Legalizarea actului îi avantajează pe posesorii de averi impresionante.
Intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă, posibil din 2010, înseamnă, printre altele, legalizarea contractului prenupţial, care stipulează clar cum se împart bunurile în caz de divorţ. Acest document, realizat de cei ce au suficient sânge rece încât să se gândească la divorţ încă dinainte de a-şi pune pirostriile, stârneşte deja controverse. Pe de-o parte, este blamat pentru că scoate din planul idilic conceptul de familie, pe de altă parte însă, îi pune la adăpost pe cei care fac singuri averi impresionante, pe care nu vor să le împartă cu partenerul de care se despart.
Jumi-juma, pentru familiile modeste
Codul Familiei, completat de Codul Civil, reglementează foarte clar modul în care se împart bunurile la divorţ: tot ceea ce a fost dobândit în căsnicie se împarte la doi, iar partenerii aleg ce păstrează fiecare. În cazul neînţelegerilor, partajul se face în instanţă, situaţie în care procedura de divorţ este mai anevoioasă.
Avocatul Cosmin Dimancea spune că realizarea contractului prenupţial este necesară în cuplurile în care între cei doi există diferenţe foarte mari privind situaţia financiară. Altfel, arată avocatul, acest document este util doar prin prisma alinierii legislative la dreptul european. De asemenea, existenţa acestui act uşurează procedura de divorţ şi reduce timpul necesar pronunţării acestuia. Contractul care jigneşte, dar păzeşte
În societatea americană, realizarea unui contract prenupţial este un gest ce tinde spre normalitate. La noi, o astfel de solicitare din partea unuia dintre parteneri l-ar putea leza pe celălalt. „Cred că dacă soţul meu ar fi cerut contract prenupţial m-aş fi gândit de două ori înainte de a mă căsători cu el. Este ca şi cum ai începe cu stângul căsnicia, pentru că celălalt te tratează cu neîncredere şi te suspectează că râvneşti la averea lui”, spune Iulia, o tânără care s-a măritat anul trecut cu un bărbat care are o afacere prosperă.
Pe de altă parte, admite ea, „sunt atât de multe căsnicii care se fac prin prisma interesului financiar încât e mai bine să existe contractul prenupţial decât să se păcălească cel ce munceşte pentru banii familiei, iar averea lui să ajungă la partenerul care nu a mişcat un deget”.