Cercetat penal în 2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) din cauza incompatibilității dintre funcția de director al Centrului de Cercetări Științifice Medico-Militare pe care a ocupat-o în Ministerul Apărării Naționale și calitatea de acționar la diferite societăți, așadar incompatibil cu o funcție publică vreme de trei ani, Victor Voicu, vicepreședinte al Academiei Române, este acuzat de academicianul Eugen Mihăescu de încălcarea Codului de Etică.

Dincolo de orice interese - este sau nu este justă acuzația academicianului Eugen Mihăescu? Pare că prima variantă ar fi cea corectă din moment ce, solicitat, Consiliul de onoare al Academiei Române a anunțat într-un comunicat că habar n-avea de situația juridică a dl Victor Voicu în 2018, când acesta a fost ales vicepreședinte al Academiei Române.

De remarcat că, în urmă cu doi ani, Victor Voicu se visa chiar președintele Academiei Române. Și asta pentru că avea proptele serioase și susținători de renume. Nu insist aici, am scris la vremea respectivă despre lupta dintre afaceristul Voicu și istoricul Ioan-Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române.

Puteam avea un președinte cercetat de ÎCCJ

Oricum, merita amintit că am fi putut avea în fruntea celui mai înalt for de consacrare științifică și culturală al țării un președinte cercetat penal. Așa, avem doar un vicepreședinte (puneți unde vreți ghilimelele!).

Revenind la reacția Consiliului de onoare al Academiei în cazul Mihăescu-Voicu, una seacă și la obiect: „Dl președinte I. A. Pop a cerut ca Hotărârea Judecătorească să fie studiată de biroul juridic, precum și o analiză din partea Institutului de Studii Juridice al Academiei Române și punctul de vedere al ANI. Concluzia a fost că funcția de vicepreședinte nu se încadrează în/nu este în contradicție cu Hotărârea Judecătorească”.

Batista pe țambal

Altfel spus?

Poți fi cercetat penal, dar și vicepreședinte al Academiei Române. Poate chiar președinte, de ce nu? Totul pare posibil în România secolului XXI.

Mai merită reținut ceva din răspunsul tip batistă pe țambal al Consiliului de onoare al Academiei Române? Poate doar preocuparea sinceră a președintelui Ioan-Aurel Pop de a limpezi situația și de a îndepărta pe cât posibil rușinea scandalului de (re)numele Academiei Române.

Dl. acad. gen. mr. (rezervă) prof. dr. Voicu Victor

Altfel, concluzia Serviciului Juridic al Academiei Române, completată de opinia Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, este clară.

O redăm în toată frumusețea ei: „Academia Română, în cadrul căreia dl. acad. gen. mr. (rezervă) prof. dr. Voicu Victor deține în prezent funcția de vicepreședinte, nu are asupra sa autoritate disciplinară, neputând analiza/aplica sancțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 (privind conflictul de interese care i-a fost reproșat), pentru o faptă săvârșită într-o funcție anterioară, încetată prin demisie, exercitată în cadrul unei alte instituții. În caz contrar, ar fi încălcate atât aceste dispoziții legale, cât și principiile fundamentale ale răspunderii disciplinare”.

Cine poate aplica sancțiunea?

Am înțeles că Academia Română nu are asupra dl. Voicu autoritate disciplinară, dar nu era vorba, totuși, despre onoare? Nu onoarea dl. Voicu - aceasta nu intră în discuție -, ci onoarea Academiei Române.

Chiar, onoarea Academiei Române cine o apără?

Este vorba de onoarea noastră, a tuturor, până la urmă.