O analiză excepțională a lui Adam Mill în The Federalist.

În episodul 171 din „Seinfeld”, George Constanza inventează o poveste despre o casă pe care ar avea-o în zona Hamptons pentru a evita să se întâlnească cu părinții logodnicei sale moarte, familia Ross. El află curând că aceștia știu de minciuna lui, dar cei doi Ross acceptă cu toate acesta o invitație la casa fictivă.

George îi ia cu mașina și începe să conducă spre casa care nu există. Cei doi Ross și George continuă să se prefacă până ce George ajunge la capătul insulei, trecând de ultima casă din Hamptons. Atunci George îi imploră din priviri pe soții Ross să pună capăt jocului. Minciuna își luase un avânt atât de mare încât protagoniștii au continuat să se prefacă mult după ce adevărul devenise cunoscut.

Acest episod își vine în gând acum când presa a început să dea înapoi în chesatiunea complicității lui Trump cu Rusia care se dovedește un mare fals.

După modelul lui Constanza, numeroși ziariști par să fi devenit conștienți că o scadență se apropie. Politico îi avertiza în 19 octombrie 2018, pe dușmanii lui Trump: „Pregătiți-vă de o decepție”. Pe 6 decembrie 2016, Time titra: „Nu vă așteptați ca Mueller să pună sub învinuire vreo mare conspirație”. The Nation, pe 14 decembrie 2018, publica un articol cu titlul: „Nu lăsați rusofobia să denatureze faptele în Russiagate”. Pe 14 ianuarie 2019, Media.Ite scria: „Trump a câștigat deja jocul așteptărilor în legătură cu raportul Mueller”. Pe 12 februarie, într-un articol apărut în USA Today, cu titlul „Robert Mueller l-a investigat timp de doi ani pe Trump și nu a scos o vorbă. Este posibil să nu o facă niciodată”, John Pistole, care i-a fost lui Mueller o perioadă îndelungată adjunct la conducerea FBI, declara: „Un discurs public a creat o așteptare că procurorul special își va face publice concluziile, dar cred că această așteptare ar putea fi foarte greșită.”

Mai recent, Comisia pentru Justiție a Senatului a anunțat că după aproape doi ani de anchetă nu a descoperit nici o dovadă de complicitate între echipa de campanie a lui Trump și Rusia. Procurorii din echipa lui Mueller au început să plece discret înainte ca rezultatul anchetei să fie dat publicității.

Acest lucru nu reprezintă nici o surpriză. Farsa cu Rusia se prăbușește iar oamenii încearcă să fugă cât mai repede. Am văzut de la început semne că mulți dintre cei care au promovat scandalul despre Rusia știau că totul este un mare fals. Aceste semne au fost dintotdeauna la vedere. Iată o listă foarte incompletă a lor:

  1. Pentru că așa au spus.

Pe 19 mai 2017, agentul FBI Peter Strzock îi scria avocatei FBI (și amantei sale) Lisa Page o evaluare asupra acuzațiilor de complicitate ale lui Trump cu Rusia după o anchetă de aproape un an: „Nu e mare lucru acolo (Atât Strzock cât și Page erau mai dușmani ai lui Trump, plănuind să împiedice alegerea sa – n.r.). Luna următoare, Van Jones de la CNN a fost înregistrat în secret spunând: „Chestia cu Rusia este un mare nimic. Nu ai ce să faci cu ea.”

Bob Woodward, faimosul ziarist din cazul Watergate, a declarat de mai multă vreme că nu există nici o dovadă a complicității lui Trump cu Rusia.

Michael Isakoff de la Yahoo News, care s-a ocupat de primele relatări ale cazului Trump-Rusia, a recunoscut că multe dintre afirmațiile din acest caz sunt „probabil false”.

  1. Nu e nici o grabă, în ciuda „Urgenței Naționale.

În conformitate cu partizanii complotului, șeful unei puteri străine ostile folosește șantajul (kompromat) pentru a-l controla pe președintele Trump. New York Intelligencer se întreba chiar dacă președintele nostru se va întâlni cu „omologul sau păpușarul său”, înaintea unui summit cu președintele rus Vladimir Putin. Dacă acest lucru este adevărat, atunci Putin deține controlul deopotrivă asupra arsenalelor nucleare ale Statelor Unite și Rusiei!

Cu toate acestea, procurorul special i-a permis președintelui Trump să-și termine mai mult de jumătate din primul său mandat fără a depune un raport la Congres. The Washington Post a opinat: „Nu, ancheta lui Mueller nu durează prea mult”, Artocolul compara lungimea anchetei lui Mueller cu alte câteva anchete precedente.

Lsta includea Iran-Contra (șase ani și opt luni), Plățile lui Henry Cisnero către amanta lui (11 ani), Scandalul Clinton Whitewater (tot șase ani și opt luni). Nici unul dintre aceste scandaluri nu a implicat acuzașia potrivit căreia un agent rus ar ocupa Casa Albă. Este grăitor că Washingron Post asimilează ancheta complicității cu Rusia cu afacerea Iran-Contra.

De ce ziarul nu cere ca Mueller să informeze imediat publicul cu faptele petrecute? Dacă ar fi crezut cu adevărat în propria poveste, ar fi insistat că ritmul cătinel al anchetei lasă națiunea sub o amenințare gravă.

  1. Relatarea incorectă a întâlnirii de la Trump Tower

Dacă asculți mai mult de cinci minute un partizan al complicității Trump – Rusia el îți va vorbi despre întâlnirea din 9 iunie 2018 dintre Donald Trump Jr. și doi ruși, Natalia Veselițkaia și Rinat Akmetșin. Deși Comisia pentru Justiție din Senat a ajuns la concluzia că nimic nu dovedea complicitatea lui Trump cu rușii, unul dintre investigatorii din Senat a făcut aluzie la interesul lui Trump Jr. de a participa la acea întâlnire: „Donald Trump Jr. a arătat limpede în mesajele sale că era gata să accepte ajutor de la ruși.”

Această „analiză” a Washington Post este un exemplu tipic de prezentare incorectă a acelei întâlniri. Putem fi siguri că partizanii complicității Trump-Rusia nu cred în povestea lor din cauza imposibilității de a explica de ce aceleași persoane angajate de Clinton pentru a-l înfățișa pe Trump ca un complice al rușilor par să fi fost implicați și în organizarea întâlnirii din 9 iunie 2016.

Mai întâi (așa cum arată Reuters), aceeași companie pe care Hillaru Clinton a angajat-o (Fusion GPS) pentru a crea dosarul Trump – Rusia a creat și „mizeria” despre Hillary Clinton, care a fost folosită ca momeală pentru a-l tenta pe Trump Jr. să participe la întâlnire. Dacă rușii de la întâlnirea de la Trump Tower îi reprezentau pe cei care pirataseră Comisia Națională a Democraților, atunci de ce nu au venit cu e-mail-urile piratate la întâlnire? Și de ce compania contractată de Hillary ar fi fost la originea acelei „murdării”?

De asemenea, nu uitați. Fusion GPS s-a întâlnit cu Veselnițkaia cu foarte puțin timp înainte de întâlnirea de la Trump Tower. Fusion GPS avea relații anterioare cu ambii ruși de la Trump Tower, dar presa a omis deliberat acest fapt crucial.

În lipsa unei explicații alternative viabile, tăcerea presei despre rolul Fusion GPS în organizarea întâlnirii arată concluzia aproape irefutabilă că Fusion GPS a pus la cale întâlnirea de la Trump Tower pentru a oferi un cadru poveștii despre complicitatea cu Rusia.

  1. Protejarea anchetei lui Mueller de jenă.

Este investigația lui Mueller o operațiune politică sau o anchetă judiciară? Într-o anchetă normală, ținta încearcă să țină ascunse lucrurile în timp ce anchetatorul încearcă să le aducă la lumină. În schimb, într-o operațiune politică, lucrurile stau tocmai pe dos.

Povestea poate fi demontată atunci când originile sale partizane sunt dezvăluite. Exact din acest motiv echipa de campanie a lui Clinton a ținut secret că ea a plătit pentru cercetări înainte de a declanșa falsul Trump-Rusia. Când cunoști și cât de părtinitoare este sursa, atunci scepticismul se mărește.

În septembrie, autorii falsului Trump-Rusia au lansat o campanie eficientă pentru a-l împiedica pe președinte să declasifice documente care, potrivit membrului Camerei Reprezentanților Matt Gaetz, „ar dezvălui poporului american o parte din corupția sistematică și partizanatul care are loc la cele mai înalte niveluri în Departamentul de Justiție și FBI, inclusiv prin folosirea unor instrumente ale serviciilor secrete în scopuri politice partizane”.

Snatorul Mark Warner de Virginia a argumentat că „Președintele nu ar trebui să declasifice documente pentru a submina o investigație în campania sa de vendette împotriva inamicilor săi politici”.

De ce păstrarea secretă a unor asemenea abuzuri ar ajuta investigația lui Mueller?

Alții au argumentat că dezvăluirea abuzurilor serviciilor secrete ar dezvălui și surse sau metode de acțiune. Însă când tribunalul însărcinat cu monitorizarea acestor metode declară că comunitatea de informații manifestă o „lipsă de franchețe instituțională”, poate că este timpul pentru niște lumină care să dezinfecteze acest mediu. Într-o epocă trecută, presa ar fi militat pentru această lumină.

  1. Despre uciderea mesagerului.

Dacă există impresia că presa se implică personal în povestea Trump – Rusia, motivul este că ea chiar este implicată. Se uită adesea că documentele pe care rușii le-ar fi dat WikiLeaks dezvăluiau dovezi jenante despre coordonarea jurnalistică cu Comisia Națională a Democraților (CND)și cu Hillary Clinton.

De exemplu, CNN a permis Comisiei Democraților să redacteze întrebări pentru Trump la dezbaterea prezidențială.

John Harwood de la CNBC i-a cerut șefului de campanie al lui Hillary Clinton ce întrebări ar trebui să-i adreseze lui Jeb Bush într-un interviu din 2015.

Editorialista Washington Post Dana Milbank a folosit Comisia Democraților pe post de sursă pentru un articol anti-Trump.

Președintele interimar al CND, Donna Brazile, care era angajată de CNN drept colaborator, a negociat ce întrebări trebuie să primească Hillary Clinton în dezbaterea sa cu Bernie Sanders.

Kenneth Vogel de la Politico a expediat o copie a unui articol de-al său la CND înainte de a o trimite editorilor săi de la ziar.

CND a „scurs” informații negative către Wall Street Journal pentru a o ajuta pe Clinton să câștige alegerile primare.

Maria Cardona, colaboratoare a CNN, a trimis la CND o copie a editorialului pe care îl scrisese și în care îi înfiera pe fanii lui Bernie Sanders.

Falsul Trump-Rusia este în bună măsură răzbunarea presei pentru aceste situații jenante.

  1. Promovarea falsului aduce bani.

Deși Jones și Strzok au evaluat corect falsul Trump-Rusia, ca „nu e mare lucru acolo” sau „un mare nimic”, acesta continuă să fie rostogolit datorită uriașelor cantități de bani care provin de la cei care cred. Trump-Rusia a fost formidabil pentru afaceri. Presa a câștigat imens în tiraje și publicitate promovând falsul. Miliardarul Tom Steyer a aruncat 40 de milioane de dolari pentru a determina ca Trump să fie pus sub acuzare.

Justițiarii sociali anti-Trump pot cumpăra multe șepcuțe roz cu banii ăștia.

În plus, miliardarul George Soros a consacrat fonduri suplimentare pentru ca Fusion GPS să-și continue „cercetarea”.

Când cauți pe Google „Mueller”, o reclamă plătită de la Common Cause apare între primele rezultate. Această campanie publicitară trebuie să coste o avere.

Nu uitați și că trei ziariști cel puțin au acceptat bani de la Fusion GPS pentru a lucra la investigația despre Rusia. Indiferent cine sunt acești ziariști, ei nu au făcut un pas înainte pentru a li se recunoaște meritul participării la ancheta Fusion GPS. Nici mpcar nu știm dacă rezultatele investigațiilor lor s-au regăsit în articolele pentru ziarele la care lucrează. Chiar și Washington Post se lamenta în legătură cu rolul banilor de la Fusion GPS pentru „închirierea” ziariștilor pentru a promova anumite informații. Ar trebui să fim sceptici față de orice istorie care necesită milioane de dolari în bani negri pentru a fi promovată.

La finalul episodului din „Seinfeld”, Constanza cedează și recunoaște că a mințit în legătură cu casa din Hamptons. Este greu de crezut că vom avea și noi parte de un asemenea moment al adevărului în falsul Trump-Rusia.

Într-un sondaj, 80% dintre simpatizanții Democraților doresc ca Trump să fie pus sub învinuire și înlăturat din funcție. Democrații au controlul în Camera Reprezentanților și puterea de a pune sub acuzare.

Momentul adevărului planează deasupra partizanilor falsului. Ca și Constanza, partizanii falsului rămân fără locuri posibile în care complicitatea fictivă cu Rusia să fie localizată și ei știu asta.

Însă, spre deosebire de episodul din „Seinfeld”, nimic din acest fals nu a fost amuzant. Autori falsului și-au târât țara într-un lung coșmar.

Presa și complicii lor voluntari din interiorul Departamentului de Justiție vor avea multe răspunsuri de dat atunci când adevărul va ieși în sfârșit la lumină.

Nu e nici o mirare că se străduiesc din răsputeri să-l ascundă!

 

Te-ar putea interesa și: