Guvernul american a decis să facă experimente pentru a vedea ce se întâmplă cu corpul uman când este înfometat. Doctorul Ancel Keys, un nutriționist de prestigiu, a primit sarcina de a face experimente pe 36 de persoane care refuzaseră să satisfacă serviciul militar pe motive de conștiință și de a monitoriza efectele pe care le avea asupra acestora privarea sistematică de hrană.

Creatorul batonului energizant

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Keys fusese responsabil cu crearea rației K pentru soldați: un baton energizant cu un conținut ridicat de calorii și deci prima gustare energizantă. În anii 1960, el a dobândit un renume internațional pentru promovarea „regimului alimentar mediteraneean“ – notează jurnalistul britanic Jacques Peretti în volumul Înțelegerile care ne-au schimbat lumea (Editura Litera, 2019).

Keys a apărut pe coperta revistei Time și a fost aclamat ca noul guru al nutriției. Însă, în 1944, lucra în secret pentru guvernul american. Timp de un an, Keys a ținut cobaii săi umani în celulele subterane de sub stadionul din Minnesota, limitându-le consumul de calorii la 1.500 pe zi. Cu trei sute de calorii mai mult decât consumă astăzi, în medie, o femeie aflată la dietă, în Statele Unite.

Bărbații au luat-o razna

Aceste persoane aveau un regim necruțător de exerciții fizice, erau aruncate în bazine cu apă rece și silite să se uite la mâncare pentru a le observa reacția. Bărbații au luat-o pur și simplu razna. În jurnalele lor, scriau obsesiv despre mâncare, imaginându-și ce aveau să mănânce când aveau să iasă de acolo.

Când erau duși pe terenul cu gazon de deasupra celulelor, unii încercau să mănance iarbă; unul dintre ei a mușcat un om de știință; un altul și-a tăiat trei degete cu un topor – mai amintește Jacques Peretti.

Dar uimirea lui Keys a fost cea mai mare când a văzut ce se întampla când a început să îi hrănească din nou. Au început să se îngrașe; și chiar foarte repede. Nu doar că au revenit la greutatea lor inițială în numai câteva săptămani, dar au depășit-o și au continuat să ia în greutate. Atunci el și-a dat seama că dieta îi făcuse să se îngrașe și le modificase metabolismul, generând o tendință de îngrășare, deși aceasta nu existase anterior.

Dovada irefutabilă că dietele nu funcționează

Doctorul Traci Mann lucrează pentru NASA la Universitatea din Minnesota, studiind efectele psihologice ale dietei asupra corpului, la doar o aruncătură de băț de locul în care și-a realizat Keys experimentele de înfometare. „Cu cât studiez mai mult descoperirile lui Keys, cu atât mai remarcabile mi se par.

„Keys oferise dovada irefutabilă că dietele nu funcționează, spune Mann. Dar descoperise, de asemenea, că luăm constant în greutate de fiecare dată când parcurgem ciclul yo‑yo al dietei de slăbire, îngrășându-ne treptat în timp.

Pentru că nu înțelegem cum funcționează această creștere treptată a greutății, revenim mereu la diete ca la o soluție rapidă. Aceste descoperiri științifice ar fi trebuit să declare decesul industriei dietelor din fașă. În schimb, ele au oferit modelul perfect de afacere.

Modelul perfect de afacere

Înainte de război, dietele fuseseră niște capricii, dar niciodată o afacere coordonată, de miliarde de dolari. Keys a schimbat toate acestea, punând la temelia industriei dietelor știința de care avea nevoie pentru a o transforma într-o afacere profitabilă.

Când cumperi o mașină și nu merge, spune Mann, o duci înapoi la furnizor și iei alta, dar dacă o dietă nu dă rezultatele așteptate, îți spui că e vina ta și revii mereu la dietă. Este un produs blindat. Dietele au fost permisul care a autorizat tipărirea de bani. Când Sylvia Schur a încheiat afacerea cu Johnson, în 1960, ca să recomande Metrecal, Keys a furnizat teoria științifică ce a servit drept temelie pentru noul remediu uimitor împotriva obezității, oferit de Mead Johnson. Dietele nu dau roade și tocmai din acest motiv funcționează ca o afacere.

Citește și: