Intr-o lume in care e la moda sa fumezi si sa bei in cantonament, sa petreci cu stripteuzele noaptea si sa fugi la antrenament direct din club, sa scuipi si sa injuri, este greu sa nu te lasi inghitit de val.
Intr-o astfel de lume mai traiesc insa oameni ca Federer. Ieri, elvetianul a devenit omul cu cea mai lunga "domnie" in tenisul profesionist. De 160 de saptamani - adica de aproape trei ani - Federer nu mai lupta cu nimeni, ci doar cu istoria.
Si nu e un extraterestru, ci doar un om care a stiut ce vrea. Si, mai ales, a simtit ca poate sa ajunga oriunde prin munca. Talente mai mari ca Federer a avut tenisul, dar perfectionisti ca el nu prea.
La Australian Open, Roger Federer nu a pierdut nici un set. Toti iubitorii tenisului si ai sportului, in general, au vazut returul, lovitura de dreapta, reverul, smash-ul, asii elvetianului, dar putini stiu un alt "minuscul" detaliu: desi mare favorit inaintea turneului, Federer a fost primul jucator sosit la Melbourne pentru a-si incepe pregatirea.
La Federer, meciul in sine este doar brevetarea solutiilor gasite si dobandite la antrenamente. Ca in sah. La Federer, mingea nu "prinde" tusa din noroc, ci pentru ca exact acolo s-a gandit Roger ca trebuie sa cada.
Federer este emotionat si cand castiga pentru a n-a oara un turneu pentru ca de fiecare data isi da seama ca a castigat o competitie cu limitele in tenis.
Si totusi, actualul lider ATP nu a castigat niciodata Internationalele Frantei. Dar poate ca la Roland Garros sudoarea se pierde in zgura.