plus.
Andreas Schmidt, o ascensiune matrimonială
Schmidt a studiat Agronomia la Berlin din 1938. Aici, s-a căsătorit cu fiica unui general SS Brigadefuhrerul Gottlob Berger, Christa Berger. Socrul lui Schmidt conducea Oficiul Central pentru Etnicii Germani. Se știa că Germania alesese să acorde cetățenia germană tuturor etnicilor germani din afara Germaniei, care puteau să dovedească ascendența germană.

În  octombrie 1939, Schmidt devine sublocotenent SS. El a fost trimis în România, condusă de Carol al II-lea dun 1930 ca rege și din 1938 ca rege dictator, drept reprezentat recunoscut de către Berlin al grupărilor germanilor din România, evident, cu scopul de a le aduce la un numitor comun. El reușește astfel să „îi ia fața” lui Wolfram Bruckner, acesta fiind nevoit să i se substituie din punct de vedere ierarhic.

În primăvara lui 1940, deja Schmidt trecuse la treabă. Reușise să schimbe situația din Banat, unde se luptau două grupări ale șvabilor, cetățeni români de etnie germană. Schmdit a reușit să determine triumful formațiunii pro-naziste dintre cele două. A reușit să-și surprindă plăcut socrul convingând 1 000 tineri români de etnie germană să se înroleze în Waffen SS.

După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, deja germanii din România au început să se organizeze într-un grup specific pro-nazist. La 27 septembrie 1940, deja conducerea SS a decis ca Andreas Schmidt să conducă organizația numită „Deutsche Volksgruppe in Rumänien”, Grupul Etnic German. Flerul și alianța matrimonială îl duseseră pe Schmidt acolo unde visase, să fie numărul 1 între germanii din România.
Andreas Schmidt devine șeful GEG (Grupului Etnic German)
În noiembrie 1940 prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 transpus prin Legea 830 din 21 noiembrie 1940 ( la două luni după venirea la putere a legionarilor și a lui Ion Antonescu), este înființat oficial  ”Deutsche Volksgruppe in Rumänien”, Grupului Etnic German (GEG).

Misiunea lui Andreas Schmidt a fost una clară. Trebuia să convingă etnicii germani din România să se înroleze în Waffen SS. Prietenia lui Hitler cu Antonescu îi era de ajutor. În România, șeful Mișcării Legionare ...]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/06/Andreas_Schmidt_Volksgruppenfuhrer.png" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Președintele Kennedy și discursul istoric din 26 iunie 1963]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/presedintele-kennedy-si-discursul-istoric-din-26-iunie-1963.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/presedintele-kennedy-si-discursul-istoric-din-26-iunie-1963.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Președintele J.F. Kennedy a avut un mandat scurt, întrerupt de asasinarea sa în noiembrie 1963, la Dallas, Texas. Se preconiza că ar fi putut câștiga leer mandatul următor dacă acel atentat nu i-ar fi pus capăt zilelor într-un mod atât de violent. Încercarea eșuată de a invada Cuba, detensionarea crizei rachetelor sovietice din Cuba i se datorează. A stabilit termenul clar al cuceririi spațiului cosmic.
Berlinul de Vest și Berlinul de Est
În iunie 1963, se împlineau 22 luni, adică aproape 2 ani de la o decizie controversată a Germaniei de Est. Se știa că Berlinul fusese împărțit ca și Germania, după război, în patru zone de ocupație aliată. În 1949, luaseră ființă RDG în partea sovietică și RFG în părțile aliate. Partea sovietică a Berlinului devenise capitala RDG.

Partea aliată a rămas o exclavă aliată în mijlocul părții comuniste a Germaniei. În 24 iunie 1948-11 mai 1949, a avut loc, la inițiativa lui Stalin, Blocada Berlinului. Practic, Stalin a interzis aprovizionarea vest-berlinezilor pe cale terestră. US Air Force a parașutat alimente, haine, medicamente vest-berlinezilor.

[caption id="attachment_4421590" align="alignnone" width="920"] Sursa foto: Dreamstime.com[/caption]
Președintele și ideea de a merge în Berlinul de Vest
Pentru că din Berlinul de Est, se încerca fuga în Berlinul de Vest, în noaptea de 12/13 augut 1961, RDG a început să înconjoare Berlinul de Vest cu un zid, mai întâi, improvizat, apoi cu un zid de beton. Rămâneau cele patru puncte de acces convenite. Podul Glienicke, numit Podul Spionilor, unea Berlinul de Vest cu Berlinul de Est peste râul Havel. La mijlocul acestui pod era linia de demarcație între Est și Vest. Aici se făceau schimburile de spioni.

Din aceste considerente, în iunie 1963, Președintele Kennedy a decis să vină personal în Berlinul de Vest. Considera el că trebuia să confirme  celor din RFG și din Berlinul de Vest că SUA erau de partea lor. Berlinul de Vest nu a fost niciodată oficial parte a RFG, a fost o exclavă democratică iar vest-berlinezii aveau un statut aparte.

[caption id="attachment_4670068" align="alignnone" width="872"] John F Kennedy. Sursa foto captură video[/caption]
Președintele ține un discurs istoric
26 iunie 1963 a fost o zi istorică. Președintele SUA a ținut următorul discurs:

„Acum două mii de ani, oamenii se lăudau spunând: civis Romanus sum [sunt cetățean roman]. Astăzi, în lumea libertății, cine dorește să se laude, spune: «Ich bin ein Berliner!»... toți oamenii liberi, indiferent unde trăiesc, sunt cetățeni ai Berlinului, și deci, ca om liber, mă mândresc să spun: «Ich bin ein Berliner!»”
Controversele asupra discursului
Președintele Kennedy a ținut acest discurs care a fost aplaudat și care a arătat ferm poziția americană. Totuși, au fost destui analiști care au criticat discursul. Evident, republicanii, adversarii săi politici au fost cei mai vehemenți. Președintele SUA recunoștea astfel „status quo ante”. Adică recunoștea faptul că Berlinul era împărțit. Admitea de facto existența Zidului Berlinului.

Abia în 12 iunie 1987, cu aproape 24 ani mai târziu, republicanul Ronald Reagan, tot în Berlinul de Vest îi va cere liderului sovietic Mihail Gorbaciov: „Domnule Gorbaciov, dărâmați acest zid!”.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2022/12/kennedy-1024x683.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Dosarul „Basarabia, 26 iunie 1940”, eșecul diplomației României Mari]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/dosarul-basarabia-26-iunie-1940-esecul-diplomatiei-romaniei-mari.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/dosarul-basarabia-26-iunie-1940-esecul-diplomatiei-romaniei-mari.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Fără îndoială, momentul în care Basarabia a fost  solicitată imperativ de sovietici la 26 iunie 1940 reprezintă începutul sfârșitului pentru România Mare. Regele Carol al II-lea a acceptat în răstimpul de două zile impus de sovietici să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord. Sovieticii au ocupat și Herța.
Basarabia, ultimatumul din 26 iunie 1940, ora 22.00
Ambasadorul Gheorghe Davidescu a primit de la Ministrul de Externe Veaceslav V.Molotov nota ultimativă. În ea,  se preciza faptul că România a profitat în 1918 de slăbiciunea URSS și luat Basarabia. Bucovina de Nord era cerută drept compensație „mică” pentru prejudiciile aduse URSS, în special Ucrainei sovietice.  Aceasta ar fi avut o „legătură firească” din punct de vedere etnic cu Basarabia și Bucovina de Nord.

Ocuparea Herței este o problemă deschisă pentru istorici. Primul argument al sovieticilor insistă că a fost nevoie de anexiune tocmai pentru a proteja mai bine zona de siguranță feroviară. Concret, între Suceava, Cernăuți și Lvyv (Liov, Lemberg) era o cale ferată iar sovieticii doreau să aibă controlul asupra stației feroviare Noua Suliță. Considerau că România rămânea cu sectorul de cale ferată  care lega râul Suceava spre Rădăuți.


Herța, luată alături de Basarabia
Partea română a obiectat că Herța nu era parte nici a Basarabiei nici a Bucovinei (nici cea de Nord, nici cea de Sud). Stația feroviară Noua Suliță se afla pe traseul unei linii ferate construite de ruși în decembrie 1893. Ea urma traseul Boian ( racordul cu liniile ferate Austro-Ungare STEG)- Noua Sulită- Mămăliga- Criva-Lipcani- Kelmenti (Larga Hotin)- Ocnița (Lipnic)- Valcineț (Atachi)/Moghilev (traversare pe pod feroviar a râului Nistru)- Jmernika.


Sovieticii îi contrazic pe români cu harta românească
Și totuși, se pare că diplomația română poartă vina, fiindcă sovieticii i-au contrazis cu legea românească. Astfel, istoricul Nicolae Ciachir afirmă că în 1938, Herța a fost mutată administrativ din zona de  competență a Județului Dorohoi, județ al Moldovei (Vechiul Regat) în zona de competență a județului Cernăuți!

Deci, teoretic, administrativ, Herța depindea de Cernăuți, deci de Bucovina. Din păcate, din documentele schimbate în perioada 26-28 iunie 1940, nu reiese ca românii să fi explicat sovieticilor că Herța fusese introdusă recent, în aria Cernăuțiului. Ea era organic în județul Dorohoi, aflat în Vechiul Regat. Deci era în afara zonei cerută de ultimatum. Guvernul român nu va retrage trupele din Herța. Pe 29 iunie 1940, vor avea loc ciocniri cu trupele sovietice venite să ocupe zona conform celor convenite în timpul schimbului de telegrame din intervalul 27-28 iunie 1940.
Când serviciile secrete sunt ignorate
Mihail Moruzov, care cunoștea situația din Basarabia, știa exact cum acționa GRU, serviciul secret militar sovietic cu acțiuni în afara URSS. Exista o puternică penetrare a Basarabiei, dar politicienii de la București consideraseră că reprimând acțiunea sovietică de la Tatar Bunar în 1924 și condamnând făptașii dovediți, a rezolvat problema comunistă.

Mihail Moruzov a efectuat pe cont propriu o radiografie a zonelor puternic rusificate. Chiar a prezentat o schiță cartografică. Era menită, la nevoie, să fie prezentată sovieticilor drept încercare de negociere. Asta înainte să se ajungă la ultimatum. Ultimatumul din 26 iunie venea la patru zile de la capitularea pe front a Franței. Venea la o zi după semnarea oficială a capitulării, pe 25 iunie 1940!

Așadar, greșelile românilor au fost mari. Vorbim de nerezolvarea penetrației sovietice în scop de spionaj pe teritoriul Basarabiei. Paoi era nelămurirea sovieticilor în privința statutului Herței. Ea fusese introdusă artificial în zona județului Cernăuți. Totuși, Carol al II-lea nu a părut prea afectat fiindcă, după întoarcerea în centrala diplomatică a lui Gheorghe Davidescu, România l-a trimis la Moscova ca ambasador pe Grigore Gafencu, acesta rămânând la post până la 22 iunie 1941, când România a intrat în război contra URSS, de partea Germaniei naziste.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2019/09/basarabia-1024x576.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Drapelul tricolor, simbolul de stat al României]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/drapelul-tricolor-simbolul-de-stat-al-romaniei.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/drapelul-tricolor-simbolul-de-stat-al-romaniei.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Drapelul Național, simbolul eroismului și neatârnării. Deși, oficial, din 1848, vorbim de un drapel național revoluționar, tradiția este foarte veche. Data de 14/26 iunie 1848 este una emblematică. Guvernul Provizoriu de la București a decretat că Drapelul Național va fi în culorile albastru-la hampă, galben la mijloc și roșu în vânt. Dar oare de unde s-au inspirat pașoptiștii?
Decizia politică a statului român contemporan
Constituția României adoptată la 21 noiembrie 1991, în  articolul 12, alineatul 1 prevede „Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu”.
Proporțiile fiecări culori, nuanțele fiecărei culori, alături de „protocolul drapelului” sunt reglementate de către  Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.

Simbolistică în alegerea culorilor
Drapelul Național are o simbolistică aparte a culorilor. Albastrul simbolizează Libertatea, Galbenul Dreptatea, Roșul, spiritul de sacrificiu al poporului român de-a lungul secolelor. De menționat este că atât înainte de momentul 1848, cât și după, autoritățile au folosit dispunerea orizontală a culorilor, Adică atât domnitorul Alexandru Ghica, cât și domnitorul Barbu Știrbei au folosit drapele având culorile orizontale. Din 1856, însă, s-a menținut sistemul culorilor în sistem albastru, galben, roșu, orizontal.
Drapelul tricolor, de la legendă la acțiune politică
În Letopisețul de la Bistrița a fost menționată o întâlnire de împăcare între Bogdan Vodă și Radu Vodă la 1506. Pictorul Constantin Lecca a pictat, câteva secole mai târziu scena, drapelul Moldovei având culorile roșu și galben, iar cel al Țării Românești, galben și albastru. Cele trei culori apar și în simbolistica heraldică din vremea lui Mihai Viteazul, în steagul lui Tudor Vladimirescu pentru Drapelul Național.

În mai 1848, la Blaj, românii au folosit în Ardeal pentru Drapelul Național simbolul culorilor verticale, albastru, alb roșu, după amintirile lui George Barițiu. Pe Drapel, era deviza „Virtutea Romană Reînviată”. Pașoptiștii de la București au decis ca să folosească același sistem de dispunere, pe model francez, numai că drapelul românesc avea albastru, galben și roșu. Dispunerea culorilor era pe orizontală.


Drapelul revoluționar sfințit la Craiova
Drapeul Național are legătură cu orașul Craiova, Cetatea Băniei! Drapelele revoluționare au fost sfințite în vara lui 1848, în toate centrele revoluționare. La Craiova, de exemplu, a fost sfințit în curtea Bisericii Episcopale Gănescu, aflată atunci exact unde la finele secolului XIX s-a ridicat  Palatul de Justiție, astăzi, Rectoratul Universității din Craiova, adică principala clădire a Universității. Steagul revoluționar avea înscrisă deviza „Dreptate Frăție”.

[caption id="attachment_4565229" align="alignnone" width="920"] Drapel. Sursa foto: Pixabay[/caption]
Cuza și drapelul tricolor
Românii au continuat să poarte „tricolorul revoluționar”, adică Drapelul Național. L-au arborat chiar și în timpul Adunărilor Ad Hoc, în 1857. În perioada 1859-1861, au coexistat drapelele Țării Românești și Moldovei. Totuși, tricolorul pașoptist a rămas steagul unic. A fost folosit până la 1861, alături de drapelele celor două Principate, dintr-o întâmplare fericită.


Atunci când se îndrepta spre București, pentru prima oară, de la dubla alegere, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat de autoritățile primului județ al Țării Românești, Buzăul, cu drapelul tricolor. La 22 iunie 1861, Cuza avea să reglementeze drapelul tricolor drept Drapelul Național al României, în dispunerea culorilor orizontală: albastru, galben, roșu. Ulterior se va trece la dispunerea verticală a culorilor drapelului național.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2023/06/drapel-1024x683.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Cine a fost Ștefan Zeletin, sociologul român care a văzut burghezia ca pe o forță a progresului]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/cine-a-fost-stefan-zeletin-sociologul-roman-care-a-vazut-burghezia-ca-pe-o-forta-a-progresului.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/cine-a-fost-stefan-zeletin-sociologul-roman-care-a-vazut-burghezia-ca-pe-o-forta-a-progresului.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Ștefan Zeletin s-a născut la 19 iunie 1882, la Burdusaci, Bacău. Numele la naștere a fost Ștefan Motăș. Era grec după mamă,  Catinca Chiriac fiind fiica lui Ștefanachi Chiriac, subprefect la ocolul Zeletin. Moșia lor era la Motoseni, la 6 km de Burdusaci.
Ștefan Zeletin, o teză doctorală de excepție
Ștefan Zeletin (Motăș) a studiat la Bârlad și la Universitatea Friedrich-Alexander de Erlangen din Nürnberg. În 1912,  a devenit Doctor în filosofie obținîdn calificativul „Magna cum laude”la susținerea tezei de doctorat: „Persönlicher Idealismus gegen absoluten Idealismus in der englischen Philosophie der Gegenwart” („Idealismul personal versus Idealismul absolut în Filosofia engleză contemporană”) la Universitatea din Erlangen (Germania, 1912). A profesat  la apogeul carierei la Universitatea din Iași. Și-a luat numele Zeletin de la ocolul unde a fost subprefect bunicul său.


Cariera lui Ștefan Zeletin
Ștefan Zeletin și-a satisfăcut stagiul militar în perioada 1908-1909. Și-a  început cariera la Iași. A devenit secretar și bibliotecar al Seminarului Pedagogic Universitar din Iași, în perioada 1906-1919. A devenit profesor de limba germană, suplinitor, la Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad de la 1 sept. 1909.  A fost profesor titular de limba germană la Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad de la1 febr. 1910, a revenit pentru perioada 1912-1920. A fost militar pe frontul  Primului Război Mondial în 1916-1917.

A devenit apoi profesor de limba germană la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti în perioada 1920-1927.

A urmat revenirea în Moldova, Ștefan Zeletin devenind profesor universitar la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, Catedra de Introducere în filosofie şi istoria filosofiei vechi şi medievale din 1927până la moartea sa prematură în anul 1934.
Lucrarea fundamentală, apărută în 1925
În lucrarea sa „Burghezia română: originea și rolul ei istoric”, publicată în 1925, Ștefan Zeletin afirmă:

„Dacă cetitorul ar încerca să tragă o încheiere practică din cercetările de faţă, socotim că aceasta nu ar putea fi decât următoarea: îndrumarea spiritului român, în toate formele sale de activitate, de la vechea sa atitudine leneşă, negativă, la o atitudine de muncă pozitivă: de la criticism la creaţie.”

Burghezia era definită de Ștefan Zeletin drept „clasa socială care se ocupă cu valori de schimb, adică cu mărfuri” (...) Burghezia e ca o plantă, a cărei rădăcini pornesc din relaţiile de schimb, şi a cărei ramuri se răsfiră într-o atmosferă socială liberă”.

&nbsp;
Adversarul socialismului
Ștefan Zeletin era din punct de vedere al concepției filosofice și sociologice un determinist.  Ștefan Zeletin nu a împărtășit punctele de vedere ale generației sale de sociologi care supralicitau rolul satului românesc drept catalizator al spiritului economic național. Era așadar, opus lui Virgil Madgearu, dar nu era nici un antisemit de talia lui Mihail Manoilescu, acesta visând la „românizarea” elitelor intelectualității și economiei românești.

Ștefan Zeletin era un adversar a tot ce însemna idee socialistă. El a susținut că burghezia să se ridice prin deposedarea de bunuri a țărănimii, cumva cum se întâmplase în Anglia în perioada revoluției burgheze cu acele „îngrădiri” necesare exitenței fermelor de oi. Așa au apărtu micii „squirres” acei mici burghezi funciari și industriali locali, mai prejos decât lorzii, conții, baronii, dar mai presus decât producătorii.

Ștefan Zeletin a părăsit această lume în data de 20 iulie 1934, la București.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/04/Steag-Romania-1200x800.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Ion Ionescu de la Brad, agronomul revoluționar și părinte al agronomiei ca știință]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/ion-ionescu-de-la-brad-agronomul-revolutionar-si-parinte-al-agronomiei-ca-stiinta.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/ion-ionescu-de-la-brad-agronomul-revolutionar-si-parinte-al-agronomiei-ca-stiinta.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Ion Ionescu de la Brad și-a legat numele de agricultura românească. A fost un deschizător de drumuri și un promotor al emancipării țăranilor. A fost vicepreședintele Comisiei Proprietății (21 iulie 1848) în timpul Revoluției de la 1848 din Țara Românească. În timpul României Moderne, a fost demnitar, dar și un cercetător pasionat pe moșia sa de la Brad, al activităților agricole.
Ion Ionescu de la Brad, agronomul revoluționar
Ion Ionescu de la Brad s-a născut pe 24 iunie/ 6 iulie 1818, la Roman, în Moldova. A fost fiul lui Ion Isăcescu și al Elisabetei născută Cima, fiică de preot.  S-a format la Academia Mihăileană de la Iași. A studiat la Paris, în special, agronomia. A  urmat și cursuri de științe ale naturii și economie. A venit în contact cu alți studenți care vor pune bazele mișcării pașoptiste.

A revenit în Moldova natală, la 24 de ani, licențiat în Agronomie, devenind primul profesor în acest domeniu din școala românească. A profesat la Academia Mihăileană în perioada 1842-1848.

În anul 1845, a participat la întâlnirile conspirative de la conacul Mânjina, deținut de Costache Negruzzi, în actualul județ Galați, unde a legat prietenii strânse cu Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Iacob și Costache Negruzzi.
Ion Ionescu de la Brad și eșecul Comisiei Proprietății
Ion Ionescu de la Brad era un intelectual desăvârșit. Prezența sa începând din 21 iulie 1848, ca vicepreședinte al Comisiei Proprietății avea ca scop transpunerea în practică a împroprietăririi țăranilor cu despăgubire, prevăzută de Proclamația de la Islaz în faimosul său punct 13.

Problemele erau mari. În primul rând, mulți boieri nu doreau această reformă și se știe cu ce greutate și lipsuri a reușit Cuza să facă reforma la 1864. Lipseau specialiștii în măsurători, lipseau cei care să găsească modul legal de a face exproprierea.

În primul rând, lipsea timpul, pentru că după ce a existat tentativa de arestare a Guvernului provizoriu, revoluționarii trebuiau să se pregătească politic și militar pentru o eventuală rezistență armată.

Rusia obligase Imperiul Otoman să intervină, amenințând că va interveni ea însăși iar Guvernul a devenit Locotenență Domnească. Totul s-a terminat la 13 septembrie 1848, prin ciocnirea de pe Dealul Spirii, dar Comisia Proprietății a fost desființată încă din august 1848.
Ferma model de la Brad-Negri
Ion Ionescu de la Brad a acceptat din 1864 să se implice în aplicarea reformei agrare căreia i se dedicase la 1848.A lucrat în poziția de inspector pentru agricultură și după 1866, până în 1869. A făcut parte ca deputat din Parlament, susținând în continuare emanciparea țărănimii.

Pe moșia sa de la Brad-Negri, Bacău, a instituit un model agricol și o școală agricolă pe o fermă-model.  A fost numit Membru Corespondent și Membru de Onoare al Academiei Române în 1884.

A decedat pe 16/28 decembrie 1891, la moșia sa de la Brad-Negri. Trăise acolo ultimii 22 de ani din viață.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/06/Ion_Ionescu_de_la_Brad1.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Carol al II-lea, vals periculos cu dictatorii lumii]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/carol-al-ii-lea-vals-periculos-cu-dictatorii-lumii.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/carol-al-ii-lea-vals-periculos-cu-dictatorii-lumii.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Carol al II-lea a rupt tradiția monarhiei constituționale. Elev al lui Nicolae Iorga, Carol s-a visat mai mult domnitor decât rege. Fiul său pe care l-a detronat a fost numit Mare Voievod de Alba Iulia. Carol al II-lea detesta democrația și dezbaterea parlamentară.  Evident, nu uitase excluderea sa din Casa Regală și din succesiune pe 4 ianuarie 1926. Carlismul a fost un vals periculos între nazism și comunism.  A fost o dictatură „originală” cu origini în instituția domniilor medievale românești.
Carol și tentația Restaurației
Carol al II-lea a devenit rege pe 8 iunie 1930. Pe 24 iunie 1927, se înființase Legiunea Arhanghelului Mihail. Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul său îl asasinase pe Prefectul Poliției din Iași care-l anchetase. Procesul de la Turnu Severin îl achitase pe Codreanu în 1925. Drumul spre politică purtând pistolul la brâu era dechis.

Erau ultimele luni de viață ale Regelui Ferdinand și ale lui Ionel Brătianu. Erau ultimele zile ale unei democrații care agoniza. Moartea lui Ferdinand,Regența și moartea lui Ionel Brătianu a lăsat România în voia valurilor. Se simțea absența unei mâini forte în politică.  Principele Regent Nicolae era departe de a fi un politician cu aptitudini politice reale. Era un om de curte.

Iuliu Maniu a fost un ambițios pentru că el a creat PNȚ tocmai să preia puterea după 1926. Revenirea lui Carol în țară, din exilul impus după 1926 era luată în calcul de Maniu, de Principele Nicolae, de generalii din Armată. Liberalii Gheorghe Tătărescu și Gheorghe Brătianu erau și ei de acord cu Restaurația.
Legionarii, rivalii lui Carol al II-lea
Legionarii propovăduiau antisemitismul ca armă ideologică și economică. Biserica Ortodoxă Română îi tolera. Regele Carol al II-lea a visat să aducă Legiunea sub controlul său. Nu a reușit. Domnia sa a fost un carusel periculos al relației cu legionarii. I-a tolerat apoi i-a vânat fără milă. Apoi le-a decapitat brutal conducerea. Eliminarea în decembrie 1933 a lui IG Duca i-a folosit lui Carol. Asasinarea lui Mihail Stelescu de către legionari din nou a dus la arestarea unora din cei considerați elita conducerii Legiunii.

Carol al II-lea l-a detestat pe generalul Ion Antonescu. Știa că i-ar putea lua locul într-o zi. Antonesu își crease un nume în Armată și diplomația militară. Era prieten cu Zelea Codreanu. Detesta parlamentarismul. Detesta comunismul și, de asta, era un admirator al Germaniei naziste. Era un antisemit notoriu.

În 1937, doi legionari mor luptând lângă Madrid pentru regimul generalului Franco. Sunt transformați în eroi de masă de către legionari. Carol al II-lea nu le oferă șansa de a forma Guvernul în decembrie 1937. Preferă doi antisemiți, pe Octavian Goga și Patriarhul Miron Cristea. Erau oameni duri dar nu-i ieșeau din vorbă. În mai 1938, Regele s-a debarasat de Octavian Goga, demis în februarie 1938. A considerat că Octavian Goga era prea apropiat de Germania nazistă. Moartea lui Goga ar fi fost determinată de o otrăvire pusă la cale cu știrea lui Carol al II-lea.
Hitler și Antonescu
Vizita la Berlin din toamna lui 1938 i-a arătat lui Carol al II-lea direcția. El însuși îl numise pe Miron Cristea, Patriarhul BOR în fruntea Guvernului. A permis românizarea econnomiei, o manevră politică antisemită. A tolerat crime și asasinate legionare. Dar, a ajutat Polonia căreia i-a salvat Tezaurul și mulți civili în 1939.

S-a împăcat cu ei, în 1940, dar era prea târziu. Ion Antonescu se apropiase de ei și a preferat să-i țină lângă el, la putere. Asta, pentru că unele cercuri de la Berlin mizau pe legionari ca mișcare pro-germană și anti-semită. Gestul lui Carol al II-lea de a decapita Legiunea a fost văzut ca un gest neamical de către Hitler.
Carol al II-lea și Stalin
Relația lui Carol al II-lea cu Stalin a fost cumva curioasă. Deși, s-a tras la Grivița în februarie 1933 în muncitorii feroviari. în 1934, Carol al II-lea e de acord să reia relația diplomatică dintre România și URSS. Stalin a fost tentat să îl includă pe Carol între sursele sale de inspirație în lupta contra pro-germanilor.

Carol al II-lea a cedat Basarabia, Bucovina de Nord și Herța, iar relația cu URSS a continuat până în iunie 1941, chiar dacă regele a abdicat în septembrie 1940. După 1945, Regele Carol al II-lea a fost cumva lăsat să creadă că Stalin l-ar vrea readus în România ca rege, atât înainte de abolirea monarhiei din 1947, cât și după aceea.  Ernest Urdărianu a făcut antecameră la ambasadorul sovietic din Ciudad de Mexico. Evident, Stalin nu avea de gând să mențină monarhia.
Regele dezamăgit
Carol al II-lea a reușit să supere trei dictatori, pe Hitler, Stalin și pe Antonescu.  Pe acesta din urmă, l-a izolat, dar știa că ar putea, la un moment dat, să apeleze la el,. Chestiunea Tezaurului Poloniei i-a înfuriat pe amândoi, pentru că amândoi dictatorii aveau nevoie de aurul polonez.  I-a prigonit pe evrei, pe legionari și pe comuniști. A sfârșit alungat de Antonescu. Asta după ce pierduse o treime din România Mare. Plecat d...]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2018/06/o-marturie-directa-despre-intelegerea-secreta-iuliu-maniu-ion-an.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[România, între alegerile anticipate și pericolul de junk economic]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/romania-intre-alegerile-anticipate-si-pericolul-de-junk-economic.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/romania-intre-alegerile-anticipate-si-pericolul-de-junk-economic.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[România trăiește din ce în ce mai periculos din cauza crizei politicie. Un subiect ce a fost dezbătut, marți, la podcastul Contrapunct, difuzat pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România. Dan Andronic i-a avut invitați pe jurnalistul Mirel Curea și pe analistul Bogdan Jelea.
România, între alegerile anticipate și pericolul de junk economic
Există un scenariu provocat de haosul din politică: organizarea alegerilor anticipate. Mirel Curea este de părere că această variantă, care ar însemna automat dizolvarea Parlamentului, nu ar fi pe placul aleșilor. Care și-ar pierde mandatele.

„Alegerile anticipate pot reprezenta o soluție. Dar, nu cred că reprezintă o soluție pe placul nimănui. Însă, vor deveni un instrument foarte puternic în mâna lui Nicușor. Știți la fel de bine ca și mine că un parlamentar, și acum vorbesc de parlamentarii obișnuiți, nu vorbesc de stelele partidelor, de megastarurile lor, trebuie să cotizeze ca să intre pe listele astea. Cine să vrea să cotizeze iar la cât? La un an jumate? La doi ani? Nu!”, a afirmat Mirel Curea.

https://www.youtube.com/watch?v=1Vc58OgQQiI
„N-au cum să fie de acord”
„Tu crezi că va mai fi nevoie de o campanie electorală în care va mai fi nevoie de mulți bani? Eu nu cred. Pentru că realitatea e cea mai bună”, a întrebat Dan Andronic.

„Eu vorbesc de șpaga pe care o dai ca să intri pe lista de partid, să ajungi și parlamentar. Despre asta vorbesc. Eu cred că ăia care au dat acum 2 ani trebuie să fie de acord ca să fie alegere anticipate. Cum să fie de acord? N-au cum să fie de acord. Nu și-au recuperat prejudiciul”, a continuat Curea.

Dan Andronic a vorbit despre o soluție prin care parlamentarii ar putea să fie controlați. „Cea mai simplă modalitate de a controla votul e nu-i bagi în sală.”

În perspectiva posibilelor alegeri anticipate, președintele Nicușor Dan va avea la dispoziție o armă de control foarte puternică, a mai afirmat Mirel Curea.
Arma lui Nicușor Dan
„Alegerile astea anticipate vor deveni însă o armă foarte amenințătoare în mâna lui Nicușor Dan. Bă, nu vă înțelegeți? Ok, mergem la alegerile anticipate. Păi voi chiar credeți ce spun ăștia pe la televizor? Da, domne, nu avem nicio problemă, vrem alegerile anticipate.”

Dan Andronic a avertizat căă România riscă enorm din punct de vedere economic, dacă va fi retrogradată la categoria junk. „Mai avem până pe 12 iulie și avem primul verdict de junk. Oamenii se uită și nu înțeleg despre ce e vorba. Iar politicienilor nu le pasă.”]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/04/Plen-parlament-1200x800.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Mirel Curea: Cred că Simion n-a urmărit decât să-și sublinieze importanța. Și a reușit]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/mirel-curea-cred-ca-simion-n-a-urmarit-decat-sa-si-sublinieze-importanta-si-a-reusit.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/mirel-curea-cred-ca-simion-n-a-urmarit-decat-sa-si-sublinieze-importanta-si-a-reusit.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Jocul făcut, luni, de AUR și George Simion, subiect de analiză la podcastul Contrapunct, difuzat pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România. Realizatorul Dan Andronic a discutat cu jurnalistul Mirel Curea și cu analistul Bogdan Jelea.

Premierul propus, Adrian Veștea, nu a trecut de votul din Parlament, esențial fiind boicotul celor de la AUR. Despre mișcarea făcută de formațiunea politică a vorbit Mirel Curea. „Eu cred că Simion, ieri, n-a urmărit decât să-și sublinieze importanța. Și a reușit să și-o sublinieze. Bă, am mulți parlamentari, sunt pe locul 2, trebuie să țineți cont și de mine.
Mirel Curea: Cred că Simion n-a urmărit decât să-și sublinieze importanța. Și a reușit
Eu cred că asta a urmărit și asta și reușit. Asta e realitatea obiectivă de care vorbeam. Știți când se apropie un incendiu de tine într-o preerie care a luat foc, soluția este să combați focul cu foc. Să dai foc din partea ta ca să se ardă iarba uscată până la limita valului de foc care se apropie spre tine. Adică realitățile obiective nu le negi, le iei în calcul. Și de-aia cred că în următoarea variantă de guvern, probabil zic că nu-s Baba Vanga, dacă va fi însărcinat pardon de expresie, Sorin Grindeanu cu formarea guvernului, eu cred că va trebui să ofere niște portofolii celor de la AUR.”

Bogdan Jelea a vorbit despre USR, partid care deși a fost la putere nu a realizat mai nimic concret. În timp ce AUR rămâne o necunoscută în privința capacității de-a conduce.
USR și populismul
„USR-ul a fost și este un partid populist. Care nu face decât să ne indice cine sunt dinamicii și când are ceva de făcut și este la putere, nu livrează aproape nimic. AUR-ul n-a avut când să fie la putere momentan, deci nu știm dacă va livra sau nu, dar avem îndoieli temeinice. N-am văzut cine știe ce idei spectaculoase și nici cine știe ce purtători de mesaj. Or, e normal cumva ca cele două categorii de populism să se evoce unul pe celălalt, să se războiască unii cu ceilalți”, a afirmat analistul.

https://www.youtube.com/watch?v=1Vc58OgQQiI

„Pentru că în felul ăsta asigură o ruptură și mai mare în societate, din păcate pentru PSD, care e este pe nicăieri. Pe nicăieri nu doar din punct de vedere ideologic, ci din punct de vedere al acestei rupturi. Pentru că, așa cum spuneai foarte bine, încă în 1990 oamenii au vrut tabere. Și oamenii s-au poziționat, că suntem noi, nu știu, spirit latin, poate și originea asta balcanică, poate și otomanii și comunismul, mă rog, suntem destul de însuflețiți de toate ideile astea și de lupta asta. Ne place când câștigăm, ne bucurăm când adversarul a pierdut și așa mai departe. Din păcate, și asta e concluzia mea.
Nu existăm pe plan extern
Niciuna dintre abordările astea nu are absolut nicio legătură cu România și cu interesul pe care fiecare cetățean ar trebui să-l aibă. De stabilitate economică, de refacerea echilibrelor bugetare, de poziționare externă, noi suntem efectiv pe nicăieri. Se discută lucruri pe tot felul de domenii, de formate în Europa. Nu avem relații consolidate, nu avem planificare cu nimeni.
Fix cu nimeni. Nu zic că doamna Țoiu nu este o eminență. a diplomației spun doar că noi nu existăm în acest plan”, a mai precizat Jelea.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/05/George-Simion-1-1200x800.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Bogdan Jelea: Suntem în ultimii 36 de ani, cu certitudine, în cea mai complicată situație]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/bogdan-jelea-suntem-in-ultimii-36-de-ani-cu-certitudine-in-cea-mai-complicata-situatie.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/bogdan-jelea-suntem-in-ultimii-36-de-ani-cu-certitudine-in-cea-mai-complicata-situatie.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[România, în degringoladă politică și economică. Un subiect analizat, marți, la podcastul „Contrapunct”, realizat de Dan Andronic, difuzat pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România. Parteneri de discuție au fost analistul Bogdan Jelea și jurnalistul Mirel Curea.

Situația internă este alarmantă, iar contextul internațional agitat ridică, de asemenea, numeroase semne de alarmă, a explicat Bogdan Jelea. „Suntem în ultimii 36 de ani, cu certitudine, în cea mai complicată situație. Internațional, relațiile se schimbă și ale noastre, și ale altora. Vedem repoziționarea, tensiunile intestine în interiorul Uniunii Europene. 
Bogdan Jelea: Suntem în ultimii 36 de ani, cu certitudine, în cea mai complicată situație
Vedem forme, ceea ce noi doi am mai dezbătut, forme de populism despre care acum cinci ani când m-am apucat să studiez fenomenul și să scriu, erau ori imperceptibile, ori nu le puteam identifica. Populism în sensul ăla de scandal, demagogie, clivaj și foarte, foarte multă dezbinare.

Natura umană, istoricește vorbind, sau mai corect spus, natura umană este neschimbată de 200 de mii de ani. Asta am învățat, niște cercetări la Facultatea de Istorie, anume că dacă am luat un individ, dar cu 200 de ani din urmă și l-am alfabetiza, și l-am îmbrăca așa cum ne îmbrăcăm noi, cu siguranță s-ar integra foarte ușor. Revin la idee. Internațional, lucrurile sunt foarte, foarte complicate. Nu mai spun de războaie, de conflicte”, a afirmat invitatul emisiunii.

https://www.youtube.com/watch?v=1Vc58OgQQiI
„Nimeni nu are absolut nicio viziune”
Care a mai atras atenția că țara pare lăsată de izbeliște, din moment ce la nivel politic nu există repere clare.

„Eu am senzația că nimeni nu are absolut nicio viziune în legătură cu direcția pe care România ar trebui să o aibă. Iar direcția unei țări se stabilește în mod ierarhic, în ordine de prioritate, întâi la nivel extern și apoi la nivel intern.”

În ceea ce privește votul de luni din Parlament, pentru învestirea Executivului lui Adriabn Veștea, Dan Andronic a remarcat jocul făcut de cei de la AUR.

„Mie mi se pare că Simion a jucat-o într-un mod atât de infantil, încât eu stau să mă întreb de ce să mai vorbești vreodată cu omul ăsta?

Mi s-a părut circul, ăla, îl cheamă pe Veștea ca să stea două ore de vorbă cu el și să-i spună că după aia să-l sune și Nicușor, să-i ceară scuze, mai lipsa să-l sune Trump, să-l roage pe Simion”, a spus realizatorul podcastului.
„AUR și Simion sunt plătiți din banii românilor”
„Gândiți-vă la interesul lui Simion și al celor de la AUR”, a afirmat Jelea.

Dan Andronic a replicat. „Nu, pentru că și AUR și Simion sunt plătiți din banii românilor, iar România este în criză economică. Eu nu vreau să mă gândesc la interesul lui. Eu vreau să mă gândesc la interesul meu. Nu mă gândesc la interesul lui.”

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/06/2026-06-22-9852-1200x800.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Costin Georgescu, la 3 ani de la dispariție. Fostul șef al SRI care a pregătit instituția pentru standardele NATO]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/costin-georgescu-la-3-ani-de-la-disparitie-fostul-sef-al-sri-care-a-pregatit-institutia-pentru-standardele-nato.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/costin-georgescu-la-3-ani-de-la-disparitie-fostul-sef-al-sri-care-a-pregatit-institutia-pentru-standardele-nato.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Costin Georgescu, 3 ani de la dispariție. Fost parlamentar, fost Director al SRI, a avut o carieră deosebită în slujba statului român.  Având o factură pronunțat liberală, Costin Georgescu a fost membru al PNL. A devenit deputat PNL de Alba în perioada 1996-1997.  A fost inginer, deputat PNL de Alba, Director al SRI și Ambasador al României în Cipru. După demisia de la SRI, Costin Georgescu a fost acreditat la 12 ianuarie 2001, ambasador în Cipru. Și-a încheiat mandatul la 24 august 2004.
Costin Georgescu a decedat pe 23 iunie 2023
Diplomatul și omul politic Costin Georgescu a fost din anul încetării mandatului de ambasador în 2004 și până la decesul său, survenit la 23 iunie 2023 o voce autorizată în mass-media românești, timp de 19 ani. Costin Georgescu prezenta obiectiv realități geopolitice și evoluții în acest domeniu, într-un context internațional marcat de crize și conflicte într-o lume care-și revenea după pandemia de Covid 19.


Diplomatul a fost decorat cu Ordinul Național "Steaua României" în grad de Mare Ofițer (30 noiembrie 2000)  „pentru merite deosebite în apărarea intereselor fundamentale ale statului român”.


[caption id="attachment_4403063" align="alignnone" width="941"] foto: Răzvan Vălcăneanțu[/caption]



Costin Georgescu, inginer cu experiență vastă


Costin Georgescu s-a născut la Craiova, la 22 februarie 1942. A fost absolvent al Institutului de Construcții București. Și-a luat licența la Facultatea de Construcții Hidrotehnice în anul 1967. Până în anul 1992, a avut o carieră în inginerie. De la inginer stagiar, a lucrat apoi ca șef de șantier, șef al unui grup de șantiere. A fost director tehnic de proiectare și director de trust.

Din 1992 și până în 1996, a lucrat ca director de dezvoltare la Societatea „R” S.A. Această societate controla și publicația „România Liberă”.


În fruntea SRI și în diplomație
A demisionat din Parlament la 2 iunie 1997. La 26 mai 1997, a devenit directorul SRI, prin votul Camerei Deputaților și al Senatului în ședință comună. Ca Director al SRI în timpul Președinției lui Emil Constantinescu a reușit să accelereze reforma SRI spre o instituție compatibilă cu standardele euro-atlantice spre care România aspira după eșecul acceptării României la Summitul NATO de la Madrid din 1997.Nu a fost de acord cu Legea Ticu, pentru că el considera că ofițerii conspirați din fosta Securitate nu trebuiau deconspirați așa cum voia cunoscutul politician țărănist Constantin Ticu Dumitescu, lider al AFDPR - Asociației Foștilor Deținuți Politici din România.


Viziunea lui Costin Georgescu în dezvoltarea SRI și a strategiei de siguranță națională a României

Costin Georgescu a explicat faptul că unii ofițeri au continuat să-și execute misiunile încredințate și după schimbarea din 1989, misiuni care nu aveau legătură cu regimul politic ci erau legate de siguranța națională a României.

Se știe că distrugerea structurilor de informații din Cehoslovacia, Iugoslavia au fost o cauză determinantă a prăbușirii acestor state, Cehoslovacia, prin divorț de catifea, Iugoslavia printr-un sângeros război interetnic care s-a prelungit de la începutul anilor 90 până la debutul anilor 2000. Expresia tipică a „reformei de dragul reformei” a fost aceea a unui mare istoric contemporan care spunea: „nu trebuie aruncat copilul pe care l-ai îmbăiat, o dată cu apa din albia în care l-ai îmbăiat”!

&nbsp;
]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2023/06/Costin-Georgescu-827x1024.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[34 ani de „Evenimentul Zilei”]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/34-ani-de-evenimentul-zilei.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/34-ani-de-evenimentul-zilei.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[34 de ani de „Evenimentul Zilei”- peste trei decenii în care publicul român a avut parte de „altceva” în materie de presă scrisă. EvZ a avut mai multe perioade de leadership, strategii diferite, a trecut cu succes de la „print” la „on-line”. Evenimentul Zilei a avut și are jurnaliști de excepție și un management de redacție eficient.

În data de 22 iunie 1992, apărea pe piața presei libere românești „Evenimentul Zilei”. Articolul de față nu se vrea o evocare istorică în date seci și cronologie. Este pur și simplu un text, să îi spunem „sentimental” din partea unui om care face parte din echipă de puțin timp, dar a crescut  în calitate de cititor de presă cu „Evenimentul Zilei”cum se zice.

[caption id="attachment_4745036" align="alignnone" width="1332"] EVZ, iulie 1992. sursa: arhiva[/caption]
Mai multe epoci, un singur ziar
„Evenimentul Zilei”, „Capital”, „Evenimentul Istoric” sunt branduri care s-au impus pe piața media din România. Nume ca Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Dan Andronic, Alecu Racoviceanu, Simona Ionescu, Mirel Curea sunt cei care timp de, iată, peste trei decenii au făcut și fac tot posibilul ca Evenimentul Zilei să fie o prezență permanentă în viețile noastre!

Privit în ansamblu, parcursul de 34 de ani al Evenimentului Zilei se confundă cu însăși tranziția României de la post-comunism la integrarea euroatlantică. Prin paginile sale au trecut mineriadele, alternanțele la guvernare, privatizările, aderarea la NATO și UE, crizele economice și marile reașezări politice.

La această aniversare, Evenimentul Zilei își confirmă statutul de veteran al presei libere. Într-o epocă marcată de fake news și mesaje efemere pe rețelele sociale, rezistența unui brand timp de aproape trei decenii și jumătate reprezintă o dovadă a faptului că publicul român continuă să caute analiza de substanță, informația din culise și jurnalismul cu personalitate.

[caption id="attachment_4745035" align="alignnone" width="1494"] Dosar Noi suntem Statul, 2017. sursa: arhiva EVZ[/caption]
Evenimentul Zilei, dacă nu exista, trebuia inventat
Perioada decembrie 1989-iunie 1992 a fost pentru presa românească o perioadă de adaptare. Eliberată din chingile cenzurii, presa românească încerca să pornească pe un drum nou. Acesta presupunea exprimarea pe cât posibil liberă a opiniilor politice, Era nevoie de prezentarea informației de tip caleidoscop, magazin internațional, Era nevoie de noutăți din ceea ce se va numi show-biz național și internațional. Evenimentul Zilei a apărut ca un element de noutate absolută pe piața emergentă a presei românești.

Înainte de 1989, era o comisie de cenzură la nivel național, un „consiliu al educației și culturii socialiste”, iar tot ce era „nesănătos” nu era tolerat. Chiar dacă prin almanahurile marilor ziare mai apăreau informații despre vedetele internaționale, acestea erau bine filtrate iar anumite „excese” ori „ieșiri în decor” ale acestora erau taxate ca marcă a „capitalismului decadent care umbrea talentul”. Evenimentul Zilei a „spart” blocada ideologică.

[caption id="attachment_4490037" align="alignnone" width="1690"] Coldea în EVZ 2005sursa: Arhiva EvZ[/caption]
Evenimentul Zilei a fost original
Artiștii români, oamenii de știință români, în general elitele trebuiau să se încadreze până în decembrie 1989 în „politica de partid și de stat”. Se decidea cine apărea în mass-media sau nu. Dacă apărea, nu era totuna cum apărea! Perioada 1990-1992 a fost una de provizorat. Ziarele mari și-au schimbat numele, cu unele excepții.

Alte publicații au încetat să mai apară. Nu se mai încadrau în peisaj. Evident, în acei ani, revistele occidentale au început să apară, netraduse. Apoi au avut redacții speciale în limba română, Paris Match fiind cel mai cunoscut brand internațional care a intrat pe piața românescă. Evenimentul Zilei a răspuns provocărilor momentului.

Pur și simplu, „a fost altceva”! Numit „bulina roșie”, Evenimentul Zilei a oferit altceva. Formatul caleidoscopic pe print, știrile interne, externe, textele bine gândite l-au făcut rapid să fie luat de la chioșcurile stradale și chiar de pe tarabele din zona gărilor și piețelor, încă de la aducerea sa de către mașinile de distribuție.

[caption id="attachment_4481285" align="alignnone" width="1250"] Toate edițiile EVZ din 1992 până în 2019 pot fi acum accesate online. Sursa Foto: Arhiva EVZ[/caption]
Evenimentul Zilei și provocările contemporane
În România, se reluau seriale occidentale precum „Dallas” ori ”Dinastia”, „Colombo” pe care cenzura de dinainte de 1989 le oprise. Evident, Evenimentul Zilei venea cu știri despre actorii acelor seriale, despre modul în care Peter Falk - Colombo sau Larry Hagman - JR Ewing ar fi avut de a face cu diplomații români care doreau ca ei să promoveze România comunistă.

Au apărut marile concerte, Michael Jackson, Al Bano & Romina Power veneau în România. „Evenimentul Zilei” ca de altfel, toată presa românească era la post. Apăreau informații istorice despre mari ...]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/04/evz-sigla-1200x717.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Frontul de Est. România și URSS, pe frontul propagandei]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/frontul-de-est-romania-si-urss-pe-frontul-propagandei.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/frontul-de-est-romania-si-urss-pe-frontul-propagandei.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Frontul de Est pentru România a însemnat participarea între 22 iunie 1941 și 23 august 1944 la războiul contra URSS, alături de Germania nazistă și aliații ei din cadrul Axei. Propaganda a jucat un rol major atât pentru România cât și pentru URSS. Principalele faze ale propagandei vor fi analizate în funcție de direcția de manifestare.
Frontul de Est, eliberarea teritoriilor cedate de România în vara lui 1940
Frontul de Est a fost marcat de o puternică propagandă, însoțită de epurări și masacre. În aprilie 1941, la Fântâna Albă, au fost masacrați români care fuseseră influențați că li se va da voie să treacă în România. Au fost măcelăriți de trupele NKVD din Ucraina sovietică. Apoi, Stalin și Antonescu au gândit două măsuri cumva asemănătoare înainte să se lupte efectiv pe Frontul de Est.



Stalin a ordonat în noaptea de 12/13 iunie 1941 primul val de deportări ale românilor din Basarabia, Bucovina de Nord și Herța. Evident, măsurile lui Stalin și Antonescu prevedeau „curățarea terenului”, crimele fiind monstruoase de ambele părți.

La 21 iunie 1941, cu o zi înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, Antonescu a ordonat deportarea evreilor români dintre Prut și Siret, Aceștia au fost internați în lagăre precum cel din inima Olteniei de la Târgu Jiu.

În perioada 27 -30 iunie 1941, la Iași, are loc un mare pogrom anti-evreiesc care se încadrează în aceeași politică de tip criminal cunoscută sub denumirea de „curățirea terenului”.


Frontul de Est, episoadele Odessa și Divizia Tudor Vladimirescu
Frontul de Est a avut în perioada 22 iunie 1941-16 octombrie 1941, succese pentru români și germani. Restabilirea frontierei românești așa cum fusese la 26 iunie 1941 și ocuparea Odessei, însoțită de masacrul din 22 octombrie 1941 au fost acțiuni ale românilor, cu sprijinul trupelor germane. Antonescu va continua până în iarna lui 1942, acțiunea criminală de deportare și lichidare a evreilor, numită „curățirea terenului”.

În 1942, în colaborare cu italienii, se realizează filmul Odessa în flăcări cu Maria Cebotari în rolul principal, film de propagandă. Filmul a supraviețuit miraculos în arhiva cinematografică deși oficial se notase că pelicula a fost distrusă.

În octombrie 1943, din rândul prizonierilor români din URSS se creează Divizia Tudor Vladimirescu. Ea va lupta alături de Armata Roșie atât înainte cât și după 23 august 1944. Ea a constituit modelul de organizare al Armatei Române pe model sovietic. Divizia Horea Cloșca și Crișan va fi fondată abia la 12 aprilie 1945 și va avea un rol propagandistic. Militarii ei au înconjurat în decembrie 1947, Palatul Regal pentru ca abdicarea Regelui Mihai să se producă fără opoziție.
Mausoleul din Parcul Carol
În 1942-1943, Alexandru Tzigara-Samurcaș a proiectat un mausoleu dedicat eroilor români de pe Frontul de Est. Dictatorul Ion Antonescu s-a implicat personal în supervizarea acestuia. Evident, proiectul a fost abandonat și apoi comuniștii au ridicat Mausoleul pe care-l știm azi, demolând Geamia Carol Hunkiar. Aceasta va fi reconstruită în sectorul 5, în anii 60, undeva în zona Șoseaua Viilor-Eroii Revoluției, pe strada Constantin Mănescu.

Tot în anul 1942, la aniversarea unui an de la eliberarea Basarabiei, Herței și Bucovinei de Nord, s-a organizat în actuala Piață a Națiunilor Unite, pe fundația Palatului Senatului (început dar niciodată terminat) un pavilion dedicat  luptelor de eliberare. La Chișinău și Cernăuți, s-au făcut expoziții dedicate dezrobirii Basarabiei,, respectiv Bucovinei. Pe locul unde astăzi este Teatrul Național, la București, s-a ridicat Expoziția Transnistriei.

În 1942, pe o colină de lângă Chișinău, a fost construit Turnul Dezrobirii, în direcția Vămii Sculeni, pe stânga șoselei Strășeni-Ungheni. Piatra a fost scoasă de la carierele basarabene Ghidici și Cricova. A fost distrus de sovietici în primăvara lui 1944, după ce Armata Roșie a trecut Nistrul în Basarabia, punând capăt participării României pe Frontul de Est.
Eliberarea românească, adevăr sau mistificare?
Frontul de Est ascunde încă multe secrete în arhivele sovietice care se găsesc în Rusia, Ucraina, dar și în alte state foste sovietice unde au ajuns prizonieri români sau au fost lupte. În 1991,  când urmau a se împlini 50 de ani de la declanșarea operațiunii Barbarossa, sovieticii au decis să lovească preventiv. În România, începuse o acțiune de reabilitare a mareșalului Antonescu.

În plus, reîncepuse promovarea războiului de eliberare de pe Frontul de Est. Atunci, ziarul oficial al PCUS, „Pravda” a publicat din arhivele sovietice un set de hărți. Acest set fusese desenat de chiar Gauleiterul nazist pentru Teritoriile Ocupate din Răsărit, Alfred Rosenberg. El era ideologul de serviciu al lui Hitler. A sfârșit executat în calitate de criminal de război nazist după Procesele de la Nurnberg. Aceste hărți vizau organizarea postbelică a teritoriilor sovietice dacă Germania câștiga războiul mondial. Rusia ar fi fost redusă undeva la zona Moscovei, re...]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2023/05/chisinau-1024x663.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Take Ionescu, liberalul care a făcut orice să ajungă Prim Ministru]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/take-ionescu-liberalul-care-a-facut-orice-sa-ajunga-prim-ministru.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/take-ionescu-liberalul-care-a-facut-orice-sa-ajunga-prim-ministru.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Take Ionescu este în politica românească un exemplu de oportunism. A făcut tot ce i-a stat în putință să acceadă la poziția de șef al Guvernului. Asta a inclus vicierea gravă a interesului național al României într-un moment când România își reunea teritoriile pierdute timp de secole în favoarea puterilor străine.
Take Ionescu, „Tăchiță Gură de Aur”
Take Ionescu se numea la nașterea sa, la 13 octombrie 1858, la Ploiești, Dumitru Ion.  Alintat Tache, fiul negustorului de cereale Gheorghe Ion a decis să-și românizeze numele. Și-a luat numele Take Ionescu.  Urmează școala primară, gimnaziul și parțial liceul la Ploiești. Ia Bacalaureatul la Sfântu Sava, la București. Din 1875 și până în 1881, urmează licența și doctoratul în Drept la Paris.

Face pasul în politica mare în 1884, la PNL în perioada marii guvernări liberale. Este nemulțumit de Ion C. Brătianu în ciuda faptului că ajunge deputat PNL. Discursurile sale bine ticluite îl fac de apreciat pentru electori. I se spunea „Tăchiță Gură de Aur”. Se asociază cu Nicolae Fleva și cu un alt revoltat de profesie, Constantin Arion și pun bazele unei dizidențe liberale
Take Ionescu, trecerea la conservatori
Take Ionescu alege să treacă la Partidul Conservator. Ajunge acolo în 1891. Nu va trece mult și va obține portofoliul Instrucțiunii Publice și Cultelor. Este un pas mic, dar important.

Evident, nu va sta nici aici prea mult, pentru că în 1908, va crea Partidul Conservator Democrat unde se baza pe Nicolae Titulescu și chiar pe I.L. Caragiale. Dramaturgul a încercat să fie parlamentar la Pitești în 1908, dar nu a câștigat suficiente voturi. Caragiale s-a întors la Berlin, unde trăia de câțiva ani.
Ministru al Afacerilor Străine. Trădarea intereselor României
În 1919, comite o gravă trădare. Atunci când s-a pus problema revenirii Banatului la România, Take Ionescu nu a susținut punctul de vedere al lui Brătianu ca tot Banatul să fie la România.  Prieten cu premierul Regatului Sârbo-Croato-Sloven Nikola Pasic, preferă să-i dea acestuia satisfacție și nu țării sale. Așa s-a ajuns la partajarea pe criterii etnice, iar România, Serbia și Ungaria au primit câte  o parte din Banat.

Take Ionescu intră în Guvernul Averescu în 1920, unde devine Ministru al Afacerilor Străine. În 1921, pe baza relației bune cu premierul sârb Nikola Pasic și cu premierul ceholovac  Edvard Benes, pune bazele Mici Înțelegeri, alianță defensivă între București, Belgrad și Praga contra revizionismului prezent în Bulgaria, Ungaria și chiar Polonia.

Take Ionescu a fost apoi capabil să creeze o criză internă, demisionând de la Minister și determinând demisia lui Averescu. Era o strategie a lui Ionel Brătianu aplicată prin decizia Regelui Ferdinand.  El a demisionat la 11 decembrie 1921 și la 17 decembrie 1921 a devenit șef al Guvernului. Va conduce numai o lună, demisionând în 17 ianuarie 1922. Asta pentru că Ionel Brătianu era gata să aducă PNL la Guvern. Take Ionescu a fost victima perfectă, victima orgoliului său nemăsurat și avidității pentru funcții politice dintre cele mai înalte.
Decesul subit din 21 iunie 1922
Take Ionescu pleacă în Italia pentru a încerca să treacă peste eșecul politic. Gurmand din fire, se pare că a căzut victimă pasiunilor sale culinare. A consumat mâncarea lui preferată, stridii, la un restaurant din Roma. Acestea, insuficient curățate și nefiind bine pregătite, i-au cauzat o infecție galopantă, iar inima sa a ăncetat să mai bată pe 21 iunie 1922.
Pentru Caragiale, a rămas „Agamiță Dandanache”
O scenă de folclor urban l-a avut în centrul ei pe marele dramaturg Caragiale, Acesta ar fi comentat, prin 1909-1910 alături de confrații săi eșecul din 1908. Întrebat dacă în comedia din 1884, prin Tache Farfuridi l-a imaginat cumva pe Take Ionescu, marele dramaturg ar fi spus: „Ei aș! Stimabile, Farfuridi ar fi Titulescu, Take Ionescu ar fi Dandanache!”

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2022/09/Take_Ionescu_1913.v1-696x1024.png" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Ceaușescu, Papa și greco-catolicii, o afacere pierdută de Vatican]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/ceausescu-papa-si-greco-catolicii-o-afacere-pierduta-de-vatican.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/ceausescu-papa-si-greco-catolicii-o-afacere-pierduta-de-vatican.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Ceaușescu a fost după 1968, un promotor al destinderii spre Occident. A făcut numeroase vizite în state occidentale timp de un deceniu până la defectarea lui Pacepa. Deși în 1971, a decis să se orienteze spre modelul nord-coreean, destinderea a mai ținut o vreme. Ceaușescu se mișca între limite ideologice de la care nu abdica. Asta s-a văzut în cazul relației cu Vaticanul. La 21 iunie 1963, fusese ales Papă, Papa Paul al VI-lea.
Ceaușescu și Vaticanul
Ceaușescu era adeptul păstrării fostei Biserici Greco-Catolice desființate în 1948, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Vaticanul se trezise cu relațiile rupte cu Romînia din 1948. România denunțase concordatul, adică tratatul care consfințea relațiile diplomatice. Comuniștii, indiferent că vorbim de sovietici sau de români nu erau de acord cu faptul că tot clerul catolic și romano-catolic se subordona Papei. Concepția comunistă era că Biserica făcea parte din stat.

Vaticanul începuse cu predecesorul lui Paul VI să se uite spre blocul comnist. Giovanni XXIII o primise pe fiica lui Hrușciov, lider al URSS. Paul VI îl primise pe Andrei Gromîko, ministrul de externe sovietic. Papa Paul VI a decis după 1965, să tatoneze terenul la București. Cornel Burtică fusese ambasador român la Roma. Vaticanul, stat independent care nu avea relații cu România apelase, evident, la Italia.

Așa s-a ajuns la vizita lui Ceaușescu la Vatican pe 26 mai 1973. Întâlnirea celor 2 șefi de stat, Papa și Ceaușescu a durat 55 minnute și s-a desfășurat într-una din camerele speciale de primire a înalților oaspeți din cadrul „apartamentelor pontificale”.
Ceaușescu, în fața Papei Paul VI
Ceaușescu a discutat protocolar cu Papa. A fost însoțit doar de Ministrul lui de Externe, George Macovescu. Papa Paul VI a venit alături de șeful protocolului pontifical. După schimburile de amabilități, Papa a trecut la acțiune. A înmânat un memoriu lui Ceaușescu despre chestiunea Bisericii Greco-Catolice. Apoi i-a spus direct, fără diplomație, liderului român „unde-l strângea pantoful”.

Ceaușescu a fost intransigent. România avea 14 culte recunoscute. Doctrina românească era unitatea întregului popor. A spus că nimeni în România nu aducea în discuție chestiunea greco-catolicilor, incluși cu forța de fostul Patriarh Justinian în BOR. El a spus că România considera greco-catolicii drept parte a BOR.

Soția dictatoruui, Elena a avut un program de vizite alături de restul delegației. Așadar, vizita lui Ceaușescu la Vatican a avut loc în condițiile de îngheț al relațiilor bilaterale.
Greco-catolicii și politica oficială românească
Ceaușescu știa că greco-catolicii susținuseră unirea Transilvaniei. Și mai știa că această confesiune apăruse pentru ca românii ardeleni care nu aveau recunoașterea naționalității, ortodocși fiind, se uniseră de nevoie cu Roma. Doctrinarii din jurul Patriarhului Justinian vedeau în forțarea includerii greco-catolicilor în BOR un act de reparație istorică.

Evident, pentru dictatorul român, linia era corectă și nu ar fi făcut nicio concesie Vaticanului. A fost practic singura vizită a lui Ceaușescu la Vatican. Ioan Paul I a fost papă doar 33 de zile, iar Papa Ioan Paul al II-lea a fost un anticomunist notoriu și ca atare, încercări de ase discuta nu au mai existat.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/06/duel-la-vatican-papa-cu-floreta-ceausescu-cu-ciomagul.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Imnul Național s-a născut literar acum 178 de ani]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/imnul-national-s-a-nascut-literar-acum-178-de-ani.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/imnul-national-s-a-nascut-literar-acum-178-de-ani.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Imnul Național al României pornește de la o poezie revoluționară care a apărut acum 178 de ani, la 21 iunie 1848. Influențat de „trendul” Marseillaisei franceze, poemul va fi adoptat de revoluționarii români ca imn. Apoi, va trece o perioadă de puțin peste 150 de ani până când să devină imn de stat.
Imnul s-a născut dintr-un poem scris de un ardelean
Imnul s-a născut ca poem în data de  21 iunie 1848. El a  apărut în publicația „Foaie pentru Inimă, Minte și Literatură”. S-a numit  „Un răsunet” și a fost  creația poetului ardelean Andrei Mureșanu (16 octombrie 1816-Bistrița - 12 octombrie 1863-Brașov).  „Deșteaptă-te române”sunt primele două cuvinte ale primului vers și ele vor da mai târziu numele cântecului.

Poezia devenită imnul național a circulat în Ardeal, în mod clandestin dar și în Moldova și Țara Românească. A devenit destul de rapid populară,  ca și Hora Unirii, compusă de Vasile Alecsandri circa 8 ani mai târziu. Evenimentele revoluționare din Țara Românească, cronologic petrecute după cele din Moldova și Transilvania (în Transilvania, revoluția a durat cel mai mult, inclusiv 8 luni din anul 1849) au făcut ca să se creeze un drapel revoluționar dar și un imn, în iunie, iulie 1848. Imnul a fost „Deșteaptă-te române”,
Imnul, adoptat de Gheorghe Magheru
Imnul a fost ales de Generalul Gheorghe Magheru, oltean, haiduc, pandur, general revoluționar. El  a dorit ca armata pe care a creat-o la Râureni-Vâlcea să aibă imnul național al ei, în stilui Marseillezei compuse la 1792 de Rouget de Lisle. Aceasta fusese scrisă inițial  pentru trupele de pe Rin. A fost asumată apoi de soldații marseillezi care au intrat în Paris. Anton Pann, românul cu origini bulgărești a cântat prima dată versurile poetului ardelean în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, cu ocazia consacrării forței militare revoluționare la 29 iulie 1848.



Așadar, imnul a fost compus de un ardelean, răspândit de moldoveni și munteni, cântat de un muntean cu origini bulgare și aprobat ca imn de un oltean. Este o simmbolistică a Unirii Românilor până la urmă.
Oficializarea din ianuarie 1990
Imnul „Deșteaptă-te române” a devenit imnul de stat al României, la 24 ianuarie 1990. Parlamentul României, cu ocazia anivesării în 1998, a 150 de ani de la Revoluția de la 1848, a votat Legea nr. 99/1998 prin care se reglementează ziua de 29 Iulie a fiecărui an, drept Ziua Imnului Național.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2016/02/imnul-national-ar-putea-fi-interpretat-inaintea-tuturor-competit.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Podul Prieteniei și relațiile româno-bulgare]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/podul-prieteniei-si-relatiile-romano-bulgare.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/podul-prieteniei-si-relatiile-romano-bulgare.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Podul peste Dunăre a fost un vis al locuitorilor de pe ambele maluri ale fluviului. „Mulți durară, după vremuri peste Dunăre un pod” scria Mihai Eminescu în Scrisoarea III.  Conectarea malului nordic și a malului sudic al Dunării s-a realizat pe poduri în etape istorice diferite.
Podul lui Traian și Constantin cel Mare, podurile de vase
Podul lui Traian de la Drobeta din 103-105 d.Hr, și Podul lui Constantin cel Mare din 328 d.Hr. de la Sucidava au fost capodopere inginerești. Ele au avut scopuri militare dar și economice. Teritoriile nord-dunărene erau conectate cu drumurile comerciale și militare care duceau la Roma.

Perioada medievală a venit cu tradiția podurilor de vase, creații efemere în scop militar. A trebuit să treacă secole la rând până când ideea de a face un pod stabil peste Dunăre să prindă contur.
Podul peste Dunăre și Silistra
Podul a revenit în atenție după 1878. România a preluat Dobrogea și ideea podului s-a reluat. România a dorit Silistra pentru că acolo exista confornația tehnică a solului și subsolului pentru a se putea pune pilonii unui pod peste Dunăre. România va prelua Silistra abia în 1913 când a preluat Cadrilaterul.

Podul nu s-a mai făcut însă până la debutul anilor 50 ai secolului XX. Silistra și Cadrilaterul au revenit la Bulgaria prin tratatul de la Craiova din septembrie 1940. După 1950, URSS și-a propus să consolideze conexiunile terestre între România și Bulgaria.
Construcția Podului Prieteniei
În 1952, doi ingineri și un arhitect, doi  ingineri sovietici, V. Andreev, N. Rudomazin și unul bulgar, arhitectul Georgi Ovcharov au proiectat, au început construcția Podului Prieteniei. Podul urma să aibă cale rutieră și cale ferată. A fost proiectat cu o lungime de 2223 m. Podul a fost inaugurat la 20 iunie 1954.

La capetele podului, există câte o pereche de turnuri susținute pe piloni. Uniunea Sovietică a oferit ajutor financiar și de specialitate pentru ca podu să fie gata. I s-a spus Podul Prieteniei, dar în realitate, era o construcție de importanță strategică, menită să conecteze Bucureși de Ruse și de acolo, orașe importante din Bulgaria.

Unicitatea Podului Prieteniei a fost o realitate istorică până în 2013. În anul 2000, România și Bulgaria au decis să construiască podul Vidin Calafat. El trebuia să fie gata în 2010, dar a fost deschis cu trei ani mai târziu, pe 14 iunie 2013.

&nbsp;]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/01/Podul-Prieteniei-Giurgiu-Ruse-1200x904.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Secretele din Parcul Carol. Locul unde Ceaușescu a copiat serbările regalității din 1906]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/jubileul-lui-carol-i-din-1906-imitat-de-ceausescu.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/jubileul-lui-carol-i-din-1906-imitat-de-ceausescu.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Carol I a avut cea mai lungă domnie din întreaga istorie a românilor, din cele mai vechi timpuri și până astăzi.  A domnit  exact 48 ani și 5 luni. Nici Burebista nu l-a întrecut dacă e să credem că a domnit între 82 î.Hr. și 44 d.Hr. Ștefan cel Mare a domnit 47 ani, Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun câte 32 de ani fiecare. Domnii mai mari de 10-15 ani au avut Matei Basarab, Vasile Lupu și Constantin Brâncoveanu.
Jubileul lui Carol I, la 40 de ani de domnie
De regulă, jubileul se celebrează la 50 de ani de domnie ai unui suveran. Cum sănătatea Regelui Carol I se deteriora, încă din 1905, s-a decis ca anul 1906 să fie anul Jubileului. Corpurile legiuitoare au alocat fonduri, arhitecții au decis că va trebui să se organizeze ceva grandios. Asta însemna că se dorea o expoziție cu mari pavilioane. Se dorea să se inaugureze clădiri mari.

Expoziția urma să reunească producători atât din Vechiul Regat cât și din teritoriile românești aflate sub control rusesc sau austro-ungar. S-a ales o zonă simbolică a Capitalei. Dealul și Câmpia Filaret. La 1848, aici fusese o mare adunare populară, motiv pentru care i se spusese Câmpia Libertății.



În această zonă, astăzi Parcul Carol I, s-a inaugurat la 19 iunie 1906, Expoziția Generală Română.  În stil antic, roman, s-au construit Arenele Romane. S-au mai construit Institutul Geologic Român, Castelul Artelor și Castelul de Apă. Pe o insulă din mijlocul lacului s-a ridicat moscheea „Măria Sa Carol”, în turcește Carol Hunkiar.

Pentru că Filaret fusese prima Gară a Capitalei, simbolic, pe aici au circulat primele „omnibus-uri”, predecesoarele autobuzelor de astăzi.
Jubileul lui Carol I ironizat de Caragiale
I.L. Caragiale nu îl agrea pe Carol I. Nu primise onorurile la care visa. Cu ocazia Jubileului a scris o poezie, „Mare farsor, mari gogomani”, din care am ales ultima strofă:

„Acuma-mbătrînit în slavă,
Sub casca lui de caraghioz
Și cam zaharisit la glavă,
Vrea chiar triumful grandioz.”

În 1919,  în Palatul Artelor, a funcționat Muzeul Militar, pentru că încă din 1878, în această zonă au fost expuse tunuri capturate la Plevna, Două dintre ele vor onora Statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate, pe care turcii le vor lua în 1916. Antonescu visase să facă acolo un monument al eroilor de la Stalingrad. Cum războiul de pe Frontul de Est a fost pierdut, comuniștii au preluat ei ideea și așa a apărut Mausoleul Eroilor Comuniști.



Carol I ctitorise și Biserica de pe Strada Cuțitul de Argint din Capitală, de lângă Arenele Romane.

El s-a ridicat pe locul unde a fost moscheea. Moscheea a fost reconstruită nu departe de zona Piața Eroii Revoluției pentru că în anii 60, comuniștii români doreau să aibă relații bune cu Orientul Mijlociu.
Ceaușescu-președintele „rege”
Carol I a beneficiat în timpul lui Ceaușescu de o oarecare memorie. Sergiu Nicolaescu a făcut filmul „Pentru Patrie” cu el, în rolul principal. Cooperarea româno-rusă apărea în film, dar Carol fusese proiectat ca rol, pentru a fi un fel de Ceaușescu, impunându-se în fața rușilor. La 28 martie 1974, Ceaușescu primise sceptrul prezidențial, într-o ceremonie, amintind cumva de ceremonia de încoronare a lui Carol I. Jurnalistul Virgi Tănase chiar a scris un articol în „Paris Match” intitulat ironic ”Ceausescu I, rege comunist”, în limba franceză. Ceaușescu a ordonat uciderea lui Tănase, dar spionul trimis să execute misiunea a defectat și a alertat autoritățile franceze, asasinatul fiind evitat iar Tănase tinut de serviciile franceze într-o casă conspirativă până când Franța a făcut publică încercarea de asasinare a jurnalistului.

[caption id="attachment_4269151" align="alignnone" width="768"] nicolae_ceausescu_coperta_revista_cinema_aprilie_1980[/caption]

Congresul XIV al PCR din noiembrie 1989 a fost făcut ca un fel de Jubileu inspirat de ceea ce se făcuse pentru Carol I. Defilarea de 23 august 1989, când se împlineau 45 ani de la momentul istoric al întoarcerii armelor, s-a făcut pe bulevardul care trece prin fața Casei Radio, un mamut ruinat de beton care agonizează și astăzi. Au defilat producătorii români din toate județele cu realizările lor.

Poate că privind la jubileul lui Ceaușescu, versurile lui Caragiale s-ar fi potrivit și la 23 august 1989.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2008/10/s-a-furat-calul-lui-carol-i.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Locul misterios din România, întemeiat după o întâmplare uimitoare]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/locul-misterios-din-romania-staret-si-trei-calugarite-manastirea-pasarea.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/locul-misterios-din-romania-staret-si-trei-calugarite-manastirea-pasarea.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Se află în România locuri peste care pasul trecătorului calcă nepăsător, căci multe fapte peste care s-a așezat colbul vremii nu se cunosc nici în ziua de azi. Iar taina lor sporește, parcă, și mai tare, atunci când în jurul lor se țes povești pline de misticism, de întâmplări aflate la limita dintre fantastic și realitate. Locul acesta misterios din România, mânăstirea Pasărea, se află la o “avârlitură de băț” de București, la confluența pârâului Pasărea cu Şindriliţa, pe o limbă de pământ care parcă s-a alungit dinadins înspre cele două ape curgătoare, spre a-și păstra liniștea și intimitatea.

Sunt 20 de kilometri de la București până la pădurea Pustnicu, acolo unde omul modern se relaxează la grătare și beri. Vizavi, dincolo de Balta Pasărea, se “ascunde” parcă de ochii lumii mănăstirea cu același nume, monument istoric şi de artă întemeiat în secolul al XIX-lea la iniţiativa stareţului Mănăstirii Cernica de la acea vreme, Arhimandritul Timotei, şi în timpul domniei lui Caragea Vodă (1754 – 1844).
O întâmplare uimitoare
Legenda spune că, la originea întemeierii mănăstirii Pasărea, în anul 1813, se află stareţul de atunci al Mănăstirii Cernica, Arhimandritul Timotei. Acesta a fost rugat de trei călugăriţe să le construiască un mic schit în pădurile de la marginea Codrilor Vlăsiei. Stareţul și-a dat acordul și a plecat alături de ele prin pădure, pentru a găsi locul potrivit pentru construcţie.

[caption id="attachment_4524291" align="alignnone" width="1200"] Mânăstirea Pasărea Sursa foto: Facebook/Mânăstirea Pasărea[/caption]

Tot legenda spune că, pe tot parcursul drumului, cei patru au fost însoţiţi de o pasăre care zbura din copac în copac şi ciripea într-un fel aparte. Când pasărea a poposit la umbra unui stejar bătrân, la baza căruia se găsea şi un muşuroi mare de furnici, Stareţul Timotei a înfipt toiagul său în pământ şi a spus: „Aici să fie altarul bisericii”. Apoi le-a spus maicilor: „Să vă înmulţiţi ca furnicile acestea”.

Acolo a fost ridicată mânăstirea Pasărea, cu lemnul adus de la o biserică demolată din Bucureşti cu hramul Sfântului Nicolae, dar şi cu material din pădurile din zonă.

&nbsp;

[caption id="attachment_4524309" align="alignnone" width="1128"] Vizita domnitorului Carol I la Manastirea Pasarea, tablou de Amedeo Preziosi / Sursa foto: wikimedia[/caption]
Prădată de turci, prăbușită la cutremur, apoi jefuită și de nemți
În anul 1821, în perioada revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, turcii cantonaţi la Mănăstirea Pantelimon au jefuit mânăstirea și le-au silit pe călugăriţe să fugă la Mănăstirea Snagov. După restabilirea păcii, Mănăstirea Pasărea devine un aşezământ impunător, fiind consemnată inclusiv în hărțile vremii.

Din păcate, la 11 ianuarie 1838, Sfânta Biserică şi o parte din clădirile anexe sunt distruse de un teribil cutremur.

Câțiva ani mai târziu, biserica este reconstruită de la temelie, cu ajutorul dat de către Cucernicia Sa părintele Calinic – arhimandrit la Cernica şi prin osârdia cucernicei maici Domnica, stareţa, îngrijitor fiind cuviosul Iachint ieromonahul din Cernica. Noul edificiu a fost inaugurat la 2 noiembrie 1847.

În anii ocupaţiei germane din Primul Război Mondial, maicile de la Pasărea sunt din nou prădate, de data aceasta de alimente şi furaje, şi de două clopote de bronz ce cântăreau 1068 kg.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la Mănăstirea Pasărea s-au adăpostit multe figuri marcante ale vremii, precum Mihail Sadoveanu, Ion Marin Sadoveanu, Victor Eftimiu sau Patriarhul Nicodim.

Astăzi, cea mai de preț comoară a mănăstirii o reprezintă racla cu părți din Sfintele Moaște ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina și Sfântului Mercurie.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/09/manastirea-pasarea1.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Premierul care a traversat toate regimurile și a sfârșit în închisoare]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/premierul-care-a-traversat-toate-regimurile-si-a-sfarsit-in-inchisoare.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/premierul-care-a-traversat-toate-regimurile-si-a-sfarsit-in-inchisoare.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Gheorghe Tătărescu a rămas în istorie drept „Guță”. Deși, la câte funcții a avut, ar trece drept un politician cu experiență, istoricii nu sunt deloc prea blânzi cu el. A fost văzut drept omul de serviciu în două dictaturi, carlistă și comunistă.
Gheorghe Tătărescu, ascensiunea interbelică
Gheorghe Tătărescu, „Guță” a văzut lumina zilei la 28 decembrie 1886 la Craiova. Aici, a urmat inclusiv liceul. A studiat Dreptul la București pentru ca apoi în 1912 să devină Doctor la Paris. Teza lui era chiar despre regimul electoral și parlamentar din România. A fost un adept al votului universal.

Anul 1912 este anul când vine în PNL, unde începuse deja să urce steaua lui Ionel Brătianu. Urmează o carieră juridică scurtă, apoi serviciul militar ca ofițer rezervist în 1913 și 1916. În noiembrie 1919, devine deputat de Gorj, Votul universal (femeile nu votau însă) este un vis împlinit.

Gheorghe Tătărescu, alături de I,G.Duca era un „lup tânăr” liberal. Dinu Brătianu sau Constantin Angelescu vor deveni „seniorii” de după moartea lui Ionel Brătianu. În 1930, vine la putere, Carol al II-lea printr-o lovitură de palat. Gheorghe Tătărescu se va face util și după asasinarea lui IG Duca va prelua Guvernul. Asta deși liderul PNL era Dinu Brătianu. Era prima dată în istoria politică românească atunci când un lider de partid care forma Guvernul nu deținea și calitatea de Președinte al Consiliului de Miniștri.
Gheorghe Tătărescu ratează alegerile organizate de el
Gheorghe Tătărescu reușește contraperformanța de a nu câștiga alegerile pe care el le organizase. PNL nu a putut beneficia de „prima electorală” introdusă în 1926. Adică nu a avut 41% din voturi ca să primească cele 10% necesare formării majorității. Carol al II-lea i-a adus la șefia Guvernului pe Octavian Goga, Patriarhul Miron Cristea, Armand Călinescu, Gheorghe Argeșeanu, Constantin Angelescu și apoi pe Guță Tătărescu. După el a venit Ioan Gigurtu.

Gheorghe Tătărescu a fost un om adaptabil. Soția sa Arethia Tătărescu (1889-1968) i-a sponsorizat lui Brâncuși Ansamblul Calea Eroilor de la Târgu Jiu. Tătărescu s-a ocupat să fie amenajat drumul montan numit azi Transalpina între Oltenia și Ardeal, prin Carpații Gorjului. A deținut portofolii ca Ministru la Industrie și Comerț,  Interne, Afaceri Străine, Apărare, Armament, Aer și Marină,

[caption id="attachment_4742315" align="alignnone" width="734"] Credit foto: Wikipedia[/caption]
„Guță”, om de înțeles
Nimeni nu-și imagina că Gheorghe Tătărescu va mai însemna ceva în epoca antonesciano-legionară sau legionară.  A fost pe punctul de a fi lichidat de legionari, care-l arestaseră la 27 noiembrie 1940, însă a fost salvat de Ion Antonescu prin telefon direct.  Ori că va ajunge în plină ascensiune comunistă la un rol cheie. Își fondase propriul partid, numit Partidul Libera-Tătărescu după 1944. Va avea cu totul alt parcurs decât tovarășul său de idei și de origine oltenească, faimosul Constantin Argetoianu.   „Guță” a fost Ministru de Externe din 6 martie 1945 până în 5 noiembrie 1947. Refuzul Planului Marshall și atitudinea de la Conferința Păcii de la Paris îi poartă semnătura. Titulatura de „om de înțeles” i-a dat-o spre finalul ui 1944, Lucrețiu Pătrășcanu.
Destăinuirile unui om politic
Peste ani, Sanda Tătărescu-Negropontes (1919-2009) își va aminti drama tatălui ei.  Tătărescu va fi marginalizat după 30 decembrie 1947. În „Noaptea Demnitarilor”, adică 5/6 mai 1950, a fost arestat. După 5 ani la Sighet, a fost eliberat, fiind angajat la Comitetul Repatrierii. S-a stins în data de  28 martie 1957, în București. Tătărescu avea un conac la Târgu Jiu și o vilă în București, pe Strada Polonă la numărul 19. Argetoianu, omul care în 1921 ordonase arestarea comuniștilor va muri în închisoare. Asta după ce fugise din țară și revenise în 1946, tocmai cu speranța că îi va succeda lui Tătărescu la Afaceri Străine. Locul era rezervat pentru Ana Pauker însă.

Sandra Tătărescu Negropontes nu a plecat în exil.  A fost închisă până în 1953. A fost reabilitată după ce a lucrat la deratizare, în 1957. A urmat o carieră de funcționar la fisc. Și-a recăpătat moștenirea după 1990, iar în 1992, ea a fost senator de Gorj. Înainte să moară, tatăl ei i-a spus, cumva ca o încercare de a se reconcilia cu sine însuși: „greu de înțeles ce vremuri am trăit noi, copile”...]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2017/05/gheorghe-tatarescu-tovaras-de-drum-al-comunistilor.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Detaliul istoric neștiut din viața marelui cântăreț Gică Petrescu]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/detaliul-istoric-nestiut-din-viata-marelui-cantaret-gica-petrescu.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/detaliul-istoric-nestiut-din-viata-marelui-cantaret-gica-petrescu.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Gică Petrescu a fost sinonim cu Bucureștiul și cu viața locuitorilor săi prin muzica de petrecere. În comunism, deși discret cu viața personală și cu afișările publice, nu exista petrecere fără „Uite-așa aș vrea să mor” sau „Dă-i cu șprițul pân la ziuă”. Și totuși, un detaliu putea să-l scoată pe marele artist din circuitul public. Asta nu s-a întâmplat, fie datorită popularității, fie datorită faptului că muzica lui le plăecea activiștilor de partid.
Gică Petrescu, trubadurul
Prea puțini bucureșteni erau și sunt „la a treia generație depărtare de opinici” cum se zice. Primele zone ale Capitalei erau periferiile: Obor, Giurgiului, Cotroceni, Matache-Gara de Nord ori Băneasa. Tocmai periferiile Capitalei au fost cântate de marele Gică Petrescu.

Gică Petrescu, născut la 2 aprilie 1915, la București, își trăise copilăria nu departe de Hala Matache, piață fondată de legendarul Matache Loloescu, un punct nodal pentru cei ce tranzitau Bucureștiul dintr-o parte în alta.  Atât în Centru cât și în periferii, erau cârciumi și localuri de bon-ton: Cireșica, Alhambra, Savoy pe Centru, crâșmele Oborului, Cimitirului Șerban Vodă - Bellu-Giurgiului (Mandravela) și Gării de Nord în periferii.

Gică Petrescu începuse studiile juridice la începutul anilor 30, ani de criză mondială, când oamenii uneori când aveau un ban, îl dădeau pe băutură, iar lăutarii și „diseurii” făceau carieră: Zavaidoc, Cristian Vasile și alții.  Evident, Gică Petrescu cocheta deja cu muzica, mai ales, genul de petrecere.
Gică Petrescu, oamenii care i-au modelat cariera și viața
Gică Petrescu a iubit o singură femeie, pe Cezarina Moldoveanu. Multă vreme, despre ea s-a știut că a fost de profesie medic. A abandonat cariera medicală, alegând să fie confidenta, textiera și medicul unui singur on: soțul ei, Gică Petrescu.

În interviurile sale, Gică Petrescu spunea că Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Ionel Fernic, Vasile Vasilache au fost compozitorii pe care el i-a respectat cel mai mult, deși, evident, dacă ar fi fost să realizeze un podium, Ion Vasilescu ar fi ocupat toate cele trei poziții. Gică Petrescu a cântat în Europa dar și peste Ocean, în Canada, apoi a ajuns și în Israel.

În filmul „biografic”numit „Muzica e viața mea”, Gică Petrescu a acceptat să cânte la Metrou, apoi la volanul unui „Oltcit”. Scenele filmate în apartamentul său de pe Bulevardul Elisabeta, fost 6 Martie arătau un interior standard comunist. Erau, evident, „concesiile” ideologice care trebuiau făcute de omul care a cântat despre Bucureștiul boem, al cârciumioarelor, al tramvaiului care mergea spre mahalale.
Și totuși, cine a fost Cezarina Moldoveanu?
Gică Petrescu a cunoscut-o în 1950 pe Cezarina Moldoveanu. Era la Teatrul de Revistă în București. Gică Petrescu era un holtei deja la 35 ani. Cezarina studiase Medicina. A fost soția lui Piki Vasiliu. Pe numele său, Constantin Z. Vasiliu, acesta a fost ca și tatăl său, general, A fost și Primar al Craiovei în 1939-1940. A fost subsecretar de stat în Guvernul Antonescu. A fost comandant al Jandarmeriei. A urmat ordinele de înfăptuire a Holocaustului, fapt care i-a adus condamnarea la moarte alături de Ion Antonescu în procesul din 1946, fiind executat.

Cezarina Moldoveanu se despărțise de Piki Vasiliu cu mult înainte ca el să fie executat. Totuși, în anii 50, nu era „sănătos” să ai nevastă cu „trecut”. Cum Gică Petrescu cântase în București, dar și pe front ani de zile, era iubit și de carliști, apoi de legionari dar și de ilegaliștii comuniști, apoi de liderii comuniști.

Așa se face că detaliul legat de fostul soț al Cezarinei Moldoveanu a fost lăsat în planul 2. Pe 18 iunie 2026, se împlinesc 20 de ani de când Gică Petrescu nu mai este printre noi. Cezarina Moldoveanu decedase pe 2 septembrie 1989. Fără ea, aparițiile marelui artist au fost tot mai rare.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2008/04/gica-petrescu-in-memoriam.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Franța, 18 iunie, două secole diferite]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/franta-18-iunie-doua-secole-diferite.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/franta-18-iunie-doua-secole-diferite.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Franța are o istorie în care înfrângerile au alternat cu victoriile. Uneori, înfrângerile dezastruoase au avut ca punct comun aceeași zi. Așa este și cazul zilei de 18 iunie. Vorbim de aceeași zi, la 125 ani diferență una de alta.
Franța, 18 iunie 1815
Franța anului 1815 cunoscuse „cele 100 de zile” ale lui Napoleon. A doua domnie a sa a fost oprită de înfrângerea de la Waterloo, din 18 iunie 1815. Franța, atunci a fost învinsă de regele George III și de către ducele de Wellington. Napoleon dădea piept și cu prusienii feldmareșaului von Blucher.

[caption id="attachment_4438340" align="alignnone" width="753"] Portretul lui Napoleon I după ce și-a luat rămas bun de la Fontainebleau , pictură de Paul Delaroche pictat în 1840, Sursa Foto: Dreamstime[/caption]

Napoleon și-a poziționat La Grande Armee pe o înălțime naturală. Spera să spargă liniile inamice prin lovituri de artilerie și prin șarje de hărțuire. Trupele britanice au rezistat. Prusienii și-au făcut și ei datoria. Rezervele lui Napoleon au avut probleme în a face joncțiunea cu trupele din linia frontului.

Napoleon a decis atunci că Franța nu mai avea nevoie de el. Soldații săi luptaseră pe trei continente, din Europa, în Africa și chiar la Accra în Asia. timp de mai bine și un deceniu și jumătate. A ales să se predea Angliei și să fie trimis în temnița de pe Sfânta Elena.

[caption id="attachment_4409575" align="alignnone" width="914"] Charles de Gaulle / Sursa foto: Wikipedia[/caption]
Franța, 18 iunie 1940
La 18 iunie 1940, Franța, din punct de vedere militar era înfrântă. La 18 iunie 1940, un singur francez a spus  contrariul. Era generalul francez Charles de Gaulle. Apelul său era unul la Radio BBC din Londra. „Franța a pierdut o bătălie, Franța nu a pierdut războiul” au sunat vorbele lui de Gaulle.

Capitularea Franței la 22 iunie 1940 a însemnat colaboraționismul dintre mareșalul Petain și Hitler. Generalii de Gaulle, de Lattre de Tassigny au ales să lupte. De Lattre de Tassigny chiar va reuși să evadeze din închisoarea unde fusese arucnat de Petain. Apelul din 18 iunie 1940 este considerat drept actul de naștere al Rezistenței Franceze.
Omagiul Franței pentru cele două momente
Anual, la Waterloo, îndrăgostiții de istorie aleg să reconstituie bătălia celebră de acum 211 ani. Waterloo, localitate belgiană este astăzi un muzeu în aer liber. Etapele bătăliei, locurile preliminiare sau cu rol după bătălie au fost reconstruite și valorificate istoric și turistic. Vorbim de colina ducelui de Orania, acolo unde acesta a fost rănit.

Vorbim de ferma unde Napoleon s-a stablit după bătălie, de drumul pe care trăsura sa a pornit spre Paris pentru a gestiona politic lupta. Napoleon a înțeles că nu mai avea rost să continue lupta folosind trupele lui Davout. Militar, totul era pierdut. În curând și politic totul se va sfârși pentru Napoleon.

În 1990, la 50 de ani de la apeul lui de Gaulle, Franța și-a omagiat omul care a făcut-o să nu renunțe. Un radio monumental a fost instalat, iar din el se auzeau vorbele Generalului: „Franța a pierdut o bătălie! Franța nu a pierdut războiul!”]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/01/Steag-Franta-1200x800.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Ziua Drapelului SUA și legendara Betsy Ross]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/ziua-drapelului-sua-si-legendara-betsy-ross.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/ziua-drapelului-sua-si-legendara-betsy-ross.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Ziua Drapelului SUA se celebrează pe 14 iunie. Ziua a fost aleasă în memoria zilei de 14 iunie 1777, când s-a adoptat de către Congresul Continental prima variantă a drapelului american. Ea a fost creația legendarei Betsy Ross. 4 Iulie 1776 este data la care, la Philadelphia, Congresul Continental al celor 13 colonii britanice din America de Nord au proclamat independența. Declarația citită atunci a rămas un document istoric global. Ulterior, a fost nevoie și de un drapel american.
Ziua Drapelului. Cum s-a ajuns aici
Înainte de 4 Iulie 1776, promotorii luptei pentru independență a celor 13 colonii americane au decis să aibă un drapel. Acest drapel a fost cusut de către Betsy Ross (1752-1836) în iunie 1776. George Washington, Robert Morris i-au fost prezentați de către o rudă a soțului ei, John Ross. Cei doi soți aveau un atelier de tapiserie și erau devotați cauzei independenței. George Washington, Robert Morris, Goerge Ross erau membri ai Congresului Continental care la 4 Iulie 1776 aveau să proclame Independența Coloniilor engleze din America de Nord.

[caption id="attachment_4702633" align="alignnone" width="954"] constitutia SUA / Sursa foto: dreamstime.com[/caption]
Ziua Drapelului. Betsy Ross are cuvântul
Ea a decis să coase un steag care să aibă culorile albastru, roșu și alb, culori dominante în coloniile nord-americane. A decis să marcheze actul fondator prin 13 dungi, alternativ roșu cun alb, cu un dreptunghi în care să fie stele albe pe un fundal albastru. Evident, în logica sa era că pe viitor, structura de 13 state independente ar fi putut să se extindă, azi, SUA având 50 de state, deci 50 de stele. Steagul creat de Betsy Ross avea stelele albe cu cinci coțuri dispuse circular. Drapelul a fost folosit în intervalul 14 iunie 1777 - 1 mai 1795.

[caption id="attachment_4729327" align="alignnone" width="904"] Trupele SUA se retrag. sursa: Bumbleedee | Dreamstime.com[/caption]
Drapelul și cele 50 de state
Ziua Drapelului american este momentul când se celebrează  inclusiv geniul artistic avut de către Betsy Ross. Ea a gândit că pe viitor, vor mai fi și alte state admise în cadrul SUA. De aceea, stelele din dreptunghi erau separate față de coloniile fondatoare. Statele Unite ale Americii reprezintă astăzi o federație de 50 state.

De aceea, drapelul american are acum 50 stele în dreptunghiul albastru, dispuse orizontal, pe linii drepte. George Washington a mizat așadar pe geniul creatoarei Betsy Ross și nu s-a înșelat.  Drapelul american reprezintă alături de imnul SUA unul dintre cele mai cunoscute simboluri americane.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2024/07/RossBetsy.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Omul din spatele poveștii. Donald J.Trump împlinește 80 de ani]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/omul-din-spatele-povestii-donald-j-trump-implineste-80-de-ani.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/omul-din-spatele-povestii-donald-j-trump-implineste-80-de-ani.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Donald J.Trump poate fi caracterizat printr-un singur cuvânt. Nu a fost, nu este genial în afaceri, este „extravagant”. După cum vom vedea, Donald nu a fost niciodată vreun favorit, dar s-a impus în competiția internă pentru a cuceri prima poziție.
Donald J. Trump, născut într-o familie de magnați ai imobiliarelor
Donald J. Trump, născut în New York City, la 14 iunie 1946, este la bază un om de afaceri. A fi om de afaceri în Statele Unite ale Americii nu este ușor. Donald J Trump a fost fiul unuia din oamenii de afaceri americani care au activat pe piața imobiliară, Fred Trump (11 octombrie 1905, New York City, New York – 25 iunie 1999, New Hyde Park,  Nassau County, New York, SUA).

Fred Trump, tatăl lui Donald, și-a pierdut tatăl, Frederick Trump, în 1917, când avea 12 ani. Alături de mama sa, Elizabeth, a fondat o companie de construcții în 1927.  A prins contracte pentru apartamente de o singură persoană dar și locuințe de tip bungalow și baracă pentru personalul militar și civil care locuia în apropierea celor mai importante șantiere navale de pe Coasta de Est. Așa a ajuns Fred Trump să fie dezvoltator imobiliar în faimosul cartier new-yorkez Queens și chiar în New York City, unde a construit și a vândut zeci de mii de apartamente.

[caption id="attachment_4721517" align="alignnone" width="893"] Donald Trump, „The Apprentice” / sursa foto: captură video[/caption]
Donald J. Trump nu a fost ci a devenit „cel ales”
Donald J. Trump a fost al patrulea dintre cei cinci copii ai cuplului Fred și Mary Trump. Primul fiu al familiei (al doilea copil în ordinea nașterii) Frederick Trump (1938-1981) a fost preferatul familiei și văzut ca moștenitor al afacerii familiei, dar a preferat să fie pilot de linie. A abuzat de alcool, tutun astfel că Fred s-a orientat spre cel de al patrulea copil, Donald.  Fratele său mai mare va fi angajat de Donald, dar va sfârși la doar 43 de ani, ca urmare a vieții dezordonate și a abuzurilor făcute în viață.

Donald J. Trump  a urmat colegiul la Universitatea Fordham, urmat de facultatea propriu-zisă la Școala Wharton a Universității din Pennsylvania, devenind licențiat în Economie. Înainte de colegiu, pentru a-l disciplina, tatăl său l-a înscris la o școală militară, unde Donald va ajunge „elev-căpitan”, așadar va fi destul de sus în ierarhia elevilor școlilor militare americane.

Tatăl său a decis să-i acorde o șansă în anul 1971, când Donald avea 25 de ani, iar Fred era deja dezmăgit de primul său născut băiat, Frederick. Donald a preferat să numească afacerea familiei drept „Organizația Trump”. Donald a conștientizat că în anii 80 ai secolului XX, americanii trăiau la cote maxime. SUA erau în fruntea „Războiului Rece”, dominau politica mondială, Acasă, americanii, între slujbă, ipoteci visau să „dea lovitura” inclusiv la cazinou sau să joace golf, ori să aibă parte de obișnuitele vacanțe cu familia.

[caption id="attachment_4714757" align="alignnone" width="887"] Trump. Sursa foto: Facebook[/caption]
Trump, o viață de familie pe măsură
Donald Trump este la a treia căsătorie, cu Melania Knauss Trump. Cei doi au un fiu, Baron Trump. Prima soție a lui Trump a fost Ivana. Cu ea, a avut trei copii, pe Ivanka,  Donald Trump Jr. și Eric Trump. Cu a doua soție, Marla Marples,  Donald Trump are o fiică, Tiffany Trump.  De la copiii săi, Trump are până în prezent 10 nepoți.
Brandul „Trump Organization” și 7 falimente depășite cu succes
Donald Trump a înregistrat primele trei falimente în 1991-1992. Următoarele trei au venit în 2004, 2009, 2014.Ultimul a fost depășit chiar în 2024, anul în care a câștigat al doilea mandat la Casa Albă. Asta nu l-a împiedicat însă să se orienteze spre „show-biz”. A cumpărat marca „Miss Universe” pentru concursuri de frumusețe în perioada 1996-2015. În paralel, în perioada 2004-2015, a produs și a găzduit celebrul reality-show „The Apprentice”.

Practic, Donald Trump și-a întemeiat strategia pe brandul Trump prin care a sperat să atragă creditori, investitori și, evident, clienți. S-a bazat pe notorietatea sa publică. Se știe că a fost plătit consistent pentru a apărea în deschiderea filmului „Singur acasă II Pierdut în New York”, în care rolul principal i-a aparținut lui Macaulay Culkin. Se știe că Hotelul Plaza din New York unde s-a turnat filmul a fost închiriat de producători de la Donald Trump care îl deținea la acel moment.

Timp de 23 de ani, din 1991 și până în 2014, cu doi ani înainte de a ajunge la Casa Albă, Donald J. Trump s-a confruntat cu 6 falimente corporative. În perioada de până la obținerea celui de al doilea mandat la Casa Albă în 2024, s-a confruntat cu al 7-lea risc de faliment, după ce autoritățile judiciare din New York i-au stabilit un prejudiciu uriaș de 454 milioane de dolari.

[caption id="attachment_4722175" align="alignnone" width="875"] Trump și Xi pot merge mână-n mână după vizita în China. sursa: White House/Facebook[/caption]
Brandul Trump la Casa Albă
Donald J.Trump a câștigat în noiembrie 2016 ...]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/04/Donald-Trump-3.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[Aromânii, un popor care-și caută propria istorie]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/aromanii-un-popor-care-si-cauta-propria-istorie.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/aromanii-un-popor-care-si-cauta-propria-istorie.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[Aromânii sunt o ramură a latinității orientale. Ei trăiesc în Pensinsula Balcanică pe un areal care pornește din Albania de azi, trece prin Macedonia de Nord și ajunge în Macedonia istorică, din partea de nord a Greciei.
Aromânii văzuți de Neagu Djuvara
Aromânii au fost considerați de către istoricul Neagu Djuvara un fel de veri îndepărtați ai românilor. Regatul elenistic al Macedoniei a fost cucerit de romani în 146 î.Hr. Dacia a fost cucerită de romani în 106 d.Hr. Rezultă, așadar, „un avans” de 252 de ani al macedonenilor romanizați față de dacii romanizați.

Aromânii sunt un nume generic pentru istro-români, megleno-români sau macedo-români. Dar dincolo de opiniile istorice, aromânii au avut clipa lor de glorie.
Aromânii și sultanul Abdul Hamid al II-ea
Aromânii au primit de la Sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea (sultan între 1876 și 1909), la 10/23 mai 1905 o „Iradea”. Acel act îi recunoștea drept națiune distinctă în Imperiul Otoman. Macedonia a fost împărțită însă între Grecia, Bulgaria și Serbia. Se întâmpla în timpul Războaielor Balcanice din 1912-1913. După Primul Război Balcanic, Imperiul Otoman a acceptat pierderea Macedoniei. În 1913, Bulgaria a fost obligată de România să cedeze Cadrilaterul.

Practic, România era preocupată de soarta aromânilor încă după 1878. Regele României Carol I  și Regele Greciei  George I s-au întâlnit la Abazzia în perioada 30 aprilie-2 mai 1901. Au discutat chestiunea aromânilor care trăiau atunci în Grecia (zona Epir) până la preluarea Macedoniei. Statele succesoare care au preluat Macedonia de la otomani nu au mai recunoscut Iradeaua.

Nici Albania, independentă din 1912 nu a mai recunoscut Iradeuaa, cu toate eforturile regelui Carol I al României. Acesta dorea un stat albanez format din albanezi și aromâni ca federație având capitala în Ioanina (Epir). Epirul, ca și Banatul sau Basarabia au ajuns să fie în interiorul mai multor state. Epir este împărțit între Grecia și Albania.
Cadrilaterul și colonizarea aromânilor
România dorea ca aromânii să vină în Cadrilater după 1913. Totuși, Cadrilaterul era mai sărac decât Macedonia. Dezastrul din Smyrna când turcii i-au gonit pe greci a schimbat optica. Smyrnioții au fost primiți în Macedonia. Aromânii au fost brutal scoși de pe pășunile pe care le arendau de la turci. Iradeaua din 1905 le oferise acest drept, alături de cel de națiune și folosirea limbii lor în școli. În plus, puteau face slujbe în limba lor.

După 1924, problema colonizării a devenit pregantă. În 1927-1928, au avut loc primele colonizări pentru aromânii care au plecat din Macedonia. Cedarea Cadrilaterului din 1940 către Bulgaria a făcut ca aromânii să se stabilească în Dobrogea, iar bulgarii dobrogeni să plece în Cadrilater.
Aromânii, Mussolini și Mișcarea Legionară
După cucerirea Greciei în primăvara lui 1941, Germania, Italia și Bulgaria au împărțit teritoriul Greciei. Mussolini a dorit un Principat Latin în Pind ca un stat marionetă latinofon. Planurile însă au murit o dată cu el și cu înfrângerea naziștilor. Totuși, mulți macedoromâni au aderat la Mișcarea Legionară. Constantin Papanace, ideolog legionar sau Doru Belimace, membru al comandoului Nicadorilor care l-au asasinat pe IG Duca în 1933, erau macedoromâni.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2026/05/Abdul-hamid-1152x1536-1-900x1200.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item>
					<item>
							<title><![CDATA[13 iunie 1941. Spionajul, basarabenii și Operațiunea Barbarossa]]></title>
							<link><![CDATA[https://evz.ro/13-iunie-1941-spionajul-basarabenii-si-operatiunea-barbarossa.html]]></link>
							<guid isPermaLink="true"><![CDATA[https://evz.ro/13-iunie-1941-spionajul-basarabenii-si-operatiunea-barbarossa.html]]></guid>
							<description><![CDATA[]]></description>
							<content:encoded><![CDATA[La 13 iunie 1941, 30 000 români din Basarabia, Herța și Bucovina de Nord erau deportați și trimiși în Siberia. Mulți dintre ei nu se vor mai întoarce niciodată. A fost al doilea masacru anti-românesc după cel din 1 aprilie 1941, de la Fântâna Albă.
13 iunie 1941, o operațiune NKVD minuțios pregătită
Noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost una de coșmar. Agenții NKVD aveau liste precise. Aveau adrese. Știau câte mijloace de transport să folosească. Mașinăria stalinistă a deportării funcționa ireproșabil. Erau calculate kilogramele de bagaje pe care o familie avea să le ia. Locomotivele în gări aveau focul aprins sub cazanele de aburi.

La 13 iunie 1941, începea drama deporărilor românești, Un apropiat al lui Stalin „tovarășul Sergo”, gruzin ca și „Tătucul” coordona operațiunea. Era o regulă în  viitoarele republici sovietice. Liderii și aparatul de conducere erau obligatoriu din afara regiunii unde lucrau. Asta. pentru a nu fi considerați tentanți să fraternizeze.

[caption id="attachment_4591737" align="alignnone" width="895"] Poză de familie. Sursa foto: Radio Chișinău[/caption]

Oamenii NKVD au mers la sigur. Știau unde stau învățători, preoți, români înstăriți. Pur și simplu, elita trebuia șteasă pentru ca oamenii rămași să fie mankurtizați, sovietizați. Așa fusese și în intervalul 1812-1918, când Rusia ocupase Basarabia. În Bucovina de Nord era un numă mare de intelectuali școliți în Austro-Ungaria și în apus. Ei au fost vizați.
13 iunie 1941, logica îngrozitoare a lui Stalin
13 iunie 1941 arată că Stalin știa de Operațiunea Barbarossa. Pur și simplu, el îndepărta oamenii care ar fi favorizat fraternizarea cu trupele germane și românești. Mult timp, faptul că Stalin știa de Planul Barbarossa a fost pus pe seama teoriilor conspirației. Mai este un aspect. În mai 1941, Ana Pauker era schimbată cu unionistul Ion Codreanu. Când a trecut Prutul spre Uniunea Sovietică, ea a văzut masările de trupe românești și germane la ganiță.

A considerat normal să anunțe sovieticii care au preluat-o dar i s-a spus: „fă bine și taci. Ți s-a urât cu binele?”. Asta înseamnă clar că sovieticii se pregăteau de invazie. Când Șandor Rado și-a publicat însemnările din viața de spion sovietic, s-a aflat că Stalin știa din vara lui 1940 ce urma să se petreacă. El a continuat să se pregătească ofensiv cum a scris Suvorov în „Spărgătorul de Gheață”.


Deportările au continuat până în 1951
13 iunie 1941 nu a fost decât primul val de deportări, Au urmat anii războiului până în 1945. În 1944, ce eliberaseră românii în 1941, redevemiseră teritorii sovietice. În 1949 și în 1951 au fost alte valuri de deportări. Nu mai luăm în calcul românii  de peste Prut care au ales să se refugieze în România în 1940, apoi în 1944.

Basarabia, Herța, Bucovina de Nord vor fi transformate. Basarabia de Sud, Bucovina de Nord și Herța au ajuns în Ucraina sovietică. Restul Basarabiei și cu o porțiune de peste Nistru, creată de Stalin în 1924, păstrată de Antonescu în 1941-1944, Transnistria, cu acordul lui Hitler au format RSS Moldovenească. În perioada sovietică, abia după 1956, basarabenii și bucovinenii, câți au mai rămas prin Siberia au putut să revină. Mulți au rămas pentru totdeauna îngropați sub nămeții siberieni sau sub nisipurile arzătoare ale Asiei Centrale. Unica lor „vină”? Erau români, deci dușmani ai „poporului frate sovietic”.]]></content:encoded><enclosure url="https://evz.ro/wp-content/uploads/2025/04/foametea.in_.basarabia.jpg" length="1024" type="image/jpeg" />		
					</item></channel></rss><!-- end of xml string -->