Ești încă în Italia, nu ai putut să vii în țară sau nu ai vrut? Mulți români s-au întors, speriați de situația de acolo.

Păi în primul rând, nu mi s-ar fi părut corect ca în momentele astea să vin în România și să existe posibilitatea să îmbolnăvesc pe cineva. Nici nu s-a pus problema. Acum nici nu se mai poate, pentru că totul s-a închis.

Părinții tăi au rămas și ei în Italia?

Da, sunt aici. Ei locuiesc la Torino, vorbim la telefon, ținem legătura. Mama muncește, programul i-a fost redus, adică se lucrează prin rotație, ca să se evite aglomerațiile. Se duce o zi la serviciu, două stă acasă. Fratele meu este clasa a X-a, școlile sunt suspendate, învață de acasă, on-line.

Cum ai simțit schimbarea asta, într-un timp atât de scurt, trecerea de la rutina zilnică la o viață plină de interdicții?

Nici nu știu cum s-au petrecut lucrurile. Cum a evoluat coronavirusul. La început, lumea a luat-o în glumă, puțini credeau că e ceva serios, oamenii își vedeau de viața normală. Apoi, totul s-a schimbat în rău. Aici, problema a fost că lumea s-a panicat atunci când s-au luat măsuri în Lombardia. Mulți au fugit în sud, în Sicilia, și epidemia s-a întins.

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE