Fabrica de gări

PE ȘINE. Modelismul feroviar este o ocu pație de timp liber pentru Dorel Dumitru, un bucureștean pasionat de peisagistica gărilor, de trenulețe de colecție și mici locomotive cu abur

Trenulețe electrice, vagoane, locomotive, modele lucrate în detaliu și luni de muncă pentru o machetă serioasă, construită la scară mică. De toate acestea se înconjoară Dorel în fiecare zi, după programul de la serviciu. Pasiunea pentru modelismul feroviar a venit de când era elev, în anii ’70 și, fiind la școala primară, mergea la „Clubul pionierului”, la Cercul feroviar.

Chiar dacă meseria lui nu are nimic de-a face cu hobby-ul de atelier, locul unde scapă de stres și de energie, nu ar lăsa prea curând „jucărioarele” electrice, șinele și timpul pe care îl petrece gândind modele speciale de aranjamente. Toată munca lui, expozițiile la care a participat și chiar concursuri, a lăsat-o la vedere pe internet, acolo unde „alimentează” din când în când un blog cu toate etapele prin care trece efortul lui la atelier.

Ziare mototolite, aracet și iarbă

Pentru a construi o gară autentică, ce să redea până la ultimul detaliu realitatea, Dorel folosește materiale ingenioase, dar și gata fabricate. Circuitul șinelor, care trec prin tunele luminate și multe macaze, se înconjoară de munți confecționați din ziare „tratate” cu aracet și vopsea pentru culoare, iar ici-colo porțiuni de iarbă verde. Așa cum spune Dorel, o machetă la scară mică are nevoie de multe detalii pentru a-ți fura, definitiv, ochii.

 „Umanizarea” peisajului feroviar și al gării se face cu personaje în miniatură, călători care citesc, doamne cu pălării și conductori germani de tren, toate de plastic, mici cât o unghie. Iar ca totul să arate a muncă, a gări rulate și vechi, modelistul pictează șinele cu vopsea roșcată pentru a reda, cât mai real, aspectul de rugină. „Toată activitatea asta este o demonstrație de îndemânare și simț estetic. Trebuie să arate bine în plan. Ăsta e modelismul feroviar”, povestește Dorel. La o machetă de dimensiuni mari, pasionatul lucrează cu câțiva prieteni, care se ocupă fiecare de un segment separat. „Eu mă ocup de peisagistică, de aranjări, Doru de digital, iar la partea tehnică, a reparatului de locomotive, îl avem pe Bogdan”.

De la capăt

 Finalizarea unei machete este, pentru Dorel, capătul unei perioade lungi de muncă. „Practic, după ce termini asamblarea, gara, termini totul. Nu mai ai ce face. Cei care nu au unde să expună macheta o strică, pentru a avea iar ceva de făcut”, explică el drumul modelismului feroviar. Pentru colecția de acasă, Dorel și-a confecționat machete de dimensiuni mici. La comandă, el face un circuit de orice dimensiune, la scara pe care o dorește clientul. „Acum lucrăm pentru cineva care vrea macheta asta pentru birou. Mai are una acasă și mai vrea una la muncă”.

În atelierul la care lucrează, prietenul lui, Doru, și-a deschis un magazin de accesorii pentru pasionați, dar și kituri de start pentru începătorii care vor să construiască de la zero un circuit profesionist. Trenulețele, pomii de ornament pentru fiecare sezon, mai verzi sau îngălbeniți, linii încrucișate sau macazuri fac parte din oferta afacerii lui.

DE COLECȚIE. Miniatura unei locomotive cu abur costă și 200 de euro (Foto: Vlad Stănescu)

AMINTIRI FEROVIARE

Circuit pentru grădină

Modelistul feroviar spune că oricine vizitează magazinul ar vrea să fie colecționar sau chiar modelist. „Noi râdem când auzim că părinții cu copii de 2 ani vor să le cumpere trenulețe electrice. Mai degrabă se joacă tatăl decât copilul”, spune, amuzat, Dorel. Printre „jucăriile” miniaturale pentru copiii mari, colecționarii au mai adunat mașinuțe de epocă, dar și trenulețe mai mari, de grădină, care rezistă intemperiilor.

IMPORT

Trenulețele vin din Germania și din Italia

Dorel Dumitru și prietenii lui pasionați își aprovizionează colecția de trenulețe, șine și alte accesorii decorative din import, de la companii din Germania și din Italia care produc orice model de locomotivă și vagoane care au rulat în orice țară. Locomotivele cu abur, lucrate în cel mai mic detaliu, sunt cele mai scumpe.

„Începătorii cumpără cele mai ieftine modele, cu un circuit oval, simplu. Mai apoi se orientează către o singură perioadă și achiziționează toate trenurile care au rulat în acea vreme”.

Pentru modele de vagoane și locomotive românești, Dorel și prietenii lui s-au zbătut să le aibă în colecție, asta pentru că firmele care le fabrică produc numai serii mari.

„Ne impun o producție de 600 de bucăți, iar poate aici se vând 300. Totuși s-a fabricat locomotiva electrică DA 60, care funcționează și acum în România”.