Unii oameni ai legii ajung sa lucreze si 72 de ore fara pauza.
Sunt oameni diferiti, insa, familisti sau nu, au acelasi stil de viata. Practic, de multe ori, pentru ei locul de munca se transforma in casa, iar colegii devin „familia adoptiva”.
Mai mult, de-a lungul anilor au invatat sa aniverseze zilele de nastere si sarbatorile religioase la serviciu, in mijlocul colegilor, departe de familie si prieteni. Si-au asumat riscul de a munci cu mult peste program si recunosc ca, la birou, normalitatea este, de fapt, un dans nebun, in care ritmul este din ce in ce mai rapid.
Desi multi ar putea privi cu scepticism ceea ce va urma, randurile de mai sus nu descriu o echipa din cadrul unei multinationale, ci „viata” unor politisti. Exista oameni ai legii care, pentru rezolvarea unui caz dificil, ajung sa munceasca si 72 de ore continuu. Nu o fac pentru bani (castiga intre 600 si 1.500 euro), ci - spun ei - din pasiune.
De altfel, pasiunea pentru munca i-a ajutat sa treaca peste multe momente dificile, nu numai pe plan profesional, dar si personal. „Nu este usor sa-ti sacrifici viata de familie si sa nu te poti bucura de zambetul copilului tau. Dar, fara sa vrei, ajungi si la asta”, recunoaste cu tristete o mamica, ofiter de politie.
CAMPANIE
„Alege cariera de politist!”
Iti doresti sa prinzi „baieti rai”, sa gonesti pe motocicleta in urmarirea unui infractor si sa „protejezi” cetatenii? „Alege cariera de politist!” Acesta este sloganul unei campanii initiate de politistii bucuresteni care intentioneaza sa atraga in randurile lor tot mai multi tineri.
Astfel, cei care vor merge la cumparaturi in complexurile comerciale Carrefour Orhideea sau Cora Pantelimon pot afla amanunte despre ceea ce inseamna „o cariera in slujba cetateanului”.
„Oamenii nu vor fi nevoiti sa astepte la cozi interminabile, deoarece vom amplasa standuri la toate intrarile celor doua hipermarketuri”, au anuntat oamenii legii. „Birourile de informatii” vor fi deschise in zilele de sambata - 5 si 12 mai - intre orele 12.00 si 16.00, si duminica - 6 si 13 mai - de la 10.00 la 14.00.
DE 17 ANI IN POLITIE
„Cei mici nu inteleg de ce tata sta atat la munca”
Lucreaza intr-un sistem cu reguli stricte, cu „superiori” in fata carora trebuie sa „raporteze” si, de aceea, a acceptat sa vorbeasca despre munca si viata lui doar sub protectia anonimatului. Este ofiter si are 39 de ani, dintre care 17 i-a petrecut in politie. Este casatorit si are doi copii. La intrebarea „cate ore muncesti pe zi?”, a inceput sa rada.
Totusi raspunsul a venit prompt: „Cel putin 12: ajung la 7.30 si plec in jur de 20.00. Weekendurile sunt libere, insa numai pe jumatate. Nu am cum sa nu trec pe la munca sa vad ce se intampla, cum se desfasoara un anume caz”, spune comisarul-sef.
In ultima perioada are insa din ce in ce mai multe cazuri de rezolvat. „Intru intr-un ritm nebun: dorm doua-trei ore pe scaunul din birou si o iau de la capat, pentru ca, de multe ori, sunt in contratimp. Nu-mi permit sa pierd timpul cu somnul, pentru ca nu ma asteapta nimeni sa-mi dea probe, martori si nici nu se intampla ca infractorul sa se predea de buna voie”, explica el. Am aflat ca nu-i sunt platite orele suplimentare. Primeste, in schimb, zile libere, de care oricum nu are timp sa beneficieze.
Hranit cu „pasiune”
Nu sunt multi politisti care accepta un astfel de program. Cei care o fac, o fac numai din pasiune: „Daca faci munca din pasiune, treci mai usor peste momente care pot parea cumplite, iar satisfactia morala pe care o ai in momentul rezolvarii unui caz nu poate fi cuantificata in bani.
Dupa ce muncesti incontinuu pana la 48 de ore si reusesti sa duci la bun final un caz, esti pur si simplu fericit. Sunt politisti care au pasiunea asta!”, ne povesteste cu zambetul pe buze ca si cum ar prezenta un eseu argumentativ: „De ce vrei sa te faci politist?”.
Este constient ca nimeni nu-l forteaza sa munceasca aproape 70 de ore pe saptamana. „In weekenduri, ma mai duc cu baiatu’ la pescuit sau imi iau ambii copii si mergem sa facem piata. De multe ori, cei mici nu inteleg de ce tata sta atat la munca... Au fost si trei zile la rand cand nu am reusit sa vorbesc cu ei. De multe orei, ajung acasa cand ei dorm si plec la munca pana sa se trezeasca”, spune cu un usor regret. Cat despre „leafa”, se declara multumit: in jur de 1.500 de euro.
DEVOTAMENT
„Am stat si trei zile la birou cand a fost nevoie”
Exista si politiste care s-ar potrivi perfect modelului „Raluca Stroescu”. Descrisa de colegi ca fiind „un ghem de energie”, vesnic indragostita de munca ei, tanara-ofiter ar putea umple pagini intregi dintr-un curriculum vitae cu toate cazurile pe care le-a rezolvat. Desi tatal sau, tot politist, si-ar fi dorit o fiica filolog, ea a ajuns sa lucreze intr-unul dintre cele mai dificile si solicitante departamente din cadrul Politiei Capitalei. Este necasatorita, are 33 de ani si o pisica ce o asteapta mereu acasa.
Programul sau este asemanator cu cel al comisarului-sef care a acceptat sa stea de vorba cu reporterii EVZ. Pleaca zilnic de la serviciu in jurul orei 22.00. De multe ori a trebuit sa revina insa la datorie dupa nici doua ore.
„Am si 72 de ore de stat la munca pentru ca, atunci cand ai treaba, nu te induri sa pierzi niciun minut. Mananci pe fuga, iar cafeaua este baza”, spune, razand, tanara politista.
Un risc asumat
Referitor la cazul Ralucai Stroescu se multumeste sa spuna doar atat: „Sa mai aud eu ca romanii nu muncesc!”. Nu o data a ajuns si ea la oboseala cronica. Cu toate ca si-a facut un set complet de analize, iar rezultatele au fost multumitoare, se simtea slabita, „fara vlaga”. Doctorul i-a recomandat sa se odihneasca, pentru ca suferea de „o lipsa imensa de somn”.
Cu toate acestea, debordeaza de optimism si de pasiune pentru munca sa. Ii este imposibil sa se desprinda de indatoririle de serviciu, dar, pentru toate acestea, secretul propriu este „sa-ti mentii echilibrul”. „Chiar daca iesim la un gratar si avem acelasi subiect de discutie ca si la birou, important este sa iesim, pentru ca altfel o luam razna”, explica tanara.
Castiga aproape 800 de euro, iar cel mai lung concediu de odihna pe care l-a avut a fost de 3 saptamani. Si asta din cauza unor „probleme urgente de sanatate”.
„Nu ma plang de programul pe care-l am. A fost un risc pe care mi l-am asumat”, spune ea. Tigara i se stinge intr-o scrumiera mare, iar discutia se incheie cu acelasi argument forte: „Satisfactia pe care ti-o ofera munca nu se masoara si nu se poate compara cu nimic”.