Dupa ce a cucerit topurile internationale, Ruth Renner testeaza Romania.

O romanca cu rotunjimi ferme, ascunzandu-si cu blanuri rochiile paietate si gatul inzorzonat de margele, pe scurt, un fel de cosmar al revistelor de stil si al televiziunilor comerciale, a reusit, dupa reteta „Borat”, sa seduca Vestul cu promisiunea kitsch-ului acum exotic din estul Europei.

Miss Platnum, un personaj insolit, venit direct din „tara prejudecatilor”, o lume ale carei constante par a fi snobismul si discriminarea, ironizeaza, uneori pana la limita bunului-gust, estetica Estului, reconstruind, in varianta „de export”, aproape toate stereotipiile regionale.

Ruth Renner (27 de ani), cea care a inventat personajul „Miss Platnum” in Germania, este o cantareata „cu Romania in sange”, care exceleaza in „rythm&balkan”, un gen muzical inventat de ea si proaspat testat pe piata muzicala europeana.

Prezentat intr-o maniera 100a urbana, acest balkan-pop i-a adus autoarei sale elogii, fiind descrisa de critica occidentala drept un amestec seducator „intre Missy Eliott, Pink, Fergie si Miss Aguilera”.

„Miss Platnum e un fel de „Missy Eliott a Blocului de Est”„, spun mai multe publicatii occidentale de prestigiu. Ruth, alias Miss Platnum, se afla zilele acestea in Romania pentru a-si promova proaspat lansatul album „Chefa”. Cantareata este insotita de o echipa de ziaristi de la Pro7 si de un jurnalist de la ziarul „The Independent”, care vor transmite reportaje cu privire la felul in care Miss Platnum a fost primita in tara sa natala.

EVZ: Un contract cu o casa de productie puternica, Four Music (Sony BMG), in Germania? Miss Platnum: Traiesc de 18 ani in Berlin, sunt cantareata cam de 6 ani, deci nu este chiar asa ciudat sa am un contract in Germania. Performanta este, fireste, profitabila! Se pare ca aduc un suflu proaspat in muzica R&B, nu numai in Germania, dar si in Anglia, in Elvetia, in Olanda, tari unde publicul se intereseaza din ce in ce mai mult de Miss Platnum. Am creat ceva nou si am o imagine interesanta, fiindca ma reprezinta pe mine. Eu sunt cea care a creat-o si nu este un simplu produs de televiziune.

Lansezi albumul „Chefa” si pe piata din Romania...Ideea de a lansa in Romania a fost una dintre primele care ne-au venit. Stiu ce sunt manelele, etno-popul romanesc nu-l cunosc, dar in orice caz nu este intentia mea sa concurez pe acest segment. Fac ce fac si nu cred ca se poate compara cu aceste genuri, fiindca pentru mine R&B-ul si hip-hop-ul sunt foarte importante. In plus, cant in engleza.

„Piesele ei denota profesionalism si degajare, se misca intre R&B, soul, jazz, hip-hop si balcan-pop, ritm care te transpune in atmosfera dementa a unei nunti din Romania”... Te rasfata presa germana... Nu cred ca ma rasfata. Am lucrat din greu sa ajung unde am ajuns si sunt foarte mandra de ceea ce am reusit. Acum vine rasplata. Din pacate, nu prea cunosc piata romaneasca, desi nu imi este frica sa ma misc pe aceasta piata. Muzica mea are un standard international, de aceea nu ma tem sa o promovez, sunt fericita ca am sansa sa ma intorc astfel spre Romania, tara unde m-am nascut si care m-a format mult in trecut si in prezent.

Piesa „Sinking Boat” este o balada dramatica, prelucrata dupa o piesa romaneasca celebra. Intr-un interviu cu un post de radio german ai spus ca este varianta ta a Revolutiei din 1989 din Romania... Eram deja in Germania in timpul Revolutiei din ‘89. Aveam 8 ani, deci prea tanara sa inteleg tot ce se intampla atunci. Am vazut tot ce s-a dat la TV in Germania, si s-a dat mult. Si bunicii mei au povestit cum se impusca in Timisoara si cat de multi civili au murit la Revolutie. Cantecul este foarte abstract si poetic, ca o parabola. Nu se bazeaza pe fapte, ci doar pe sentimente.

Cine te-a ajutat sa intelegi muzica pana intr-acolo incat sa o combini inventand in Vest un stil nou, „R’n’Balkan”? S-a intamplat intuitiv. Am ascultat muzica de toate felurile din Romania, dar si din Bulgaria sau alte tari din Balcani. Nu am vrut sa copiez un stil, am vrut doar sa caut o noua sursa de inspiratie si sa combin cu stilul meu de a canta si de a compune. Si asa a aparut albumul „Chefa”!

In Berlin ai cantat de curand alaturi de DJ Shantel, dupa care tu te-ai ales cu laude, iar show-ul lui Shantel a fost numit „neinspirat” („Berliner Zeitung”). Ce spune Shantel cand e umbrit de „invitatii” lui? Nu mi-a spus nimic. Mi-am luat ramas bun de la el cand am plecat, iar el mi-a dat noul lui CD, pe care avem un cantec impreuna.

Albumul va aparea in Italia, Japonia, eventual Franta. Ce se intampla dupa?Sper sa am concerte si in tarile respective si sa aiba succes muzica mea. Cred ca ar fi interesant, mai ales in Japonia, unde am mai fost si am vazut cu cat entuziasm primesc japonezii muzica din Europa! Intre snobism si „placerea de a manca”

TEST

Intre snobism si "placerea de a manca"

„Miss Platnum e un alter ego, este produsul unei lumi pline de kitsch, marcata de prejudecati (cere dreptate pentru fetele plinute), e snoaba (vrea un Mercedes, ca toata lumea) si e romanca”, una dintre definitiile pe care ti le-a dat presa germana... Mizezi pe exotismul unui Est perceput in acest fel de occidentali? Hmm, da, Miss Platnum este un alter ego, asa ma numesc ca artista. Nu am folosit numele de scena Ruth Renner fiindca vreau sa exprim altceva pe scena si in cantecele mele. Sunt o artista, ceea ce spune deja ca, intr-un fel poate fi artificial ce fac, dar totusi Miss Platnum contine foarte mult din Ruth Renner si invers. Imi place sa fiu o diva pe scena, dar in viata personala sunt foarte linistita si casnica.

Am fost comparata cu Borat, desi un prea exista comparatie. El este un comedian, iar eu sunt cantareata. Daca fac misto de ceva, fac misto si de mine. Snobismul, placerea de a manca, astea sunt toate fete pe care le am si eu si in cantecele mele le exagerez, findca mi se pare mai interesant decat sa zic intotdeauna „adevarul” sau sa cant numai despre lucruri personale.

Pentru nemti, pentru Europa de Vest in general, este interesanta mentalitatea romana, umorul si muzica. Trupe ca Fanfara Ciocarlia sau Taraful Haiducilor au mare succes aici. Se simte o mare energie in muzica traditionala, si asta le place nemtilor.