În proiect se propunea introducerea obligativității întocmirii și depunerii la Direcția pentru Cultură a unui raport de expertiză pentru fiecare bun nesusceptibil de clasare pus în vânzare, obligație ce revine expertului.
Majoritatea bunurilor scoase la vânzare – de la tablouri la scrumiere, scobitori de argint sau cărți – ar fi fost astfel nesusceptibile, ceea ce implica un număr mare de expertize, adică sume foarte mari de bani date experților pentru bunuri de patrimoniu deja clasate.

De unde a pornit totul?

Experții, reuniți în Asociația Experților și Evaluatorilor de Artă din România, condusă de Pavel Șușară – grup înființat de acesta în 2005 -, la rândul lui expert în lucrări de artă, au contracarat chiar prin vocea conducătorului. Și asta în ciuda aparentelor avantaje: „A fost o propunere a Ministerului Culturii prin Direcția de Patrimoniu. Nu așa cum s-a vehiculat, aiuristic, că ar fi fost o propunere făcută de mine liberalilor. S-ar fi birocratizat totul în asemenea măsură încât ar fi ieșit haos. Sub incidența acestui demers intra inclusiv arta contemporană – domeniu de care mă ocup – și, mai mult decât atât, intra, practic, orice carte apărută pe piață. O aberație ceaușistă”.

În aprecierile consemnate pentru evz.ro., Pavel Șușară a ținut să sublinieze: „Totul a pornit de la manuscrisele lui Eliade, licitate cu ceva timp în urmă de o anumită firmă. Bine, dar dacă tu, statul, vrei să nu pierzi anumite documente, scrieri de valoare, vii și licitezi, democratic, nu te apuci să instaurezi un regim restrictiv. Nu poți merge înainte cu aberații ceaușiste!”.

„Doar niște idioți își mai pot închipui așa ceva”

De remarcat că această inițiativă, contestată puternic de comercianții din domeniu, a fost, în cele din urmă, respinsă: „A picat această ordonanță, atât din motive tehnice, cât și din motive ce țin de piața de specialitate. Au fost proteste puternice. Chiar ne-am întâlnit și am discutat pe această temă, pentru a pica de acord. Nu poți merge înainte după reguli comuniste. Doar niște idioți își mai pot închipui așa ceva”, a concluzionat criticul de artă Pavel Șușară.

Ordonanța, întru limpezire

Ordonanță
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil

În temeiul art. 115 alin. (1) din Constituţia României, republicată, și al art. 1 punctul VII.1 al Legii nr. 262/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă

Art. I
Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 09 aprilie 2014, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. După articolulul 12 se introduce art. 121:

„Art. 121
(1) În cazul bunurilor scoase la vânzare și nesusceptibile de clasare potrivit expertizei realizate pe baza criteriilor generale de clasare, concluziile raportului de expertiză, cu datele de identificare a bunului, se vor transmite de către expert, în copie, serviciului public deconcentrat competent teritorial, în termen de 5 zile de la finalizarea respectivului raport.
(2) Serviciul public deconcentrat poate contesta raportul de expertiză prevăzut la alin. (1), la Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor în termen de 10 zile de la primirea acestuia. Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor va analiza și soluționa contestația în termen de 30 zile de la primire.”

2. Articolul 14 se modifică și va avea următorul cuprins:
“Art. 14
(1) Ordinul de clasare prevăzut la art. 12 alin. (4), se comunică de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Culturii, în 30 zile de la aprobare, serviciului public deconcentrat competent teritorial.
(2) Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii comunică, în scris, în termen de 30 zile de la primirea ordinului, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare, ordinul de clasare având ca anexă fișa standard a obiectului/obiectelor.
(3) Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii emite, pentru fiecare bun clasat, un certificat de clasare pe care îl comunică, în scris, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare, în termen de 30 de zile.
(4) Certificatul de clasare însoţește bunul clasat şi nu constituie prin el însuși un titlu de proprietate.”

3. Alineatul (1) al articolului 34 se modifică:

“Art. 34
(1) Pentru organizarea unor expoziţii sau realizarea unor proiecte culturale instituţiile publice pot împrumuta, după caz, unor instituţii publice sau persoane juridice de drept privat din ţară, în condiţiile dreptului comun, bunuri culturale mobile clasate pe care le deţin în administrare, cu notificarea serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, pe teritoriul cărora se află instituția publică ce împrumută.”

4. După alineatul (5) al articolului 35 se introduce un alineat nou, alin. (51) cu următorul cuprins:
“(51) În cazul bunurilor culturale mai vechi de 50 de ani care fac obiectul unei vânzări publice, serviciul public deconcentrat comunică Ministerului Culturii datele de identificare a bunurilor culturale mobile care fac obiectul vânzării, în termen de 5 zile de la data primirii ofertei potrivit alin. (5).”

Alte schimbări

5. La articolul 47 alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
“(1) Cercetările arheologice sunt efectuate de instituții publice și sunt autorizate și controlate de Ministerul Culturii, potrivit legislației în domeniul protejării patrimoniului arheologic.”

6. La articolul 93, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(4) În cazul în care obiectul restituirii prevăzut la alin. (2) îl reprezintă colecţii formate din mai multe bunuri culturale mobile, acestea vor fi retrocedate proprietarilor, anual, pe părţi din colecţii, după declanșarea procedurii de clasare, având regimul de protecție prevăzut pentru bunurile clasate în tezaur, potrivit art. 17.”

PRIM MINISTRU,
LUDOVIC ORBAN

Reacția comercianților

Reacția comercianților de artă, venită sub forma unui memoriu adresat lui Ludovic Orban, este pe cât de reverențioasă, pe tot atât de fermă. O redăm, integral, mai jos:
MEMORIU
Către E. S. Domnul Ludovic Orban, Prim-Ministrul României vizând proiectul de Ordonanță pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil

Stimate Domnule Prim Ministru,

Analizând Proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, vă supunem atenției următoarele mențiuni, în scopul blocării acestei inițiative, pentru următoarele motive:

1. justificarea introducerii art. 121 din Proiectul de Ordonanță

– având ca scop prevenirea posibilelor erori profesionale ale experților, nu prezintă un motiv real și întemeiat, experții trecând printr-un complex proces de selecție, control și atestare desfășurat de Ministerul Culturii.

Prin introducerea acestui articol, se blochează întreaga activitate a operatorilor comerciali de bunuri culturale mobile, prin obligativitatea întocmirii unei documentații stufoase, depunerea acesteia la serviciul public deconcentrat competent teritorial, așteptarea termenului de 30 zile pentru rezolvarea eventualelor contestații etc. – toate acestea pentru, spre exemplu, a putea vinde o scrumieră/linguriță/mic obiect în sistemul de consignație în care funcționează operatorii comerciali de profil din România, cu atât mai mult cu cât aspectul privind clasarea bunurilor culturale mobile este deja reglementat prin art. 12.

Explicații

Piața de artă este alcătuită, în marea ei majoritate, din obiecte și opere care nu sunt susceptibile de a fi clasate în patrimoniul național și care nu s-ar încadra în această categorie în urma nici unei proceduri derulate corect. Obiecte precum vesela de porțelan, tabachere de argint, obiecte de utilizare personală și casnică etc au o valoare care se situează mult sub costurile unei evaluări în vederea clasării.

În condițiile în care costurile unei evaluări obligatorii (cu o singură concluzie inevitabilă: neclasarea) depășesc valoarea obiectului în cauză, iar durata întregii proceduri se întinde pe minimum 40 de zile, consecința nu poate fi decât intrarea comerțului cu astfel de obiecte în zona economiei subterane. Repetăm, obiectele și operele de artă susceptibile de a fi clasate în patrimoniul național sunt deja acoperite și protejate de activitatea experților acreditați de Ministerul Culturii.

Dubii

În cazul în care există dubii în privința eticii sau abilităților profesionale ale acestor experți, este responsabilitatea Ministerului Culturii să își îmbunătățească procedurile de acreditare, nu să pună presiuni nejustificate și insuportabile pe piața de artă.
Se poate vorbi chiar de o blocare voită a accesului democratic la cultură și a transmiterii acestor valori generațiilor viitoare, principiu instaurat prin însăși legea care se vrea modificată.

2. justificarea modificării art. 14 – nu se susține în raport cu intenția declarată a modificării, având, dimpotrivă, consecințe opuse pe termen imediat. Consecința aplicării art. 14 modificat, care va forța atât experții, cât și instituțiile statului, să proceseze lunar zeci de mii de obiecte și opere de artă deja considerate de experții acreditați de Ministerul Culturii ca nefiind susceptibile de clasare în patrimoniul național, va fi blocarea imediată a mecanismului de evaluare și clasare a obiectelor.

Blocarea pieței

Ar fi vorba despre blocarea nu doar a pieței de artă și a accesului publicului la artă, ci și blocarea instituțiilor statului care se intenționează să fie degrevate prin modificarea propusă.

Următoarea consecință a acestei stări de fapt va fi opusă oricărei intenții de reglementare a pieței, și anume întoarcerea comerțului cu artă în zona economiei subterane, din cauza unor prevederi imposibil de respectat în practică, și a căror motivație este contrară logicii protecției patrimoniului în teorie.

În forma actuală, art. 12 alin 2 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil prevede deja un termen de emitere a ordinului de clasare a unui bun de 3 luni. Dacă se acceptă modificarea propusă pentru art. 14, acest termen se prelungește cu încă 60 zile (30 zile pentru comunicarea către serviciul public deconcentrat competent teritorial și încă 30 zile pentru comunicarea către proprietarul sau titularul dreptului de proprietate asupra bunului.) În concret, pentru a se putea realiza vânzarea-cumpărarea unui bun cultural mobil clasat va fi nevoie de o perioadă de circa 5 luni, (perioadă care, în realitate, va fi mult mai mare) termen nerezonabil pentru toți actorii implicați.

Justificări

3. justificarea modificării art. 34 – Modificarea propusă la art. 34 introduce o contradicție flagrantă: între intenția declarată de protejare sporită a patrimoniului nici măcar susceptibil de clasare și înlesnirea împrumuturilor pentru expoziții și alte proiecte culturale a bunurilor deja clasate, fără avizul Ministerului Culturii și al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.

Modificarea nu ia în calcul aspectele extrem de importante de conservare, deteriorare și restaurare, transport, depozitare, asigurare, protecție contra incendiilor, furtului sau înlocuirii operei de artă originale – aspecte care formează însuși nucleul și principiul de bază al oricărei Legi a Patrimoniului Național. Se ridică astfel întrebarea motivației reale a acestor modificări și a modului în care acestea pot servi în mod realist protejării patrimoniului cultural național.

Impact

Secțiunile din Nota de fundamentare referitoare la impactul preconizat al acestei Ordonanțe, în toate aspectele ei economice, evidențiază în mod neechivoc că nu au fost luate în calcul în mod realist consecințele acestei măsuri, în ceea ce privește aplicabilitatea ei, necesitatea în raport cu contextul legal deja existent, efectele absolut distrugătoare la nivelul pieței de artă și la cel instituțional.

Impact socio-economic: creșterea bruscă a unor costuri irecuperabile va duce la dispariția agenților economici autorizați. În condiții de consignație (regim în care funcționează majoritatea operatorilor autorizați din piața de artă), returnarea obiectelor nevândute către deponent se apropie de un procent de 80% din inventar, caz în care costurile de realizare a unui raport de expertiză în cadrul procedural propus rămân neacoperite și irecuperabile. Ieșirea de pe piață a operatorilor economici devine, astfel, o problemă de câteva luni.

Ce aglomerare!

Impact asupra sarcinilor administrative: atât asupra agenților economici, cât și asupra instituțiilor forțate să gestioneze această aglomerare complet nejustificată a procedurilor – aglomerare care nu se poate rezolva altfel decât printr-o creștere de personal administrativ care se reflectă, ultimamente, asupra bugetului de stat – având, din nou, consecința exact opusă intenției declarate.

În speranța că veți considera demersul nostru justificat și oportun, vă rugăm să primiți, Domnule Prim-Ministru, expresia înaltei noastre considerații.

PATRONATUL COMERCIANȚILOR DE ARTĂ DIN ROMÂNIA Președinte: Ștefan Iosif Grimberg.