Hartuiti in tarile lor, Pamuk si Rushdie cuceresc lumea prin cartile scrise.
Scriitorii hartuiti de regimurile politice, ca Orhan Pamuk, sau tinte vii pentru extremistii religiosi, ca Salman Rushdie, au mare cautare si la cititorii romani.
Editura Curtea Veche a publicat primul roman tradus in romana al turcului Pamuk, "Ma numesc Rosu", la sfarsitul lui august 2006, cu doar o luna inainte ca autorul sa primeasca Premiul Nobel pentru Literatura. Cartea a avut succes, cu 15.000 de exemplare vandute. In seria Pamuk a mai aparut "Viata cea noua" si vor urma "Fortareata alba", "Cartea cea neagra" si "Zapada".
Cu romanul "Versetele satanice", al lui Salman Rushdie, Editura Polirom promite, la viitorul Targ de carte Gaudeamus, lovitura de piata a anului. Romanul a avut un prim tiraj de 50.000 de exemplare in SUA, in 1988. Cele opt titluri publicate pana acum la Polirom, dintre care cel mai recent e "Shalimar clownul", s-au vandut in peste 70.000 de exemplare.
In opinia criticilor, valoarea literara reala a cartilor lor se ridica cel putin la nivelul faimei castigate de cei doi scriitori datorita persecutiilor politice sau religioase, la fel ca in cazul rusilor Boris Pasternak, Aleksandr Soljenitan si Mihail Bulgakov.
"Pamuk sa aiba grija" Valoarea dublata de succes nu-i fereste pe scriitori de atacuri. Potrivit NewsIn, Pamuk si-a anulat saptamana trecuta o vizita in Germania din cauza unor amenintari.
Tanarul suspectat de complicitate la uciderea jurnalistului turc Hrankt Dink, in ianuarie, a aruncat amenintarea: "Orhan Pamuk trebuie sa aiba grija". La fel ca ziaristul ucis, scriitorul atrage furia nationalistilor pentru declaratiile critice legate de genocidul armenilor din timpul Primului Razboi Mondial, pe care statul turc continua sa-l nege. Amandoi au fost judecati pentru "denigrarea publica a identitatii nationale" si achitati.
Pamuk si jurnalistul Dink nu sunt insa singurii amenintati cu inchisoarea de regimul politic din Turcia. O tanara scriitoare de origine turca, nascuta insa la Strassbourg, Elif Shafak, a trecut printr-un proces similar pentru cartea "Bastardul din Istanbul", care va fi tradusa anul acesta la Polirom, unde vorbeste despre acelasi genocid. Scriitoarea, judecata si achitata, traieste in SUA, la fel ca Pamuk.
Traducatorii lui Rushdie, ucisi Salman Rushdie, scriitor britanic de origine indiana, de doua ori castigator al celei mai prestigioase distinctii literare din Marea Britanie, Premiul Booker, ramane tinta vie pentru extremistii musulmani. Condamnarea sa la moarte din 1989 de catre ayatollahul din Teheran, liderul spiritual iranian, pentru "blasfemia" din "Versetele satanice", a fost reafirmata in 2005.
Nu doar scriitorul traieste sub amenintare, ci si editorii si traducatorii cartii "Versetele satanice". In 1991, traducatorul italian a fost injunghiat in apartamentul sau, iar cel japonez a fost gasit ucis intr-o universitate de langa Tokio.
Rusii au refuzat Nobelul In ciuda exterminarii scriitorilor de catre regimul bolsevic din Rusia, Boris Pasternak a ramas in tara dupa ce familia sa emigrase in Germania. Romanul cu care a cucerit lumea, "Doctor Jivago", publicat pentru prima oara la Milano, in 1957, si interzis in Rusia pana in 1988, i-a adus interdictia de a mai publica in tara sa.
In 1958, cand a primit Nobelul, regimul politic i-a impus sa-l refuze, asa cum a facut si cu Aleksandr Soljenitan in 1970. Dupa publicarea "Arhipelagului Gulag", in 1973, la Paris, acesta insa a fost arestat si apoi exilat. Pe langa popularitatea pe care le-au sporit-o chiar persecutorii, criticii literari le recunosc acestor scriitori valoarea.
"Rushdie este unul dintre marii inventatori de limbaj, cu o capacitate extraordinara de a se juca cu cuvintele", explica Mircea Mihaies, care-l asaza pe contemporan alaturi de Shakespeare, Dickens si Joyce. "Si eu credeam ca Rushdie e un produs mediatic. Dupa ce i-am citit "Ultimul suspin al maurului", m-am convins ca e un mare scriitor", adauga criticul literar Daniel Cristea-Enache.
"Cititi romanele lui Orhan Pamuk si va veti convinge ca prozatorul turc este un scriitor de prima mana, din categoria lui Vargas Llosa", recomanda criticul Carmen Musat.