Lansată la EVZ, Maria Andrieş, Cel mai bun editorialist al anului la Premiile "Ioan Chirilă", crede în emoticoane şi în dialogul cu cititorii.
Maria Andrieş, de la cotidianul „Gazeta sporturilor“, a luat miercuri seară Premiul „Ioan Chirilă“ pentru Cel mai bun editorialist al anului. „Fata de la ultima pagină“ lucrează de opt ani în presă şi a mai câştigat anul trecut distincţia Tânărul jurnalist al anului, acordată de Fundaţia Freedom House România şi Edipresse AS. Maria Andrieş s-a lansat în branşa editorialiştilor de sport la „Evenimentul zilei“, în cadrul rubricii denumite pe-atunci „Colţul roşu“. EVZ: Ai luat un premiu. De ce n-ai venit la Gală? Maria Andrieş: Pentru că eram „de ediţie“ la meciul CFR Cluj - AS Roma. Şi am crezut că nu voi câştiga.
Premiul „Ioan Chirilă“ pentru Cel mai bun editorialist este o culme sau o provocare? Premiul este un bonus. Provocarea este să-mi fidelizez cititorii. Mi-am dorit de când eram în şcoala generală să scriu şi mă bucur că fac ceea ce îmi place.
Ţi-a fost greu la primul editorial pe care l-ai scris? Da, l-am scris în două săptămâni. Tot corectam la el. Se întâmpla acum şase ani. Apoi a apărut ideea la „Evenimentul zilei“ ca secţia Sport să aibă un colţ de opinie. Dar primul articol care a purtat semnătura mea a fost în „Cotidianul“, pe vremea când eram în practică. Era o ştire despre „cartoful de la Brezoaiele“. Apoi m-am angajat la Mediafax, agenţia avea nevoie de cineva care să traducă ştiri sportive din engleză.
Care este prima amintire din redacţia ziarului „Evenimentul zilei“? Redacţia era, pe vremea aia, la Casa Presei. Când am intrat în camera unde „funcţiona“ Sportul, Daniel Conţescu mi-a spus: „Bine ai venit în iad!“. Nu l-am crezut... „Evenimentul zilei“ a fost o şcoală importantă în parcursul meu şi a rămas, într-un fel, echipa mea de suflet.
Ţie chiar îţi place fotbalul? Îmi place presa. Şi fotbalul, pentru că are poveşti frumoase.
Ai modele în jurnalismul românesc? Da, pe Traian Ungureanu. Şi în fiecare zi citesc editorialele scrise de Cătălin Tolontan şi Andrei Vochin. Presa sportivă de la noi este, la nivel de editoriale, peste cea generalistă.
„A fost revoluţie la Vaslui! S-a tras chiar şi un glonţ...“
Care e emoticonul tău preferat? Cel care face cu ochiul. Cel şugubăţ. Ce faci în zilele în care nu ai inspiraţie? Nu sunt o scriitoare. În jurnalism, să nu ai inspiraţie înseamnă să nu ai chef să-ţi faci meseria. Am intrat într-o rutină şi scriu.
Cum vezi viitorul presei? Interactiv şi regionalizat. Viitorul este comunicarea cu publicul.
De unde ideea asta de a scrie editoriale împreună cu cititorii? Ideea a preluat-o Cătălin Tolontan din presa americană, de la „Los Angeles Times“, şi am perpetuat-o eu.
Cu ce echipă ţii? Cu FC Vaslui... pentru că sunt din Vaslui.
Atunci, dacă tot eşti din Vaslui, ultima întrebare: „a fost sau n-a fost“? A fost! (râde) Am fost acolo... S-a tras chiar şi un glonţ în oraş la noi! Unul dintre soldaţii chemaţi să apere Revoluţia, un rezervist, a scăpat arma din mână. În cădere, puşca s-a descărcat. Asta e clar, în ’89 a fost revoluţie şi la Vaslui
LAURI
Câştigătorii Premiilor > Ziaristul anului: Cătălin Tolontan (Gazeta Sporturilor) > Editorialistul anului: Maria Andrieş (Gazeta Sporturilor) > Reporterul anului: Andrei Nourescu (Pro Sport) > Comentatorul TV al anului: Bogdan Cosmescu (GSP TV) > Comentatorul radio al anului: Adrian Soare (Radio România Actualităţi) > Fotoreporterul anului: Alex Nicodim (Gazeta Sporturilor) > Sportivul anului: Constantina Diţă Tomescu > Talentul anului: Alexandru Enăşescu > Cea mai bună carte a anului: nu s-a acordat