Evenimentul Zilei > EVZ Special > Factorul românesc! De ce mașinăria nazistă a câștigat al Doilea Război Mondial pe câmpul de luptă, dar a pierdut războiul
Factorul românesc! De ce mașinăria nazistă a câștigat al Doilea Război Mondial pe câmpul de luptă, dar a pierdut războiul

Factorul românesc! De ce mașinăria nazistă a câștigat al Doilea Război Mondial pe câmpul de luptă, dar a pierdut războiul

În ciuda conducerii unei armate organizate și eficiente, mașinăria de război a lui Adolf Hitler nu a putut concura cu Aliații la capitolul tehnologie, scrie NationalInetrest analizând factorii care au dus la eșecul armatei naziste.

Dezvoltarea forțelor de luptă mecanizate ca element- cheie al războiului modern a suferit o tranziție majoră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, situație determinată de numărul de autovehicule și vehicule blindate de luptă (AFV). Capacitățile mecanizate au fost determinate pe baza industriei, a conducerii și a calității și tipurilor de vehicule și AFV-uri, împreună cu capacitățile oamenilor națiunilor implicate în război.

Deși armata germană era bine organizată și eficientă, nu a putut fi mașinăria de război completă. Deși a fost o forță inovatoare și performantă începutul războiului, inamicii nemților au făcut îmbunătățiri, profitând de timp pentru a face schimbări și a aplica ceea ce învățaseră, în timp ce defectele aparatului de război german deveneau tot mai clare.

Un punct slab al mașinăriei de război germane ar putea fi găsit în populația germană. Deși puteau produce mașini și alte produse excelente, Germaniei îi lipsea o populație mare, suficient de avansată din punct de vedere tehnic. În plus, au existat și probleme în producție. Industria automobilelor germane a fost incapabilă să producă vehiculele cu roți, necesare susținerii forțelor. Deficitul de vehicule s-a observat încă din timpul campaniei din Polonia. După înfrângerea Franței, o serie de vehicule ale armatei franceze au fost puse în funcțiune pentru a asigura extinderea numărului de divizii panzer și motorizate. Și pe măsură ce armata germană a intrat în Rusia, a continuat să fie dependentă de vagoane și căruțe trase de cai. Doar optsprezece la sută din diviziile germane au fost complet mecanizate între anii 1940-1941. Așa că nemții și-au dat seama că ceea ce face ca o unitate de luptă să fie mai eficientă ține mai curând mobilitatea, decât puterea armelor.

Nemții au construit doar 50.000 de vehicule blindate de luptă în timpul războiului, în timp ce SUA și Rusia au construit cu sutele de mii. Unul dintre motivele disparității a fost că germanii s-au concentrat mai degrabă pe avantaje calitative decât pe cantitate.

Tancurile germane au fost considerate o inginerie superbă, dar tancul Mark V Panther a necesitat 150.000 de ore per om pentru a fi construit, iar Tigerul, cu peste 26.000 de piese, a avut nevoie de peste 300.000 de ore per om pentru a fi construit.

În cele din urmă, explică NI, Hitler nu a beneficiat de tipul de economie necesar pentru crearea și menținerea unei forțe mecanizate mari. Chiar dacă numărul necesar de tancuri și vehicule ar fi putut fi produs, producția de petrol sintetic și importurile românești au fost insuficiente pentru a susține forța blindată a Germaniei. Incapacitatea economiei germane de a menține armata chiar moderat echipată a forțat utilizarea de echipamente străine, precum și o mare dependență de cai pentru transport. Această dependență a crescut pe măsură ce situația de pe câmpul de luptă și în războiul aerian au creat penurie atât de vehicule, cât și de combustibil.

Publicat in categoriile: EVZ Special, Istoria secreta
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: