Părinții României sunt revoltați și demontează, rând cu rând, Strategia Națională de Educație Parentală (2018-2025) („SNEP") pe care Ministerul Educației o pusese în dezbatere publică. Alianța Familiilor din România arată aberațiile incluse în proiectul retras pe furiș și modul în care statul a vrut să facă praf ideea de familie, substituindu-se în rolul părintelui, cu intenția clară de a face părinții actuali și pe cei din viitoarele generații să accepte „diversitatea”. Prezentăm, integral, răspunsul oficial obținut, în exclusivitate, de EVZ. Precizăm că intertitlurile aparțin redacției.

„În ultima săptămână am primit o sumedenie de mesaje și comentarii din partea multor părinți din țară privind acest document, iar ziarul Evenimenul Zilei ne-a solicitat o luare de poziție oficială. Dăm curs preocupărilor și solicitorilor celor care ne-au scris și dedicăm comentariul de astăzi acestui document și ideilor care le conține. Structurăm comentariul în două părți. În prima parte prezentăm ideile majore ale SNEP, iar în a două ne exprimăm opiniile și explicăm de ce ne opunem ei!” arată Petre Costea, fondator al Alianței Familiilor din Rmânia, în răspunsul dat solicitării oficiale a EVZ.

Ce e Strategia Națională de Educație Parentală?

„SNEP e un document ambițios, radical și fără precedent în România. Face comentarii nepotrivite la adresa unor segmente ale populației și, în esență, dovedește că statul secular nu-și cunoaște lungul nasului. Despre asta am scris de multe ori și în loc ca lucrurile să se îndrepte, observăm în România o deviere tot mai rapidă și radicală de la respectarea drepturilor parentale în avantajul statului și a ideologiei seculare de creștere și educare a copiilor noștri. Nu vrem, însă, să fim înteleși greșit: SNEP punctează deficiențe privind situația copiilor și familiilor din România pe care trebuie să le cunoască fiecare cetățean. Dar rețetele propuse pentru corectarea problemelor sunt iresponsabile și desemnate să substituie statul că educator principal al copiilor în locul părinților”, scrie Petre Costea.

SNEP e împărțit în 13 capitole și are 35 de pagini, dar problemele pornesc de la prima pagină!

„Introducerea deja dă de gândit și alarmează. Paragraful introductiv afirmă că familia română are "nevoia unui sprijin extern", și e obligată "să se adapteze noilor ideologii și să experimenteze noi practici în relație cu copiii." Educația parentală, adică educarea părinților de către stat - cum să-și crească copiii-, are drept scop să-i sprijine în "creșterea și educația copiilor". E nevoie ca părinții să fie conștientizați cum să-și crească copiii și să contribuie la dezvoltarea lor. SNEP lamentează, în mod explicit, mentalitatea conservatoare a părinților României privind creșterea și dezvoltarea copiilor care, după cum ne putem aștepta, se impune a fi modificată. Cităm: „Deseori, noile ideologii promovate în special în domeniul protecției copilului întîlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare a copiilor”. În mod negativ e portretizată societatea română pentru că „idealizează familia tradițională, pe care o consideră o formă perfectă de organizare”. În plus, SNEP se încumetă să dea o definiție nouă a familiei, împrumutată, după cum ne-am putea aștepta, nu din cultura, tradiția ori civilizația română ori creștină, ci de la un sociolog american. „Familia”, afirmă SNEP, „nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural 'o constelație de idei, imagini și terminologii' creată și recreată permanent de practicile socio-culturale”. (Pagină 3)” atrage atenția Alianța Famililor din România.

Cum vor să inoculeze aberații viitoarelor generații

„Un alt deziderat al SNEP este încurajarea și acordarea de libertate copiilor „la luarea deciziilor care-l privesc”. În acest sens e nevoie, adaugă SNEP, de „o restructurare a practicilor instituționale care să ofere modele de exercitare a acestui drept” copiilor. (Pagină 4) SNEP, însă, realizează că se izbește de un zid relativ înalt: familia și societatea română sunt relativ conservatoare, iar „educația adulților (inclusiv a părinților) nu poate deveni obligatorie”. Pentru a ieși din acest impas e nevoie, propune SNEP, de educație parentală în școli și licee pentru copii și adolescenți, ca viitori părinți. În alte cuvinte, noile ideologii parentale, chiar dacă nu pot fi aplicate ori impuse părinților și generațiilor actuale de părinți, pot fi inoculate în generațiile care vor deveni părinți în 20-30 de ani”, punctează sursa citată.

Cum vor să ne aliniem „trendului” potrivit căruia familia nu e o noțiune clară și bătută în cuie, ci una extinsă și diversificată

„Nu doar familia trebuie constant redefinită și „creată și recreată permanent de practicile socio-culturale",  dar și noțiunea de "parentalitate" necesită modificări constante de-a lungul generațiilor. SNEP afirmă că "parentalitatea" ... "se transformă și ea, odată cu societatea, care îi determina atît conținutul, cît și sfera de aplicabilitate". Asta da de înțeles că nu părinții impun schimbările sociale ci ei trebuie să își schimbe modul de afirmare a parentalitatii în funcție de schimbările sociale. În plus, SNEP dă clar de înțeles că există o varietate de familii și o diversificare a modelelor familiilor. SNEP vorbește nu de un singur model de familie și, în consecință de un singur mod de parentalitate, ci de modele multiple. Termenul folosit e acela al "diversificării modelelor familiale și educaționale". (Pagină 4)”, arată AFR.

Rolul statului secular în îndoctrinarea părinților și subminarea familiei: O să ajungem ca-n Anglia, altcineva decide dacă fiul/fiica ta trăiește sau moare

În Strategia contestată scris clar că „rolul esențial în schimbarea parentalității în România trebuie asumat de stat și obiectivul în sine trebuie să devină o prioritate pentru autorități. ("Susținerea formării și dezvoltării competențelor parentale devine una dintre misiunile pe care statul trebuie să și le asume...") Scopul ultim, conform SNEP, este asigurarea „interesului superior al copilului”, iar asta „înseamnă a crea o nouă cultură familială, bazată pe dialog, cunoaștere și participare, pe de o parte, și a facilita cooperarea între profesioniști, părinți și autorități publice, care contribuie la educația și dezvoltarea copilului, pe de altă parte". (Pagină 4) SNEP deci propune „o nouă cultură familială” fondată pe cooperarea între experți, părinți și stat. După cum se vede, rolul esențial în formarea unei noi culturi familiale e alocat experților și profesioniștilor. Asta ne amintește de decizia emisă anul trecut de CEDO în Cazul Gard, minorul britanic căruia i s-a interzis îngrijire medicală, în care CEDO afirmă, negru pe alb, că deciziile privind copiii suferinzi, în special dacă trăiesc ori mor, sunt făcute nu de părinți, ci de experți împreună cu autoritățile statului. Părinților nu li se alocă ori recunoaște niciun rol decizional”, notează reprezentantul părinților români.

Exemplele date sunt, toate, aberante, din țări unde familia e în paragină

„În finalul Introducerii, SNEP cere României să imite "exemplele din alte state". (Pagină 4) SNEP consideră că "stilurile parentale nu sunt înnăscute" și că pot fi învățate și educate. Exemple de state de la care părinții României pot învață cum să fie părinți ori mai buni părinți sunt, după cum e ușor de anticipat, țările în care familia e în paragină iar societatea în dezintegrare morală ireversibilă: Spania, Italia, Franța, Portugalia, Suedia. Suedia, suntem informați, a adoptat o Strategie Națională de Sprijin Parental în 1999. Nu e de mirare că acolo familia ca instituție e pe cale de dispariție. României i se sugerează să imite practicile acestor țări și să "îmbunătățească parentalitatea" cu "ajutorul unor profesioniști special pregătiți în acest sens". Nicio țară nu e mai bine cunoscută României în acest sens ca Norvegia, unde experții și statul secular au lansat Legea Bunăstării Copilului în 1993 care a dat naștere monstrului cunoscut cu numele de Barnevernet. După cum v-am informat de-a lungul derulării coșmarului Familiei Bodnariu, această agenție de stat a fost folosită cu mult succes în demolarea familei și parentalității naturale” atrage atenția sursa citată.

Realitățile și deficiențele din România. Pe șleau spus, măcar datele statistice furnizate sunt bune în strategia Ministerului Educației!

„SNEP are totuși meritul de a puncta unele din problemele majore cu care se confruntă copiii României și care trebuie să preocupe pe fiecare dintre noi. Mortalitatea infantilă în România e peste media unională. Malnutriția afectează mulți copii ai României. Copiii care parvin din familii numeroase și copiii care trăiesc în familii monoparentale cunosc un incident al sărăciei mai ridicat ca al copiilor care cresc în familii mai mici ori familii intacte. De asemenea, rata sărăciei pentru copiii din mediul rural e de aproape 4 ori mai mare comparativ cu mediul urban. În comunitățile rome nivelul de sărăcie e mai ridicat, iar nivelul de cunoștințe parentale mai redus. Abandonul familial e și el o problemă, în 2013 și 2014, 1.653 de nou născuți fiind abandonați în maternități.  În 2014 numărul copiilor separați de familiile lor era de 58.178, în scădere în comparație cu 1997, când acest număr era de 98.872. O problemă la fel de îngrijorătoare sunt copiii separați de părinții lor care sunt plecați la muncă în străinătate, în 2015 numărul acestora fiind de 81.581. Abandonul școlar e și el o problemă, numărul de sarcini la adolescente rămâne relativ ridicat, iar căsătoriile timpurii, care sunt limitate mai în exclusivitate comunității de romi, cauzează și ele nașterea și creșterea copiilor în sărăcie. Printre altele, SNEP ne amintește și de faptul că numărul copiilor abuzați, neglijați ori exploatați din România e semnificativ, 12.542 în 2014”, notează membrul fondator al Alianței Familiilor din România.

Dar pe baza acestor date se încearcă, de fapt, îndoctrinare și subminarea drepturilor parentale, atrage atenția reprezentantul părinților români. Totul, după modele Occidentale care s-au dovedit deja a fi un dezastru, iar costul aplicării acestor „idei” va fi unul enorm și va fi plătit de familiile din România și de generațiile viitoare!

„Unul din multele paragrafe care îngrijorează  e Paragraful #46.3 (Pagină 19). El cere o educație parentală centrată pe "stimularea interesului pentru o nouă cultură familială și pe ideea de incluziune socială ... promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen". Asta dă de înțeles că în România va fi instituită o "nouă cultură familială" care să promoveze valorile seculare. Re-educarea părinților în ce înseamnă a fi părinte include și folosirea lor pentru a transmite copiilor valorile și obiectivele statului secular și a secularismului. Un Paragraf asemănător e #59.1 care listează "principiul egalității de șanse între femei și bărbați și promovării diversității" în sensul "înlăturării stereotipurilor de gen". Experiență occidentală în acest sens, care se cere a fi folosită ca model în România, s-a dovedit a fi un dezastru. Paragraful #57.2 expune obiectivul adițional pentru "racordarea la standardele internaționale privind respectarea și promovarea drepturilor copilului". (Pagină 23) În mod similar, Paragraful #65 propune dezvoltarea "abilităților și competențelor parentale" pentru a fi racordate și ele la "standardele internaționale". Aici SNEP ne dă de înțeles că există "standarde internaționale" de parentalitate și că părinții României sunt sub nivelul "standardelor internaționale". Aceste standarde internaționale, dacă or există, sunt un produs al gândirii occidentale radicale și seculare care vizează anihilarea familiei și căsătoriei naturale. Paragraful #61.4 cere instituirea în România a unei profesii noi, aceea de "educator parental", iar Paragraful #62.5 cere că numărul de educatori parentali să fie constituit în "raport echitabil între numărul de femei și bărbați selectați pentru a activă că educatori parentali". Paragraful #75.6 face din nou referință la "profesia de educator parental" și cere că ea să fie "instituționalizată". Se cere și elaborarea unui "curriculum de educație parentală". (Pagină 29) Care ar fi costurile aferente implementării SNEP? Enorm. În doar primul an al programului costul ar fi de 295.041.105 pentru educarea a 2.553.861 de părinți” ”, precizează sursa citată..

Familia și căsătoria naturală rezolva toate problemele, atrage atenția Alianța Familiilor din România.

„Părinții României nu au nevoie de îndoctrinarea propusă de SNEP ori de oricare alt organism unional ori internațional. Inițiativa nu e de origine națională, ci de influență externă, occidentală. Ea aparține celor care văd în familia și căsătoria naturală obstacolul primordial în promovarea valorilor seculare care sunt în conflict cu valorile tradiționale, ale familiei, ori "conservatoare" așa cum le etichetează SNEP. În opinia noastră, situația vulnerabilă în care trăiesc unii copii și adolescenți ai României, la fel că, de altfel, copiii în societățile moderne, are două cauze principale: (1) ascensiunea și agresivitatea statului secular și a valorilor propuse de el; și (2) declinul căsătoriei și familiei naturale. Statul secular urmărește destrămarea intenționată a familiei și căsătoriei naturale. Cum o spunem mereu, statul secular occidental a confiscat familia și căsătoria naturală. În locul ei, statul secular caută instituirea unei formule noi de familie și forme de conviețuiri sociale care au fost sancționate în repetate rânduri de istorie și eliminate. Definiția familiei dată de SNEP mai sus că fiind "un produs socio-cultural 'o constelație de idei, imagini și terminologii' creată și recreată permanent de practicile socio-culturale" denotă convingător acest deziderat. (Pagină 3) Conform acestei definiții, familia și căsătoria nu sunt un dat natural, istoric, o reflecție a experienței umane multimilenare și invariabile. Ea este un produs arficial gândit de gânditorii veacului în care trăim care își expun opiniile în amfiteatrele universităților și în jurnalele de specialitate. În consecință, definiția familei e în flux constant. Periodic conținutul și definiția ei se schimbă după cum gânditorii își schimbă opiniile pînă cînd realizăm că de fapt familia nu mai există de fel”, arată sursa citată.

Iar efectele nefaste sunt vizibile și tangibile, din păcate.

„Este un adevăr de netăgăduit că societățile în care familia și căsătoria naturală au intrat în declin, efectele asupra copiilor și adolescenților au fost nefaste rezultînd în sărăcie, vulnerabilitate emoțională, mentală și alte probleme de genul celor menționate mai sus. Redefinirea căsătoriei și a familiei în țările occidentale a subminat instituția familiei, a cauzat confuzie sexuală la generațiile tinere, și a cauzat un dezinteres general și în creștere la generațiile tinere în a se căsători, forma familii, aduce copii pe lume și de a-i crește. La urmă urmelor, dacă societatea seculară și spațiul public afirmă că familia și căsătoria naturală sunt demodate, nu își au rostul, de ce să ne mai căsătorim? De ce să aducem copii pe lume? De ce să mai formăm familii? Corelația următoare este reală și evidență în sprijinul ei masivă: în țările care au legalizat căsătoriile homosexuale incidența identificării tinerilor că fiind ne-heterosexualui a crescut astronomic.  În alte cuvinte, confuzia sexuală la copii și tineri a crescut enorm”.

Un exemplu nefast  - statul Massachusetts

„Punctăm, în sprijinul acestui argument, doar un exemplu din comentariul de acum două săptămîni privind confuzia sexuală. Statul Massachusetts a fost primul stat din SUA care a depenalizat sodomia. În anii '80 Massachusetts a devenit primul stat din SUA care a început să învețe pe copii, în școlile publice la orele de educație sexuală, normalitatea relațiilor sexuale între persoane de același sex. În anii '90 și în prima decadă a acestui Mileniu, câțiva părinți au dat în judecată școlile pentru că le îndoctrinau copiii în homosexualitate, dar tribunalele au dat câștig de cauză școlilor. În 2004 Massachusetts a fost primul stat din SUA care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex. În aceste decenii procentul tinerilor care se identificau că fiind homosexuali ori de alte orientări sexuale nefirești a crescut vertiginos. În 1998 un studiu publicat de publicația Pediatrics care a inclus 4.150 de liceeni din Massachusetts, indică faptul că 104 dintre ei ori 2,5% se identificau că fiind ne-heterosexuali. Dar conform unui studiu publicat în mai anul acesta procentul tinerilor între 18 și 24 de ani din Massachusetts care se identifică a fi ne-heterosexuali, a ajuns, pînă în 2017, la 16%, adică a crescut de cinci (5) ori în doar 20 de ani. Iar la nivelul întregului stat, 5% din întreaga populație a statului Massachusetts se identifică, astăzi, ca fiind ne-heterosexuală. Detalii AICI

Statul secular deci e cel care are nevoie de educație în normalitate nu părinții în educația parentală„.

Consecințele utile ale familiei și căsătoriei naturale

„Este indubitabil că familia și căsătoria naturală rezolvă în mare parte toate problemele identificate de SNEP și care, în opinia SNEP, impune îndoctrinarea părinților României în educație parentală. Rolul statului este să întărească familia și căsătoria, nu să le redefinească. Fortificarea acestor instituții rezultă în eliminarea problemelor de mai sus. Redăm câteva exemple și studii peste care am dat doar în ultimele două (2) zile. Privind sănătatea, un studiu tocmai publicat în Marea Britanie arată că persoanele căsătorite au un risc de 40% mai mic de a face infarct în comparație cu persoanele divorțate ori necăsătorite: Detalii AICI: 

Un studiu în Statele Unite publicat luna aceasta confirmă, la fel că o sumedenie de alte studii, că garanția cea mai adecvată și reală împotriva sărăciei și a abandonului sărăciei e căsătoria. Detalii AICI:

În 1965 Senatorul american Patrick Moynihan a publicat un studiu vast care încă e citat frecvent de sociologi și intitulat „The Break-up of the Negro Family”. („Destrămarea familiei de culoare în America) Detalii AICI: 

Conform studiului Moynihan cauza principală a sărăciei negrilor în America la vremea aceea era destrămarea familiilor de culoare, alcoolismul, divorțul și drogurile. Exodul din sărăcie, afirmă el, impunea revitalizarea căsătoriilor și familiilor în rândul populației de culoare mai mult ca oricare alt factor. Nu e de mirare că astăzi în bisericile populației de culoare se vorbește mai mult despre familie și căsătorie și împotriva promiscuității și „diversității” sexuale ca în celelalte biserici. Din anii '60 studiile privind corelația dintre căsătoria și familia intactă și bunăstarea copiilor la toate nivele au devenit tot mai numeroase și toate, fără excepție, continuă să confirme acest adevăr universal. În 2015, de exemplu, un studiu intitulat Family Structure a ajuns la aceași concluzie: copiii crescuți în familii intacte se dezvoltă cel mai bine și armonios. Deci, nu intervenția statului ori educația parentală sunt cheia succesului bunăstării copilului ci părinții lui și integritatea și stabilitatea familiei și căsătoriei. Detalii AICI: 

În Occidentul zilelor noastre căsătoria și familia naturală sunt văzute negativ și sunt identificate ca fiind cauza principală a nefericirii adulților și a multor probleme cu care se confruntă copiii și adolescenții. Nu tocmai. Perspectiva aceasta, devenită dogmă a statului secular occidental, e greșită. După cum se vede, studii fără număr continuă să confirme că familia și căsătoria naturală sunt soluția, nu cauza, multora din problemele cu care copiii și adolescenții se confruntă. Căsătoriile statornice  și durabile sunt bunuri sociale și personale care contribuie la fericirea, stabilitatea, bunăstarea și dezvoltarea armonioasă și de lungă durată a părinților și copiilor.  Statul român are deci obligația să sprijine și să fortifice instituțiile garantoare ale bunăstării copiilor: familia și căsătoria naturală.

În acest sens, e bine că România să se inspire nu din modelele sugerate de SNEP ci din altele. Dăm câteva exemple recente. În Danemarca a fost abolit divorțul instantaneu. Cuplurile trebuie să aștepte 90 de zile de la înregistrarea actelor de divorț până la acordarea divorțului tocmai pentru a da ocazia soților să-și re-evaluaze simțămintele și să se răzgândească. În China, o provincie chineză a instituit formulare pentru cei care cer divorț pentru a înțelege cauzele divorțului și a-l preveni. În Australia, statul alocă anual milioane de dolari pentru consilierea cuplurilor și prevenirea divorțului. În Australia, divorțul cauzează daune de sute de milioane de dolari anual și, în plus, afectează negativ copiii. Statele Unite fac la fel. În 2005 a fost înființat The Ofice of Family Assistance (Biroul asistenței familiei). Anual Biroul alocă 150 de milioane de dolari pentru prevenirea divorțului, întărirea relațiilor de cuplu și rezolvarea amiabilă a disputelor din familii pentru a preveni divorțul. Programul a fost un succes. Rată divorțului în America a scăzut. Cuplurile sunt invitate să participe la cursuri voluntare de îmbunătățire a relațiilor de cuplu. Un studiu tocmai publicat a examinat funcționarea acestui program în El Paso, Texas. Conform lui, la un an după ce soții au participat la cursuri, soții se înțelegeau mai bine, lucrurile mergeau mai bine în familie, copiii erau mai fericit, și împlinirea în viață de cuplu era mai satisfăcătoare”, se arată în punctul oficiald e vedere transis EVZ. Detalii AICI: 

Un părinte îngrijorat - Lugoj

„Încheiem comentariul de azi cu un mesaj din partea unei cititoare din Lugoj. Cum spuneam la început, pe parcursul ultimei săptămâni am primit multe mesaje din partea publicului privind subiectul de azi. Publicăm unul dintre ele.

- „Bună seară. Am primit un mesaj pe un grup al profesorilor, despre propunerea Ministerului Educației de a introduce un tip de educație care să schimbe "mentalitățile conservatoare și tradiționale" ale părinților în România. Probabil ca și dumneavoastră, atât am aflat despre aceasta, dar îmi fac și datoria de conștiință, în ideea că prin buletinul acesta al dumneavoastră se poate ajunge la mult mai mulți părinți care să ia poziție concret, prin răspuns scris, decât aș putea eu să anunț de la persoană la persoană. Sunt sigură că veți face cel mai potrivit lucru în legătură cu tema această, care provoacă o stare de urgență, având în vedere că subiectul e în dezbatere publică până în 10 iulie.  "Ministerul Educației Naționale a publicat zilele trecute o propunere privind Strategia Națională de Educație Parentală. Ea este supusă dezbaterii publice până în dată de 10 iulie 2018”.

Ce conţine: Părinții trebuie să renunțe la mentalitățile conservatoare. La nivelul percepției largi, în accepțiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată. (Pagină 3) Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate însemna ORICE combinație de persoane, eliminând modelul natural, întrucât familia este “o constelație de idei, imagini și terminologii, creată și recreată permanent de practicile socio-culturale”. (Pagină 3) Copiii trebuie să aibă “respect pentru diversitate”. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înțelege și mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual și homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viață, fără nicio diferență între ele. (Pagină 23). În viziunea Ministerului, lipsa de reacție a părinților va fi interpretată că o acceptare a strategiei propuse. Dacă vă pasă, exprimați-vă opiniile la adresa de email unde Ministerul așteaptă opiniile noastre:  claudia.teodorescu@edu.gov.ro". Să dea Dumnezeu fie de folos tot ceea ce întreprindeți! Cu respect. Lugoj”.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI

„Articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului afirmă: „Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nicio restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”. Familia română își cere drepturile” Aceste drepturi le pledăm, le-am pledat din 2006 încoace, și vom continuă să le pledăm. Sunt cele mai prețioase dintre drepturi dar și cele mai abuzate azi. Prețuiți-le!”